O lume intreaga este inghetata. Socul, panica si modul in care fiecare stat actioneaza acum va face diferenta intre cine supravietuieste in economia globala si cine nu. Unele state asigura masuri economice puternice, in timp ce altele asteapta. Din punct de vedere economic, Romania se afla pe marginea prapastiei, iar toate sectoarele de activitate sunt lovite.

Suntem actori in filmul in care, intreaga lume se va opri in loc pentru cateva luni, lucru ce va produce un „tsunami” economic in toate domeniile daca guvernantii nu vor asculta strigatele disperate de ajutor ale mediului economic.

Turismul, HORECA, transportul sunt doar o parte din industriile care au fost lovite inca din prima zi, iar in timp record vedem cum si celelalte ramuri de activitate, din lipsa consumului isi trimit oamenii acasa. Nu se intampla in mod direct din cauza coronavirusului, ci din cauza lipsei de comenzi.

In scurt timp, intr-o saptamana-doua, companiile romanesti vor avea o singura optiune – aceea de a-si trimite oamenii in somaj sau in concediu fara plata.

Astfel, peste 50% din cei 5,6 milioane de angajati din domeniul privat vor ramane fara optiuni, iar acest lucru va insemna un dezastru. Acestora li se vor adauga cei 1,5 milioane de romani intorsi acasa si care nu vor avea un loc de munca.

Inchiderea in totalitate sau reducerea programului companiilor, coroborata cu lipsa consumului, deci a comenzilor, va diminua rentabilitatea companiilor cat si nivelul de tranzactii ale acestora, toate acestea avand impact direct in colectarea TVA-ului si a impozitului pe profit.

Bugetul statului se va diminua cu peste 50% daca nu se vor lua masuri, astfel incat dupa finalizarea crizei, companiile sa isi poata reporni activitatea. Daca astazi, Ministerul de Finante se uita la un buget care arata bine pe hartie, ar trebui sa ia in calcul faptul ca fara un ajutor direct din partea mediului economic, acesta nu va mai arata la fel in viitor.

Masura de a asigura finantari este buna, dar nu este nicidecum suficienta. Interventia statului trebuie sa fie directionata catre cei care au nevoie.

In conditiile lipsei de incasari si a cashflow-ului, agentii economici au luat deja primele masuri. Printre primele masuri se afla disponibilizari ale personalului aflat in perioada de proba sau ale celor cu contracte temporare de munca ce au ajuns la termen, astfel acestora nefiindu-le reinnoit contractul individual de munca.

In lipsa unor masuri concrete de sprijin, disponibilizarile vor continua si se vor extinde la nivelul angajatilor permanenti. Astfel, impactul social va fi extrem de insemnat, din moment ce companiile se vor confrunta cu o profunda criza de capital a carei evolutie va continua sa se acutizeze. In lipsa unui rulaj de capital adecvat, se va ajunge la un blocaj economic fara precedent. Societatile economice se vor afla in imposibilitatea de a achita drepturile salariale angajatilor, iar acestia din urma vor fi in imposibilitatea de a-si asigura minima existenta zilnica.

Patura sociala cea mai afectata, va fi a persoanelor incadrate cu contracte de munca apropiate salariului minim pe economie stabilit la nivel national. Acestia se vor afla in imposibilitatea platii ratelor bancare, a chiriei, achizitionarii medicamentelor, a utilitatilor si cel mai important, vor fi expusi foametei, nemaiputand sa isi asigure cele necesare unei nivel minim de trai.

Romania va avea peste 3,5-4 milioane de persoane fara ocupatie, statul va intra in vrie. Nu se vor mai putea asigura pensiile celor 4,5 milioane de pensionari, nu se vor mai putea asigura platile contractelor in curs, iar PIB-ul se va reduce drastic.

Romania are sansa de a depasi aceasta criza, numai cu masuri ferme, de sprijin real al mediului economic. In lipsa acestor masuri, ne indreptam spre un dezastru cert.

Prin urmare, ar trebui sa urmarim setul de masuri luate de Franta, Germania, Olanda s.a.m.d. Guvernele acestor tari au intervenit direct, platind somajul tehnic catre angajatori, au anulat taxele si impozitele si evident au oferit garantii pentru creditari.