Ce tablou! O tara, Romania, capata din ce in ce mai mult imaginea de temnita largita, dupa cum se misca lucrurile pe la DNA. Singura tara care-si pune degetul aratator in piept si striga „Totul e corupt!” prin vocea despotica a DNA-ului e Romania. Singura tara in care nu mai conteaza industria, agricultura, investitiile, cercetarea, educatia, sanatatea si, in general, progresul si bunastarea, ci doar lupta anticoruptie, e Romania. Astfel, nu facem decat sa asistam la putrezirea pe picioare a acestei tari in care cetateanul si viata lui nu mai conteaza. Ci doar lupta anticoruptie. O tara in care societatea nu mai are voie sa respire decat cu mare grija, ca nu cumva respiratia sa se transforme in folos necuvenit.

Si, ca un facut, inainte de alegerile parlamentare, aceasta lupta se ascute. N-as spune insa ca e vorba doar de un joc dur al procurorilor DNA, ci si de orgolii nemasurate, si de meschinarii, si de ura, si de razbunari, si de despotism. Si de ambitii fara limite, fara principii, fara cumpatare. In acest melanj care a contaminat natiunea, exista si cazuri de coruptie reala, dar si cazuri de coruptie maximala pierdute in neantul dosarelor din istoria PNA-DNA...

Ce tablou! Impresionant, nu? Si mai vrem sa scapam de MCV cand ne cerem singuri monitorizati de altii, prin propria atitudine...

Azi, dupa nu stiu cati ani de regres si vreo doi de cand Traian Basescu nu mai este presedinte, la DNA au fost pusi sub acuzare si control judiciar Elena Udrea si Ioana Basescu, DNA lovind astfel in plexul Comandantului. Interesant, zic! Basescu striga ca Kovesi i-a distrus familia. Si ca e prea mult. Si ca, pentru asta, va musca. In carne vie. Interesant, zic. Din nou. Totusi, ma intreb cum un om atat de harsit de-ale vietii valuri, precum e Basescu, nu si-a dat seama ca sistemul creat cu oameni pusi (numiti) de el se va intoarce impotriva lui. Se stie ca atunci cand antrenezi un caine pentru lupte ilegale, cainele ala s-ar putea intr-o zi sa nu te mai recunoasca drept stapan, pentru ca nu mai esti, si sa-ti sara direct la beregata. Iar daca nu te sfasie mai intai pe tine, sa-i sfasie pe cei din jurul tau. De aici, concluzia: stapanii nu au inamovibilitate. A demonstrat-o de atatea ori istoria.

Foarte interesant, insa, jocul lui Traian Basescu. Pe de-o parte, se victimizeaza, iar jocul acesta il tine in continuare pe orbita politica. Intr-o zona protejata. Deunazi a scapat de dosarul „Santajul” prin decizia primarului general Gabriela Firea de a-si retrage plangerea, dosarul „Casa din Mihaileanu” s-a blocat intre usile Parchetului General, in dosarul „Casuneanu”, desi e pus sub acuzare de ceva vreme sub acuzatia de spalare de bani, procurorul de caz a trecut peste obligatiile impuse de lege si nu a aplicat sechestru asigurator pe bunurile posibil provenite din aceasta infractiune, iar alte cauze par sa il ocoleasca pana acum. In astfel de circumstante, Basescu ramane intangibil.

In buza alegerilor parlamentare, alti politicieni, de mare calibru, trebuie sa faca fata malaxorului judiciar in care au fost bagati de DNA.

Victor Ponta, Calin Popescu Tariceanu, Liviu Dragnea au fost pusi sub acuzare. Iar cea mai ingrata situatie este cea in care se afla Liviu Dragnea, care are o condamnare cu suspendare, iar o posibila alta condamnare (in functie de cum va suna ea!) l-ar putea scoate definitiv pe tusa politicii. Pana in alegeri, insa, vor mai fi miscari „tectonice” in politica via DNA. O parte din electorat va decide, cu siguranta, urmarind pelerinajul politicienilor pe culoarele Justitiei. O alta parte a electoratului e dezinteresata, iar alte segmente de alegatori, desi apartin unuia sau altuia dintre partide, pot lua decizii fluctuante.

In tot acest timp, masa magistratilor e „tradusa” de Raluca Pruna, instantele ameninta cu greva (?), in sistemul penitenciar nimeni nu a rezolvat problemele majore. Huiduita la penitenciarul Gherla, Pruna pare totusi de neclintit. In ciuda protestelor. In ciuda negocierilor esuate. La fel cum s-a intamplat si la discutiile de la sediul INM cu asociatiile magistratilor, cand Pruna s-a ascuns in spatele ministrului Muncii.

Probleme sunt si in povestea „Senat-Gabriel Oprea”, generalul adoptand o pozitie ridicola, bizara. Ba isi depune demisia, ba mai sta sa se gandeasca. Ba e mare curajos, ba e un trist fricos. Cat despre demisie... si dupa „Colectiv” strada a cerut demisia lui Oprea, si nu si-a dat-o. In aceste circumstante, a fost nevoit sa demisioneze Ponta. Acest joc pervers a aruncat „interesul national” la gunoi. Acum, ministerele aflate sub dictatura tehnocrata sunt „inghetate”, la fel ca economia, investitiile si absorbtia de fonduri europene.

In acest timp, Lumea Justitiei ofera inca o mostra de increngaturi macabre, dezgustatoare, precum cea a caracatitei „judiciare” de la Ploiesti. Tabloul acesta, pictat in culori sumbre, scoate la iveala putreziciunea unui sistem.

Romania trebuie repusa pe picioare. Pentru asta e nevoie de un Parlament puternic. Cu oameni care sa stie ce voteaza, care sa dea tarii o legislatie simplificata, clara si predictibila, o legislatie care sa nu creeze inechitati si nici privilegii. Dar mai e nevoie de ceva. De curatenie in Justitie. Revin la sintagma „o tara plina de corupti”. Dar cum sa cureti tara de coruptie cu o Justitie in care exista atata murdarie? Zic: Justitia sa-si faca curatenie generala, pentru ca numai o Justitie curata face tara curata. Altfel, daca jocul politic se face inechitabil si abuziv pe terenul Justitiei, sa inteleg ca romanii, cand vor vota, o vor face uitandu-se spre DNA? E bine asa?

P.S. - Toata lumea isi doreste sa o duca mai bine. Dar cum sa ajunga la aceasta bunastare daca ei, oamenii, nu stiu ce vor si se comporta ca si cum altcineva ar trebui sa le schimbe mentalitatea, sa le dea forta, sa le confere drepturi pe care ei insisi nu si le apara? Degeaba striga, pe rand sau in grupuri mici, impotriva ilegalitatilor, pentru ca strigatul se pierde repede in neant, iar mesajul se evapora cu rapiditate. Si intervine iar uitarea, si se instaleaza, periodic, indiferenta fata de interesul general, pentru ca prioritatea fiecaruia e legata de ziua de azi si nu de cea de maine. Aceasta greseala majora de gandire a dus Romania la stadiul de tara neguvernabila, la despotismul institutiilor de forta, la excese de putere, la manipulare. E cazul, zic, sa ne trezim!