De aproximativ o saptamana, asistam la spectacolul grotesc oferit de retinerea si obtinerea, in fata instantei de fond, a mandatului de arestare preventiva a Sorinei Pintea, fost Ministru al Sanatatii.

Problema judiciara a Sorinei Pintea nu ar fi trebuit sa se transforme in subiect de dezbatere nationala, subiect care a divizat societatea romaneasca in doua tabere : tabara #rezistentilor care sustine vocal faptul ca Sorina Pintea primeste ceea ce merita deoarece coruptii trebuie sa zaca, evident, la puscarie si tabara celor care sustin faptul ca orice cetatean al unui Stat de Drept merita si trebuie judecat, fara pasiune, nu doar in litera, dar si in spiritul legii.

Inca de la inceput, sustin clar faptul ca habar nu am daca Sorina Pintea este vinovata, respectiv daca a solicitat mita, fiind evident faptul ca de primit nu prea a primit-o.

Ceea ce sustin cu tarie este faptul ca, chiar daca Sorina Pintea ar fi solicitat mita, deci chiar daca s-ar face vinovata de o fapta de coruptie, nu ar fi trebuit sa fie retinuta de catre D.N.A. si, cu atat mai putin, nu trebuia arestata preventiv, avand in vedere circumstantele date de complexitatea problemelor personale pe care le are.

Ceea ce sustin cu tarie este faptul ca, chiar daca Sorina Pintea ar fi solicitat mita, deci chiar daca s-ar face vinovata de o fapta de coruptie, nu ar fi trebuit sa fie retinuta de catre D.N.A. si, cu atat mai putin, nu trebuia arestata preventiv, avand in vedere circumstantele date de complexitatea problemelor personale pe care le are.

Daca retinerea si arestarea preventiva a Sorinei Pintea s-ar fi petrecut in epoca de glorie a Inchizitiei, nimeni nu ar fi trebuit sa fie surprins.

Retinerea si, ulterior arestarea preventiva a acesteia de catre institutiile unui stat care se vrea a fi de drept, nu de drepti, nu doar ca ridica semne de intrebare, dar genereaza si numeroase controverse.

Consider ca nici un magistrat nu ar fi trebuit sa dispuna retinerea sau arestarea preventiva a unui om care sufera de o asemenea teribila boala, om care si-a asumat rolul de mama si pentru o fetita abandonata de parintii naturali, fetita care, dupa drama abandonului si a faptului ca „mami” nu se putea da jos din pat din cauza bolii, pentru a se juca cu ea, trebuie sa treaca acum si prin drama generata de faptul ca anumiti magistrati i-au considerat mama un veritabil pericol social, motiv pentru care au smuls-o de langa ea si au izolat-o la „Beciul Domnesc”.

Din perspectiva umana, este clar ca vasnicii magistrati nu au urmat indemnul lui John Adams (1735 – 1826), primul Vicepresedinte si al doilea Presedinte al SUA : „Torentele pasiunii sa nu provoace naufragiul constiintei”.

Problema este ca, nici din punct de vedere juridic arestarea preventiva nu este justificata, raportat la ce ne-a „livrat” pana acum D.N.A.-ul raportat la acest caz.

Lasand la o parte faptul ca „flagrantul” transmis in direct la t.v. nu a fost, nici pe de parte, un flagrant si ca, oricum, lipseste procesul verbal de constatare al asa-zisului flagrant, fara a analiza din perspectiva apararii si a dezvolta de ce nu sunt indeplinite exigentele imperativ prevazute la art. 201 alin. 1 si 223 alin 1 si 2, ambele din Codul de Procedura Penala, sau de practica C.E.D.O., doresc subliniez faptul ca motivele inserate de catre D.N.A. in Referatul cu propunere de arestare preventiva sunt puerile : „Luarea masurii arestarii este in interesul bunei desfasurari a urmaririi penale, intrucat in cauza se impune efectuarea in continuare printre altele, a urmatoarelor activitati : audierea de martori, analiza inscrisurilor ridicate cu ocazia perchezitiilor domiciliare, redarea altor convorbiri telefonice relevante, etc.”.

Pentru a fi motivat, referatul trebuia sa cuprinda nu doar simpla insiruire a activitatilor care urmeaza a fi desfasurate in cauza, ci trebuia sa cuprinda si argumentele sustinute de probe, de ce audierea martorilor nu s-ar putea efectua cu Sorina Pintea aflata doar sub control judiciar, de ce se impune ca Sorina Pintea sa se afle „cazata” la „Beciul Domnesc” in timpul in care procurorii si ofiterii de politie judiciara analizeaza, evident, in birourile lor, inscrisurile ridicate cu prilejul perchezitiilor domiciliare sau cand redau alte convorbiri telefonice pe care le considera relevante.

Cu alte cuvinte, procurorii trebuiau sa indice concret cum lasarea in libertate a Sorinei Pintea, eventual sub imperiul controlului judiciar, poate obstructiona activitatile anterior mentionate, respectiv ar putea ingreuna sau zadarnici urmarirea penala.

Cum nu a fost prezentat nici un argument in favoarea acestor sustineri, acestea (sustinerile) nu au depasit nivelul de simple alegatii fara relevanta juridica.

Avand in vedere aceste considerente, este evident faptul ca raspunsul la intrebarea din titlu este cat se poate de simplu : Sorina Pintea trebuie judecata de magistrati echilibrati apartinand statului de drept, magistrati care sa se pronunte asupra cererii de arestare preventiva doar dupa ce au analizat, din cat mai multe perspective, consecintele deciziei lor, evident, ulterior analizei riguroase a indeplinirii sau nu a exigentelor textelor legale incidente.