Deciziile pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosare privind recursuri in interesul legii sau dezlegari de drept (hotarari prealabile) nu mai pot constitui cazuri de dezincriminare a faptelor, se arata in proiectul de lege prin care ministrul Justitiei Catalin Predoiu (foto) urmareste sa modifice Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal. Mai exact, s-o puna in acord cu Decizia CCR nr. 283/2023.

Amintim ca proiectul de lege analizat prin respectiva decizie a Curtii Constitutionale se refera la amendarea nu doar a Codului penal, ci si a legii sale de aplicare (click aici pentru a citi).

Iar acum proiectul lui Predoiu – trimis in Parlament saptamana trecuta – are in vedere adaugarea alineatului 3 la articolul 2 din Legea 187/2012.

Momentan, art. 3 prevede in felul urmator:

„(1) Dispozitiile art. 4 din Codul penal privind legea penala de dezincriminare sunt aplicabile si in situatiile in care o fapta determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infractiune potrivit legii noi datorita modificarii elementelor constitutive ale infractiunii, inclusiv a formei de vinovatie, ceruta de legea noua pentru existenta infractiunii.

(2) Dispozitiile art. 4 din Codul penal nu se aplica in situatia in care fapta este incriminata de legea noua sau de o alta lege in vigoare, chiar sub o alta denumire”.

Iata cum arata forma initiala a alin. 3 propusa de Predoiu (inainte de decizia CCR):

„Dispozitiile art. 4 din Codul penal sunt aplicabile si atunci cand, in urma unei decizii a Curtii Constitutionale sau a unei decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dezlegarea unei chestiuni de drept sau in solutionarea unui recurs in interesul legii, o fapta determinata nu mai intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni sau forma de vinovatie ceruta de lege pentru existenta infractiunii”.

Acum, prin eliminarea sintagmei legate de RIL-uri si HP-uri, pasajul de mai sus are urmatorul text:

„Dispozitiile art. 4 din Codul penal sunt aplicabile si atunci cand, in urma unei decizii a Curtii Constitutionale, o fapta determinata nu mai intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni sau forma de vinovatie ceruta de lege pentru existenta infractiunii”.

Dupa cum veti vedea mai jos, CCR a stabilit, in Decizia 283/2023, ca dezincriminarea trebuie facuta doar prin reglementare primara (legi sau ordonante) – nicidecum prin acte infralegale, cum sunt deciziile de RIL sau de dezlegari de drept.

Redam motivarea proiectului de lege (vezi facsimil):

„Potrivit celor retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 283/2023, dezincriminarea se realizeaza printr-un act de reglementare primara. Astfel, legiuitorul nu poate asimila in niciun fel decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in dezlegarea unei chestiuni de drept sau in solutionarea unui recurs in interesul legii cu o lege si, astfel, sa ii ataseze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a retinut ca o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publica ce actioneaza in sfera generarii normelor juridice sau a eliminarii acestora si nu aduce niciun aport normativ propriu. Astfel, Curtea a constatat neconstitutionalitatea sintagmei, fiind contrara dispozitiilor art. 1 alin. (4), ale art. 61 alin. (1) si ale art. 126 alin. (3) din Constitutie”.