„Stiti de ce se duce tara asta dracului? Pentru ca nimeni nu raspunde la intrebari”. Dejan Dukovski – replica din piesa Butoiul cu pulbere.

Replica asta imi sfredeleste mintea si ma gandesc cat de bine a surprins dramaturgul dezastrul spatiului ex-iugoslav. Un destin balcanic, pe care sub multe aspecte il impartasim si noi. Totul se duce de rapa pentru ca refuzam sa raspundem la intrebari esentiale.

De ce uram mai mult Rusia desi sovieticii nu au semnat singuri odiosul Pact Ribbentrop-Molotov, ci alaturi de partenerii lor germani ? In egala masura ambele puteri ne-au folosit si ne-au batjocorit. Dar in Romania de astazi daca condamni actele Germaniei naziste esti catalogat ca xenofob sau ti se spune ca te-ai predat cu arme si bagaje muscalilor.

Cine a tras in noi dupa 22? Niciun partid si niciun procuror general al Romaniei nu e scuzabil pentru ca la 30 de ani de la Revolutie nu stim inca autorii masacrului. Nu stiu daca Iliescu Ion e vinovat. Dar imi aduc aminte ca prima incercare de punere sub acuzare a fost franta de Laura Codruta Kovesi care printr-o ordonanta unica in analele justitiei romane a infirmat de la inaltimea functiei sale ordonanta procurorilor militari prin care se incepuse urmarirea penala fata de Ion Iliescu.

Cum s-a luat decizia restituirii proprietatilor abuziv confiscate de regimul comunist intr-o maniera care a ajuns sa fragmenteze pana la batjocura suprafetele de teren, facand aproape imposibila aglomerarea in ferme de camp mari ? S-au creat astfel premisele pentru vanzarea pe nimic a tarii, realitatea fiind aceea ca suprafete enorme de terenuri agricole nu mai apartin astazi romanilor si Romaniei.

De ce au trebuit privatizate musai toate intreprinderile? Chiar si cele profitabile. Oare statul francez bunaoara nu este actionar in marile companii auto din tara lui Voltaire? Si cu toate astea nimeni nu a zis ca francezii nu ar fi competitivi pe piata libera si comuna a Uniunii Europene.

Cum se face ca la 101 ani de la Marea Unire nicio autostrada nu trece inca Carpatii? In loc sa devina coloana vertebrala a unei natiuni puternice arcul carpatic a ramas o bariera in calea romanilor. O bariera economica si de timp. O bariera care nu opreste dar care stranguleaza lent traficul, nelasand plamanii economiei sa traga adanc aer in piept.

Cum se face ca subfinantarea sistemului de sanatate, insalubritatea toaletelor din scolile rurale sau lipsa autostrazilor nu a scos oamenii in strada ? Nu s-au umplut pietele pentru teme simple, palpabile, pe care le simtim toti, zi de zi. Dar a nascut o vie emotie situatia organizarii judiciare. Ce natiune aplecata spre teme de nisa !

Toate partidele, in configuratia actuala sau in alte combinatii au fost la guvernare. Ele sau liderii lor. Problemele au ramas exact aceleasi. Nu cumva vinovatii suntem noi? Da, NOI. Toti. Clasa politica, administratia, functionarii, toti sunt dintre noi. Nu sunt martieni si nici klingonieni trimisi aici sa oprime. Ne subminam singuri prin lipsa de implicare. Daca simtim ca putem face ceva, trebuie sa ne implicam in viata politica si civica, sa ne asumam decizii si sa avem curajul de a iesi in fata. Altminteri ramanem electoratul la care toti fac apel odata la patru sau cinci ani, poporul in numele caruia clameaza actiunile, popor care insa nu simte beneficiile votului sau.

Acelasi dramaturg macedonean, Dejan Dukovski, exprima idealul de viata asumat de unul dintre personajele sale – „sa stau asa linistit, sa am relatii la ghisee...”

Mi-e teama ca lupta din 24 Noiembrie 2019 sa nu fie una dintre cei care vor relatii la ghiseul 1 si cei care vor relatii la ghiseul 2.