Dupa ce pe 27 noiembrie 2019, proiectul pentru desfiintare SIIJ, proiect initiat de catre un grup de senatori si deputati USR, a trecut tacit de Camera Deputatilor prin depasirea termenului pentru dezbatere si vot final, azi, cu 43 de voturi pentru respingerea initiativei legislative si 27 pentru admiterea acesteia, Senatul a decis ca SIIJ sa functioneze in continuare.

Initiatorii proiectului de lege care prevede desfiintarea SIIJ par convinsi de faptul ca nu au existat motive pentru infiintarea acesteia, precum si de faptul ca infiintarea acestei Sectii a contribuit la timorarea judecatorilor si a procurorilor si a stirbit increderea cetatenilor in procesul de infaptuire a justitiei in materie penala.

In esenta, adeptii acestor teorii sustin faptul ca prin infiintarea unei structuri care sa cerceteze exclusiv magistratii, s-au creat premisele unui control mai mult sau mai putin politic asupra magistratilor, urmarindu-se timorarea acestora in special in ceea ce priveste dosarele in care sunt cercetate fapte de coruptie.

Adeptii acestor teorii, nu doar ca au incercat inducerea in eroare a opiniei publice, dar au si tacut malc si nu au pomenit nimic de faptul ca, la nivelul D.N.A., exista la momentul infiintarii SIIJ, Serviciul privind combaterea infractiunilor din justitie, Serviciu infiintat prin Ordinul 10, emis de catre Procurorul sef al D.N.A., la data de 31.01.2014. Ulterior, prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1643/C din 15.05.2015, a fost aprobat Regulamentul de ordine interioara al D.N.A. care, la art. 4 alin. 2 mentiona expres acest Serviciu.

Lasand la o parte ca este mai mult decat evident faptul ca Serviciul privind combaterea infractiunilor din justitie din cadrul D.N.A. a functionat aproape un an si jumatate fara a exista vreun ordin al Ministrului de Justitie care sa-i certifice existenta, este lesne de observat faptul ca acest Serviciu a fost infiintat printr-un Ordin nepublic al Procurorului Sef D.N.A. de atunci, fara a exista vreo consultare publica si fara a fi oferita vreo explicatie referitoare la necesitatea infiintarii acestui Serviciu in cadrul D.N.A..

Avand in vedere faptul ca Serviciul privind combaterea infractiunilor din justitie din cadrul D.N.A. avea ca atributii investigarea tuturor sesizarilor/suspiciunilor privind posibila savarsire a unor infractiuni de coruptie de catre procurori si judecatori, se naste o intrebare legitima: Care este motivul pentru care senatorii si deputatii USR „s-au activat” solicitand desfiintarea SIIJ, desi nu au avut nimic de obiectat referitor la Serviciul privind combaterea infractiunilor din justitie din cadrul D.N.A. ?

Aceasta intrebare poate fi urmata de o alta intrebare, poate si mai incomoda: Cum pot explica senatorii si deputatii USR faptul ca nu au fost scandalizati si nu au avut nicio reactie atunci cand in presa s-a vehiculat faptul ca, procurori din cadrul Serviciului privind combaterea infractiunilor din justitie din cadrul D.N.A. au „facut” dosare unor judecatori exclusiv pentru ca nu au fost multumiti de solutiile pronuntate de acei judecatori in alte dosare penale ?!?

Fiind mai mult decat evident faptul ca destinatarii acestor intrebari nu se vor sinchisi vreodata sa de un raspuns onest, doresc sa subliniez faptul ca, inaintea votului de azi, din Senat, s-a incercat o manipulare grosolana in presa #rezist sustinandu-se faptul ca 80,80 dintre magistrati doresc desfiintarea SIIJ, desi, in realitate, doar o treime, respectiv 2.170 de judecatori si procurori, din totalul de aproximativ 7.000, au votat in favoarea desfiintarii SIIJ.

Nu poate fi trecut cu vederea ca, atat judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si judecatorii de la cele mai mari Curti de Apel din tara, inclusiv cei de la Curtea de Apel Bucuresti, au votat in favoarea mentinerii SIIJ, fapt care este cu adevarat relevant.

Personal consider faptul ca infiintarea SIIJ a fost determinata de necesitatea asigurarii unei reale independente a judecatorilor, dar si al procurorilor, astfel incat orice solutie pronuntata de acestia sa fie in deplina concordanta, atat cu dispozitiile legale incidente, precum si cu reala situatie de fapt rezultata in urma unui probatoriu administrat cu respectarea tuturor drepturilor procesuale si, mai presus de orice, fara probe ticluite.