Ingrozit de statisticile tot mai „alarmante" despre periculozitatea virusului ucigas in serie, caut intruna solutii de protectie suplimentara si complementara aceleia oferita de spalarea mainilor, „carantinarea” cartilor si stranutul in „plica cotului”. Din fericire, am dat relativ recent peste un set de instructiuni aditionale extrem de interesante, menite sa ne ofere mai multa aparare in fata agresiunii regatului lui Covid al 19-lea: norme de igiena a actului sexual.

Asadar, potrivit recomandarilor administratiei canadiene de la British Columbia Center for Disease Control, in vederea diminuarii riscurilor de virusare a propriilor organisme ar fi util ca, in timpul actului sexual, partenerii sa poarte masca de protectie, sa adopte pozitii care nu presupun atingerea fetelor sau sarutul, sa respire mai cu grija si sa prefere sexul virtual aceluia real (anacronic si vetust, de buna seama). De asemenea, in temeiul principiului ca cel mai de incredere, mai tandru si mai seducator partener sexual pe care ti-l poti dori si pe care-l poti visa esti chiar tu insuti, visatorule, masturbarea este intotdeauna o solutie mai la inde-mana prin comparatie cu acuplarea sau coitul, inventii mult prea perverse si, in contextul dat, septice si, deci, riscante. Daca totusi, la limita, se intampla sa cadeti in ispita practicii spurcate a sexului in doi, atunci ar fi de preferat solutia intromisiunii printr-o gaura-n perete, special conceputa in acest scop (asa-numita „glory-hole")^[1].

Salut cu extrema incantare aceste instructiuni si ma bucur tare mult ca factorii de decizie (fie ei factori canadieni) se gandesc mereu la binele si la sanatatea noastra. Mai mult - deh!, apucaturi de jurist - gasesc ca ele - instructiunile - ar merita transpuse si in legislatia noastra care, gratie unei eventuale implementari, ar avea sansa deplinei armonizari cu acquis-ul international in materie de sex. Rezultatul ar putea fi unul extrem de util, o lege cuprinzatoare care sa normeze, printre altele, separat de instructiunile evocate mai sus, si alte aspecte ale unui domeniu atat de important pentru viata noasta (dar, iata, ignorat atata amar de vreme de forurile legiuitoare) cum ar fi: numarul precis al contactelor sexuale pe care la poate avea un individ pe an, numarul si felul pozitiilor sexuale permise (grupate pe categorii de varsta), obligativitatea ca toate contactele sexuale sa se deruleze in fata unor camere video conectate la serverul Directiei de Sanatate Publica si, mai ales, ca-n orice lege care se respecta, sanctiunile penale in caz de incalcare a prescriptiilor respective.

Si, ca avocat obisnuit (si obligat) sa-mi sistematizez sustinerile, as putea pleda in favoarea unei asemenea  initiative legislative cu mai multe argumente.

Intai, ea ar fi extrem de coerenta cu recentele politici mondiale si nationale de normare a relatiilor interumane. In contextul decretarii „distantarii sociale” ca imperativ al vietilor noastre cotidiene, al impunerii burkai ca simbol al noii stiintifice religii si, nu in ultimul rand, al transferului in virtual al intregului real (de la educatie si justitie pana la nunti si inmormantari), transplantul instructiunilor mentionate intr-un text de „lege a sexului in timpul covidului” ar aparea extrem de natural.

Pe urma, cata vreme dreptul si-a asumat recent misiunea de a ne proteja de infectii prin reglementarea detaliata a tuturor aspectelor care tin de „igiena respiratiei”, a procedurilor de „termometrizare” a oamenilor si de „carantinare” a bunurilor, a randuielilor de pe platourile de filmare^[2] si a jocului de baschet-fiecare-jucator-cu-mingea-lui^[3], nu mi se pare deloc deplasat ca el sa normeze si raporturile sexuale care, si stricto si lato sensu, sunt, nu-i asa?, relatii si raporturi, in definitiv, sociale.

De altfel (si-acuma trec la argumentul trei), la noi in Oceania, sexul face deja obiectul unor reglementari de principiu. Sexul „corect" inseamna, de exemplu, orice forma de sex acceptata de linia doctrinara a partidului, in scop de procreare, fara placere fizica din partea femeii^[4]. In plus, cum Oceania s-a integrat ea insasi in Minunata Lume Noua, reglementarea relatiilor sexuale a intrat, cumva, si ea, intr-un minunat nou registru: un capitol de norme privind procrearea si un altul, mult mai bogat, pentru reglementarea promiscuitatii, a jucariilor sexuale pentru copii, a sexului lipsit de afectiune si a acuplarii fara nici un sens in afara delirului hedonistic^[5]. Cred ca tocmai in aceasta ultima perspectiva s-ar incadra perfect si fetisul pornografic reprezentat de glory-hole, garantia infailibila a sexului fara amor, cu parteneri alesi fara discriminari de rasa, nationalitate sau, mai ales, gen (simtit de fiecare, dupa criterii proprii, evident). Un fel de sex in contumacie. Prin urmare, ca sa nu mai lungesc prea mult vorba, nevoia preluarii instructiunilor canadiene in veritabile reglementari legale universale este tot mai evidenta si orice norme metodologice de detaliere a principiilor constitutionale evocate mai sus ar fi extrem de excitante si contraceptive deopotriva.

Patru, ca tot ajunseram la beneficiile indiscutabile ale orificiului numit glory-hole, reglementarea stricta a tehnicilor sale de utilizare ar duce nu doar la imbunatatirea considerabila a igienei actului sexual, ci si la igienizarea limbajului public, cata vreme strazile se vor umple de placute de inmatriculare Glory PSD si Glory PNL, iar suporterii de la peluza vor incuraja echipele cu Glory Dinamo si Glory Steaua.

In fine, ca ultim argument, ca tot pomeneam de jucariile sexuale pentru bebelusi asociate mirificei copilarii din Minunata Lume Noua in care ne instalam pe nesimtite, cred ca adoptarea unor norme detaliate privind masturbarea, tehnicile si avantajele ei, ar fi intr-un deplin acord cu recentele noutati metodologice privind educatia sexuala in scoli. Sunt norme inspirate din modele sugerate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, modele care tind sa confere actului sexual cu propria persoana valoarea terapeutica suprema, precum si sansa formidabila a evitarii bolilor si a descoperirii sinelui^[6].

Cam astea ar fi, in esenta, argumentele de utilizat in expunerea de motive a noii legi pentru prevenirea transmiterii covidului prin act sexual. Si, ca sa nu uit (ca-i tot mai la moda in noua cultura „cancel") de inserat si imperativul interzicerii tuturor operelor de literatura erotica susceptibile sa genereze piedici in aplicarea acestei noi legi ori, acolo unde este posibil, modificarea automata a creatiilor literare cu caracter erotic in linie cu noile reglementari. Cu titlu de exemplu, in temeiul unor dispozitii tranzitorii si finale, versurile lui Emil Brumaru „Oh, Lolo s-ar iubi neincetat / Si-n splina, si-n rinichi si in ficat”^[7], vor fi modificate de drept, la data intrarii in vigoare a prezentei legi si vor avea urmatorul continut: „Doamna Lolo s-ar iubi neincetat / Cu sine, aseptic, amor masturbat.”

Pentru mai multe articole de acelasi autor a se vedea blogul www.florentintuca.ro