Exista instante pentru care dezlegarile de drept ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt simple ghiduri orientative, nicidecum hotarari obligatorii.

Lumea Justitiei prezinta cazul judecatoarelor Luisa-Fabiola Prip (foto 1) si Dana Visoiu de la Curtea de Apel Timisoara, care au ignorat dezlegarea de drept data de catre Inalta Curte in ceea ce priveste inregistrarile efectuate de investigatorii sub acoperire.

Ne referim la hotararea prealabila nr. 64/2023, prin care Inalta Curte a stabilit ca pentru a autoriza folosirea unui investigator sub acoperire procurorul are nevoie de mandat de la judecator, chiar daca in cauza exista emis deja un mandat de supraveghere tehnica (click aici pentru a citi).

La 21 decembrie 2023, completul Prip-Visoiu a refuzat sa inlature din dosarul omului de afaceri iordanian Mueen al-Shawish (foto 2) interceptarile efectuate de catre investigatorul sub acoperire al Directiei Nationale Anticoruptie – respectiv Florin-Octavian Roman, fost arhitect-sef al comunei Giroc (judetul Timis).

Mentionam pe scurt ca DNA Timisoara l-a trimis in judecata pe afacerist pentru ca i-ar fi promis 90.000 de euro pentru doua adeverinte, un proiect imobiliar si o autorizatie de construire. In 4 octombrie 2023, judecatoarea Dubravca Lepoiev de la Tribunalul Timis l-a condamnat pe al-Shawish la 1 an si 40 de zile de inchisoare cu executare. (Suspendarea a fost imposibila, din cauza ca iordanianul avea o „coada”: o condamnare la 4 luni de inchisoare cu suspendare pentru conducere fara permis.)

Revenind: dupa cum veti vedea mai jos, arhitectul Florin Roman a purtat tehnica de inregistrare, astfel incat sa surprinda momentele in care Mueen al-Shawish (poreclit „Mimo”) ar fi incercat sa-l mituiasca. Problema este – a explicat in fata instantei avocatul Razvan Doseanu, aparatorul omului de afaceri – ca DNA obtinuse de la judecator mandat doar pentru filajul iordanianului si ca Directia Nationala Anticoruptie a extins cu de la sine putere, in mod abuziv, puterea acelui mandat, folosind un investigator sub acoperire – fara (repetam) ca parchetul sa fi obtinut mandat separat pentru colaboratorul acoperit, asa cum era obligatoriu, conform HP 64/2023.

La randul lor (dupa cum veti vedea mai jos), judecatoarele Fabiola Prip si Dana Visoiu au respins argumentele maestrului Doseanu (pe care le veti citi anexate la finalul articolului), sustinand ca este vorba nu despre o nulitate absoluta, ci doar despre una relativa. Si deci, conform art. 282 alin. 4 lit. a din Codul de procedura penala, aceasta nulitate relativa ar fi trebuit invocata „pana la inchiderea procedurii de camera preliminara, daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale sau in aceasta procedura”. Or, Inalta Curte apucase deja sa pronunte dezlegarea de drept dupa ce dosarul iordanianului (nr. 2138/30/2022) trecuse de camera preliminara, mai spun magistratele de la CA Timisoara.

Incheiem, mentionand ca rechizitoriul cauzei nr. 144/P/2021 a fost emis in 23 mai 2022 de catre procurorul Lucian Claudiu Rus (seful de la acea vreme al DNA Timisoara) si confirmat de catre Adrian George Matei, cel care conduce si in prezent Sectia I de la Structura Centrala din Directia Nationala Anticoruptie (vezi facsimil).

Redam principalul pasaj din incheierea CA Timisoara:

„Deliberand asupra exceptiei nulitatii masurilor de supraveghere tehnica, invocate de catre inculpat in baza dispozitiilor art.148 alin.3 Cod pr.pen., raportat la art.281 alin.1, lit.b ind.1 Cod pr.pen. si la Decizia nr.64/2023 a ICCJ – completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Curtea o va respinge ca nefondata, pentru urmatoarele considerente:

In cauza, in temeiul art. 281 alin. 1 lit. b Cod pr.pen., cu referire la art. 101 alin. 1 teza finala, in acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr.302/2017, inculpatul a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a procedeului probatoriu privind realizarea inregistrarilor ambientale de catre colaboratorul autorizat Roman Florin Octavian, prin punerea la dispozitie de catre organele de urmarire penala de dispozitive tehnice de inregistrare, in lipsa unei autorizari speciale din partea unui judecator de drepturi si libertati, conform art. 148 alin. 3 Cod pr.pen., precum si a mijloacelor de proba constand in procesele verbale de redare aferente, cu consecinta excluderii inregistrarilor astfel realizate.

De asemenea, aparatorul ales al inculpatului, in sustinerea celor solicitate, a facut trimitere la Decizia nr. 64 /02.10.2023 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, s-a sustinut ca lipsa autorizatiei speciale in virtutea art. 148 alin. 3 rap. la art. 150 alin. 5 NCPP, ce intra in atributia functionala a judecatorului de drepturi si libertati, face ca acest demers sa fie subsumat unei cauze de nulitate absoluta, intrucat a fost nesocotita competenta functionala a judecatorului de drepturi si libertati.

Aceste sustineri sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:

Competenta functionala contureaza categoriile de activitati pe care le poate desfasura un anumit organ in cadrul competentei sale generale.

In conformitate cu dispozitiile art.281 alin.1, lit.b ind.1 Cod pr.pen., determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind: competenta materiala si competenta dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala.

Verificand sustinerilor inculpatului, Curtea retine ca, potrivit art.148 alin. (3) Cod pr.pen., 'in cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica'.

In ceea ce priveste natura juridica a nulitatii care intervine ca urmare a nerespectarii de catre procuror a dispozitiilor art. 148 alin. (3) Cod pr.pen., Curtea, analizand dispozitiile legale incidente in cauza, respectiv dispozitiile art.281, art.282 Cod pr.pen., coroborat cu dispozitiile, art.139, art.140, art.148 alin.3 Cod pr.pen., constata ca este incident un caz de nulitate relativa.

Contrar sustinerilor apararii, Curtea constata ca, in speta, nerespectarea procedurii speciale instituite de dispozitiile art.148 alin.3 Cod pr.pen., astfel cum acestea au fost interpretate de ICCJ, prin Decizia nr.64/2023, nu atrage incidenta cazului de nulitate absoluta prevazut de art.281 alin.1, lit.b ind.1 Cod pr.pen., avand in vedere ca, in cauza, supravegherea tehnica constand in supravegherea audio / video sau prin fotografiere, respectiv punerea la dispozitia colaboratorului de catre organele de urmarire penala de dispozitive tehnice de inregistrare se circumscrie competentei functionale si materiale a organului de urmarire penala sa efectueze supravegherea tehnica, in conditiile art.139 rap la art.142, art.148 Cod pr.pen., acesta avand competenta sa puna in executare masurile de supraveghere tehnica si sa procedeze la inregistrarea audio-video.

In cauza, nu se poate afirma existenta unei incalcari a competentei functionale a judecatorului de drepturi si libertati, din moment ce organul de urmarire penala nu a procedat la dispunerea unor masuri de supraveghere tehnica, atribut exclusiv al judecatorului de drepturi si libertati, ci doar a pus la dispozitie tehnica de supraveghere, fapt ce intra in atributiile acestuia, conform prevederilor art.56, art.57 Cod pr.pen. rap la art.303, art.139, art.142 Cod pr.pen..

Inregistrarile ambientale obtinute de colaborator in lipsa emiterii mandatului de supraveghere in conditiile art.143 alin.3 Cod pr.pen. nu presupun incalcarea competentei materiale a judecatorului de drepturi si libertati, care, in prealabil, a dispus incuviintarea acestor masuri, in baza art.139, art.140 Cod pr.pen., iar organul de urmarire penala, conform art.142 Cod pr.pen., este singurul organ care are competenta functionala si materiala de a pune in executare o masura de supraveghere tehnica.

Spre deosebire de situatia intervenirii nulitatii absolute in cazul supravegherilor tehnice puse in executare de catre SRI, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr.51/2016 a Curtii Constitutionale, in cuprinsul careia, in esenta, s-a constatat ca acest organ nu avea competenta functionala sa efectueze interceptari, respectiv sa puna in executare un mandat de supraveghere tehnica, in speta, o astfel de nulitate absoluta nu poate interveni, din moment ce supravegherea tehnica a fost efectuata de catre organul de urmarire penala, conform competentei sale stabilite prin dispozitiile art.142 Cod pr.pen.

Astfel, stabilindu-se ca nerespectarea dispozitiilor art. 148 alin. 3 rap. la art. 150 alin. 5 Cod pr.pen., in interpretarea data de ICCJ, prin Decizia nr.64/2023, privind dezlegarea unei chestiuni de drept, ce vizeaza necesitatea obtinerii unui mandat de supraveghere tehnica in cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sa poata folosi dispozitive tehnice de inregistrare, chiar daca exista un mandat de supraveghere tehnica de aceeasi natura emis anterior, aceste dispozitii legale instituind o procedura speciala, derogatorie de la prevederile art. 139 din Codul de procedura penala, atrage intervenirea unui caz de nulitate relativa, reglementat de dispozitiile art.282 Cod pr.pen., Curtea urmeaza sa analizeze momentul procesual pana la care o astfel de solicitare poate fi formulata.

In speta, fiind vorba de nerespectarea unor dispozitii legale privind administrarea unui mijloc de proba, in faza de urmarire penala, in conformitate cu dispozitiile art.282 alin.3, alin.4, lit.a Cod pr.pen., acest caz de nulitate relativa se invoca in cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori cel mai tarziu in termenele prevazute la alin. (4), respectiv a) pana la inchiderea procedurii de camera preliminara, daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale sau in aceasta procedura.

Totodata, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca probele reprezinta elementul central al oricarui proces penal, procedurile legale de administrare a acestora garantand faptul ca realitatea obiectiva este reflectata in probele astfel obtinute. Momentul procesual, reglementat expres de normele in vigoare, in care, in cursul procesului penal, se verifica legalitatea administrarii probelor de catre organele de urmarire penala este cel al camerei preliminare (art. 342 din Codul de procedura penala). Verificarea legalitatii administrarii probelor este atributul exclusiv al judecatorului de camera preliminara, acesta procedand in mod suveran asupra stabilirii legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente actele pe care acesta le indeplineste, avand o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procesului propriu-zis. Din aceasta perspectiva, in cursul judecatii nu se mai poate aprecia asupra legalitatii administrarii probelor ce au ramas castigate procesului, de vreme ce nu este admisibil a se face proba impotriva unor aspecte definitiv validate, dupa incheierea procedurii de camera preliminara, cu privire la legalitatea administrarii probatiunii realizate de catre organele de urmarire operand autoritatea de lucru judecat (paragraf 27 din Decizia 802/2017).

Fata de cele de mai sus in raport cu criticile inculpatului, se constata ca acesta invoca nulitatea unor discutii ambientale, urmare a incalcarii prescriptiilor procedurale privind efectuarea procedeului probatoriu, prin care au fost obtinute ca probe / mijloace de proba aceste discutii ambientale; or, aceste critici nu pot fi incadrate in motivele strict limitative de ordine publica prevazute la art. 281 c.p.pen.; ca urmare, potrivit celor anterioare, inculpatul nu mai poate invoca chestiunea nulitatii relative a activitatilor de supraveghere tehnica, deoarece a fost depasita faza camerei preliminare.

In ceea ce priveste Decizia nr.64/2023 a ICCJ, privind dezlegarea unei chestiuni de drept, potrivit art. 477 alin. 3 Cod pr.pen.., dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, fiind aplicabila cauzelor pendinte.

Astfel, pentru aplicabilitatea acestor dispozitii obligatorii este necesar ca, la momentul publicarii in Monitorul oficial a deciziei, cauza sa se afle in stare de judecata, intr-unul din momentele procesuale care permit invocarea unor cauze de nulitate relativa ce vizeaza nerespectarea dispozitiilor art.143 alin.3 Cod pr.pen. Mai exact, conform art.282 alin.3, alin.4, lit.a Cod pr.pen., cauza sa se afle in faza de urmarire penala sau in procedura camerei preliminare.

Or, in cauza, din moment ce a fost depasit acest moment procesual, cauza fiind in faza procesuala a apelului, Curtea constata ca nu se poate analiza incidenta acestui caz de nulitate relativa, motiv pentru care exceptia nulitatii invocata de inculpatului Al-Shawish Mueen prin aparator ales, avocat Doseanu Razvan, privind masurile de supraveghere tehnica, constand in inregistrarile efectuate de martorul denuntator Roman Florin Octavian cu tehnica pusa la dispozitie de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Timisoara, urmeaza a fi respinsa ca nefondata”.

* Cititi aici intreaga incheiere a CA Timisoara

* Cititi aici argumentatia avocatului Razvan Doseanu