Directorul Serviciului Roman de Informatii, Eduard Hellvig (foto 1), trebuie sa comunice public daca a avut sau nu vreo implicare in calvarul judiciar pe care a fost nevoit sa-l indure capitanul SRI Constantin Bucur (foto 2) chiar si in ultimele luni de viata, cand a trebuit sa se judece cu institutia pentru acordarea retroactiva a avansarilor in grad si a soldei de care a fost privat prin trecerea abuziva in rezerva, recunoasterea vechimii in munca de care a fost privat si declasificarea documentelor care au stat la baza masurii de trecere in rezerva.

Apelul i-a fost adresat lui Hellvig marti, 21 martie 2023, de catre Emilia Bucur, vaduva capitanului Constantin Bucur, care subliniaza ca actualul director al principalului serviciu secret din Romania ocupa aceasta functie inca din 2015. Asadar, este greu de crezut ca Hellvig este strain de refuzul SRI din 2016 de a-i recunoaste lui Bucur drepturile – fapt ce l-a constrans pe capitan sa dea institutia in judecata, chiar daca era grav bolnav si avea sa moara cateva luni mai tarziu. Amintim ca ofiterul a castigat procesul abia post-mortem (click aici pentru a citi).

Lumea Justitiei prezinta intreaga scrisoare deschisa semnata de Emilia Bucur:

„Scrisoare deschisa privind consemnarea unor concluzii privind cazul capitanului Bucur Constantin – „Watergate romanesc” – dupa 27 de ani

Cpt. Bucur Constantin declara post-mortem, la 27 de ani de la gestul lui temerar de kamikaze din mai 1996 (gest a carui motivatie a fost „pentru salvarea ofiterilor de informatii si a institutiei – pe care a iubit-o mai mult decat pe copiii sai – Serviciul Roman de Informatii, structura de elita a apararii statului Roman”: „Am ales intre curaj si teama, intre dreptate si faradelege, intre democratie si practici totalitare!”

Intrucat, in data de 14.02.2023, ne-a fost comunicata Incheierea de sedinta civila din data de 02.11.2022, prin care eu, Emilia Bucur si fetele mele Bucur Adriana si Bucur Liana, am solicitat, in camera de consiliu, o solutionare privind lamurirea dispozitivului deciziei nr.1568 din 11 martie 2020, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.578/2/2017, m-am hotarat sa consemnez cateva concluzii privind Cazul cpt. Bucur Constantin, cel care a declansat in urma cu 27 de ani, respectiv mai 1996, Scandalul interceptarlor telefonice, demonstrand ca „institutia SRI era aservita de directorul ei, domnul Virgil Asztalos Magureanu in scopuri partizane si rafuieli personale, transformand-o intr-o odioasa politie politica” (extras din Cartea cpt.Bucur Constantin „Politia politica in actiune”, tiparita la Editura Evenimentul Romanesc, Bucuresti, 2000, pag.17).

Raspunsul Inaltei Curti de Casatie si Justitie vine inca o data cu precizarea ca: 'decizia Inaltei Curti este foarte clara, putandu-se identifica reperele ce au fost avute in evidenta pentru acordarea drepturilor cuvenite domnului Bucur', respingand cererea noastra de lamurire a dispozitivului deciziei mai-sus mentionate.

* * *

Din toate timpurile, Serviciile Secrete au un rol deosebit de important in istoria fiecarei tari careia ii apartin. Caci reteaua informativa din Serviciile Secrete isi desfasoara intreaga activitate pentru interesul fiecarei tari in parte. Astel, ofiterii operativi din structura de informatii a Serviciului Roman de Informatii lucreaza pentru interesul Romaniei!

Unul dintre acesti ofiteri a fost si tanarul capitan Bucur Constantin, care nu a pregetat sa-si sacrifice cariera militara si viata pentru un Adevar, atunci, in 13 mai 1996 cand a demascat opiniei publice interceptarea ilegala a convorbirilor telefonice a oamenilor politici, ziaristilor care s-au dovedit ca nu au incalcat Siguranta Nationala, pe parcursul unui proces juridic – 1996-2023!

In activitatea acestor Servicii Secrete au putut avea loc si unele erori.

Cazul tanarului capitan Bucur Constantin poate fi asezat langa alte doua cazuri celebre, asemanatoare!

Si, aduc in memoria colectiva, renumita Afacere Dreyfus, avandu-l in centru pe capitanul Alfred Dreyfus. Un alt caz asemanator este si cazul tanarului capitan pe nume Meir Tubianski.

Toti cei trei capitani, cpt.Alfred Dreyfus, cpt.Meir Tubianski si cpt.Bucur Constantin, au fost acuzati de tradare, condamnati si ulterior reabilitati.

***

Afacerea Dreyfus a reprezentat un scandal politico-militar al secolului al XIX-lea, care a demascat coruptia prezenta atat in mediul politic francez, dar si in mediul militar. Scandalul a inceput in 1894 si s-a stins abia in 1906. La vremea lui, acest scandal a zguduit din temelii Franta celei de-a treia Republici, obligand mai multi politicieni si fruntasi ai armatei sa demisioneze. Scandalul a avut la baza un act de spionaj pentru care a fost invinuit Alfred Dreyfus, care a fost vinovat doar pentru ca a fost evreu si a facut parte din armata. Dreyfus a fost acuzat de diseminarea unor informatii militare catre un spion german. El a fost acuzat si condamnat la 12 ani de inchisoare pe data de 22 decembrie 1894, fiind intemnitat nu in Franta, ci in Guyana franceza, pe insula Ile Du Diable (Insula Diavolului).

Pe 5 iulie 1898 familia Dreyfus a depus o solicitare de revizuire, noului ministru de razboi, Godefroy Cavaignac, in vederea expertizarii documentului incriminator. In august s-a descoperit in sfarsit ca era vorba de un fals produs de colonelul Henry, care s–a sinucis la scurt timp dupa. Incidentul a cauzat un val de demisii, printre care cele ale lui Boisdeffre si Cavaignac, ostili revizuirii procesului. Curtea de casatie a declarat ca acceptabila revizuirea, numai ca Dreyfus este iar condamnat de catre consiliul de razboi de la Rennes, de data asta cu circumstante atenuante, la 10 ani de incarcerare. Gratiat de presedintele Loubet la scurt timp, la cererea guvernului, Dreyfus nu a fost totusi dezvinovatit in ciuda eliberarii.

Reabilitarea dupa condamnare s-a mai lasat asteptata. Jean Jaures, reales in 1902, a relansat “afacerea”, iar in 1904 Dreyfus a obtinut revizuirea. In fine, pe 12 iulie 1906, curtea de casatie a anulat sentinta de la Rennes, permitandu-i lui Dreyfus reintegrarea in armata. Acesta a fost si promovat sef de batalion si ofiter al Legiunii de onoare, iar generalul Picquart a fost si el reintegrat.

Asadar acest scandal a inceput 1896 si s-a stins in 1906!

Un alt caz, asemanator cazului Dreyfus este si cazul al carui trist erou a fost tot un tanar capitan pe nume Meir Tubianski, caz descris in cartea “Creierul serviciilor secrete” Serviciul Editorial si Cinematografic, 1982, pag.27-31. Aceasta carte i-a fos daruita sotului meu, tanar locotenent, la 02.06.1984, cu dedicatie, de cel care a tradus originalul, pe atunci cpt. BECCIU DUMITRU (pentru cei interesati cartea o gasiti pe internet).

Cazul tanarului capitan Meir Tubianski “avea sa revolte intreaga opinie publica israeliana“ la inceputul anului 1949. El a fost executat ca tradator, “colonelul Iser Beeri informa guvernul ca o curte martiala de urgenta a condamnat la moarte un tradator, invinuit de spionaj in favoarea englezilor. Pedeapsa fusese executata. Condamnatul se numea Meir Tubianski”., pag.27, din cartea citata mai sus.

Vaduva Lena Tubianski s-a adresat sefului serviciului secret israelian, Ben Gurion, solicitand sa i se spuna pe ce baza s-a pronuntat verdictul de tradator pentru sotul sau executat!

La interventia vaduvei, “ Ben Gurion i-a dat urmatorul raspuns vaduvei lui Meir Tubianski:”Eu nu am dreptul sa-l judec pe sotul dumneavoastra, dar am verificat procedura procesului in care a fost inculpat si am constatat ca nu s-a desfasurat conform legii. Am ordonat comandantului armatei sa revada procesul si sa numeasca un tribunal militar. Guvernul se va ocupa de copilul dumneavoastra indiferent de verdictul ce se va pronunta in acest proces. Nici dumneavoastra si nici copilul nu aveti nimic sa va reprosati“.

Sase luni mai tarziu, Ben Gurion i-a transmis o noua scrisoare Lenei Tubiansky: “Doresc sa va informez, ca am primit un raport detaliat privind Ancheta efectuata de procurorul militar general, referitor la condamnarea sotului dumneavoastra. Meir Tubianski a fost gasit nevinovat, executarea lui constituind o grava eroare.

Sunt incapabil sa exprim profunda suferinta resimtita de mine si de toti cei care s-au ocupat de acest caz. Un asemenea lucru nu trebuie sa se mai repete niciodata. Vinovatii vor fi tradusi in justitie.

Sotul dumneavoastra, este adevarat, a comis o greseala, poate chiar o greseala grava, dand superiorului lui englez o lista, fara sa presupuna ca aceasta avea sa ajunga in mainile unor oameni periculosi. A recunoscut acest lucru si l-a regretat, dar inaintand lista, nu a facut-o cu intentii de tradare”. pag.30

Si tot la pag 30, aflam ca “la data de 7 iulie 1949, corpul lui Meir Tubanski a fost inmormantat cu onoruri militare. Pe 10 iulie, Iser Beeri a fost arestat si acuzat de omucidere in cazul Tubianski.

Procesul s-a terminat in 23 noiembrie. Iser Beeri a fot gasit vinovat de omuciderea lui Tubianski. Tinandu-se seama, insa, de trecutul sau, nu a fost pedepsit decat in mod simbolic;”O zi de inchisoare de la rasaritul soarelui si pana la caderea noptii”. Pe 18 decembrie pedeapsa i-a fost comutata de presedintele Israelului, din considerente fata de serviciile aduse de Iser Beeri pentru apararea tarii “- caz consemnat in cartea “Creierul” Serviciilor Secrete, carte inchinata celui care a fost Iser HALPERIN, unul din cei mai straluciti sefi al Serviciior secrete israeliene, ce poate fi considerat un model de profesionalism, patriotism, corect si cinstit, intransigent, intr-un cuvant incoruptibil.

Asadar. Cazul Cpt.Meir Tubianski s-a lamurit, in cat timp? Inceputul anului 1949 – decembrie 1949. In mai putin de un an!

***

Vorbind, in continuare de Cazul cpt.Bucur Constantin:

S-a intrebat oare cineva: „De ce tanarul cpt.Bucur Constantin a trebuit sa fie anchetat in justitie 20 de ani (1996-2016) si inca 7 ani (2016-2023), cand mari instante judecatoresti au emis decizii definitive declarandu-l NEVINOVAT, fiind condamnat pentru un fapt derizoriu”? Sau: „De ce in februarie 2016 dupa ce o instanta internationala (CEDO), doua instante militare si instanta Suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie, declarandu-l NEVINOVAT, conducerea SRI nu a respectat STATUTUL OFITERILOR care consemneaza foarte clar: in conditiile in care un ofiter incalca regulamentele militare si este acuzat de incalcarea disciplinei militare, ofiterul este pus la dispozitie si cercetat in justitie in stare de libertate, iar atunci cand Justitia il declara NEVINOVAT, ofiterul este imediat chemat in activitate, numit pe functie si acordat toate drepturile pe toata perioada cat a fost anchetat!

Sa cred, domnule director Eduard Hellvig, ca ati dispus din eroare ca ofiterul Bucur Constantin sa mearga din nou in justitie, atunci, in vara lui 2016?

Eu abia acum, de cateva zile, am aflat ca nu altcineva, ci chiar domnia voastra, domnule Eduard Hellvig, erati numit deja din martie 2015 in functia de director SRI!

Asadar, dumneavoastra, impreuna cu Consiliul Director al SRI, ati dispus sa nu fie respectat Statutul ofiterilor? Iar cpt. Bucur Constantin, dupa ce 4 instante l-au declarat nevinovat, sa fie trimis din nou in instanta!!!

E vina mea ca abia acum am aflat acest lucru! Si mi s-a lamurit toata situatia! Asadar, este necesar sa le cer scuze, celor 3 comandanti, sefi de mari unitati, respectiv domnului comandant Dan-Mihai Basta (Directia Resurse Umane), doamnei comandant Colaria Panainte (Directia Juridica) si domnului comandant Daniel Valcu (Directia Financiara), pentru ca, din nestiinta, i-am acuzat, uneori destul de dur, ca nu au informat corect conducerea SRI, eu neintelegand motivul tergiversarii acordarii drepturilor intocmai cum au fost consemnate in Decizia ICCJ!!!

Inteleg ca asa ati hotarat in 2016! Dar acum, dupa 7 ani, in care eu m-am prezentat singura la ICCJ si am castigat repunerea in drepturi, de ce ati avut aceeasi atitudine ca cea din 2016?!

Caci Decizia nr. 1568 din 11 martie 2020 consemneaza foarte clar la pag.22:

„In ceea ce priveste solicitarea de reincadrare in Serviciul Roman de Informatii, in mod evident ca nu mai poate fi pusa in discutie, atata vreme cat numitul Bucur Constantin a decedat. De altfel, reclamantele mostenitoare nu au mai reiterat aceasta cerere formulata de defunct in procedura administrativa si in fata instantei de contencios administrativ.

Referitor la cererea de acordare retroactiva a gradelor militare, astfel cum a solicitat numitul Bucur Constantin, ca urmare a achitarii sale definitive, astfel cum s-a constatat mai sus, alegatiile primei instante care a retinut ca 'desi furtul casetelor nu a fost considerat ca fiind infractiune, datorita valorii reduse a acestora, fapta prezinta relevanta in ceea ce priveste moralitatea de care da dovada in activitatea sa ofiterul de informatii', vor fi inlaturate ca fiind nefondate, fiind aprecieri care nu au in vedere intregul context al faptelor, astfel cum s-a constatat deja in prezenta decizie, care nu justificau o sanctiune atat de drastica, fiind in mod vadit disproportionata.

In vederea repararii consecintelor condamnarii nelegale si a trecerii in rezerva ca sanctiune disciplinara pentru aceleasi fapte care s-au dovedit ulterior ca nu reprezinta abateri de la regulamentele militare si legislatie, fiind savarsite justificat si cu buna credinta, se impune admiterea cererii reclamantelor si obligarea paratului sa emita un act administrativ prin care sa ii recunoasca antecesorului reclamantelor, Bucur Constantin, vechimea in munca de care a fost privat, solda si gradele militare care i-ar fi fost acordate, incepand cu data trecerii in rezerva, in conditiile legii.

Plecand de la prezumtia simpla ca in lipsa deciziei de trecere in rezerva, Bucur Constantin si-ar fi desfasurat intocmai ca pana atunci cariera militara si ar fi obtinut gradele militare, in conditiile legii, in baza principiului repararii integrale a prejudiciului, urmeaza ca autoritatea parata sa determine gradul militar de care ar fi beneficiat fostul ofiter de la data de 27.05.1996 pana la data formularii cererii de reincadrare si sa stabileasca drepturile banesti care se cuvin reclamandalor mostenitoare”. (Asadar, 27.05.1996 – 15.06.2016. Cererea de reincadrare a fost depusa de cpt.Bucur Constantin la SRI si inregistrata la nr.40138/15.06.2016).

Conducerea Serviciului Roman de Informatii, in persoana domnului director Virgil Asztalos Magureanu, atunci, in 1996, a declansat teroarea asupra cpt.Bucur Constantin, acuzandu-l de tradare, considerand sustragerea casetelor infractiune. Cpt. Bucur a fost anchetat in justitie 20 de ani!

Am scris aceasta scrisoare ca sa va informez, domnule director Eduard Hellvig, ca eu, Emilia Bucur, vaduva capitanului Bucur Constantin, fac un pas inapoi, multumindu-va pentru lectia pe care mi-ati dat-o. Nu va consider, in niciun caz, dusman, ci un foarte bun invatator!

In concluzie,

Cazul cpt. Bucur Constantin s-a desfasurat in perioada 1996-2023 si inca nu s-a incheiat.

De ce nu s-a incheiat?

Pentru ca atata timp cat tanarul capitan Bucur Constantin a fost anchetat si condamnat pentru furtul unor casete, si declarat nevinovat in 4 decizii penale definitive, CEDO (2013) si dupa revizuirea formulata in instantele juridice nationale, respectiv Tribunalul Militar Bucuresti (2014), Curtea Militara de Apel (2015), Inalta Curte de Casatie si Justitie (2016), si inca 2 decizii ale ICCJ Sectia de contencios administrativ si fiscal (2020, 2021), urmeaza ca dupa 27 de ani Justitia Romana sa se autosesizeze sa judece “fapta de interceptare ilegala a telefoanelor” – conform declaratiei post-mortem a cpt cpt.Bucur Constantin: “Inca de la inceputul procesului, presedintele Tribunalului Militar, generalul Lucescu,la intrebarile mele si ale avocatilor mei, mi-a raspuns ca: 'Acum se ancheteaza cazul Bucur, iar fapta de interceptare ilegala a convorbirilor telefonice ale unor ziaristi si oameni politici se va disjunge si se va judeca separat!'”

Iar la emisiunea lui Marius Tuca din ziua de 23 octombrie 1998 (a doua zi dupa condamnarea penala a cpt.Bucur Constantin de catre Tribunalul Militar Bucuresti), fostul Procuror General al Romaniei, domnul Vasile Manea Dragulin, a declarat: „Cei vinovati urmeaza sa fie chemati si sa raspunda in fata justitiei!”

Asadar, a venit vremea ca directorul de atunci al SRI, domnul Virgil Asztalos Magureanu, colonel (ulterior general) Dumitru Zamfir. comandantul unitatii militare in care activa cpt.Bucur Constantin si, nu in cele din urma, cei care l-au condamnat penal in 1998 sa raspunda in fata Justitiei Romane!

Daca Justitia Romana se va autosesiza sau nu in acest caz este problema Justitiei Romane! Este necesar sa stiti, toti cei implicati, ca ofiterul operativ in contraspionajul militar, cpt.Bucur Constantin, v-a iertat pe toti! Ramane la alegerea domniilor voastre, domnilor pe care, fara permisiunea dv., v-am nominalizat mai sus, daca veti reusi sau nu, aici, pe pamant, sa raspundeti pentru implicarea dv. in acest caz, sau veti prefera sa raspundeti in fata Justitiei Divine! Fiindca, sigur, acolo, in Lumea de dincolo de Nori, suntem asteptati fiecare, sa rapundem cum ne-am indeplinit Misiunea, aici, pe Pamant!

***

In incheiere, in amintirea sotului meu, cpt.Bucur Constantin, consemnez un scurt punct de vedere privind criticile la adresa Serviciului Roman de Informatii, institutie care este considerata, mai ales de mass-media, ca tap ispasitor pentru tot ce se intampla negativ, in ultimii 33 de ani, in societatea romaneasca!

De-a lungul istoriei noastre, ca popor asezat in calea tuturor rautatilor lumii, am avut situatii de mare cumpana: in 1968, cand Romania ar fi putut fi ocupata de o forta straina; sau in Decembrie 1989, cand s-ar fi putut declansa un razboi civil! In prezent avem un alt moment, tot de mare cumpana, acesta fiind razboiul din tara vecina, Ucraina!

In toate aceste momene de grea cumpana pentru tara, cine credeti ca sunt in alarma permanenta? Numeni altii decat ofiterii de informatii din serviciile noastre secrete! Si, dragi romani, este obligatoriu sa stiti ca cei care au deturnat actiunile dusmanilor tarii noastre atat in 1968, cat si in 1989 nu au au fost altii decat tot ofiterii de informatii din structurile Serviciilor Secrete Romanesti!

Pe mine nu m-au surprins aceste critici, intrucat din Decembrie 1989, cand a fost desfiintata Securitatea statului roman si s-a declansat acel slogan “securisti-teroristi”, ele continua sa fie indreptate tocmai impotriva institutiei vitale a statului roman – SRI. Se pune intrebarea: Cine este inamicul?

Si nu pot decat sa-l citez post-mortem pe cpt.Bucur Constantin: „Iata cine este inamicul! El nu trebuie cautat in strainatate. Inamicul din strainatate nu are decat o vina morala. Inamicul autohton trebuie insa sa plateasca. Si asta nu din razbunare, ci numai pentru ca nu putem avea o democratie adevarata fara a pune legea acolo unde ii este locul. Una si aceeasi pentru toti.

Ii consider ca inamici ai natiei si ai tarii pe toti cei care din ianuarie 1990 si pana astazi, detinand functii de decizie, au actionat cu intentie sau din culpa impotriva tarii si a poporului roman.

Actiunea pe care mi-am asumat-o a avut si are un singur imbold: dragostea de Tara si fata de institutia mea, Serviciul Roman de Informatii.

Interceptarile erau ordonate de directorul SRI si executate in afara cadrului legal.

Crede cineva oare ca in cele trei birouri, in care am lucrat am interceptat telefoanele celor care au ruinat industria si au vandut-o la fiare vechi, sau a celor care au distrus flota si au facut inoperanta Armata Romaniei, precum si a majoritatii celor care abia prin anii 1996 si 1997 le-au decretat subiecte de presa, ale celor care se pretind a patra putere in stat? Va spun cu mare siguranta Niciunul!

Si atunci munca noastra cui folosea?”

Cel care a fost ofiter activ, cpt Bucur Constantin, acum, cand nu se mai sfarsesc aceste critici impotriva SRI, se rasuceste in mormant, caci gestul lui de a “salva institutia si ofiterul de informatii” inca nu si-a atins scopul. Si-a sacrificat viata degeaba?

Este momentul ca Serviciul Roman de Informatii sa nu fie ”un simplu consultant”, domnule director Eduard Hellvig. Este necesar sa vegheati ca intregul efectiv SRI sa nu formeze o casta privilegiata si sa cereti Parlamentului tarii legi foarte clare, in primul rand pentru protectia ofiterilor de informatii si a institutiei, caci altfel continuarea culpabilizarii intregului SRI nu va face decat sa aduca daune morale ofiterilor cinstiti.

Si iata il citez inca o data pe cpt.Bucur Constantin:

“- Serviciul Roman de Informatii este un serviciu de Securitate romanesc infiintat pe principii constitutionale democratice, in concordanta cu valorile europene;

-obligatia lucratorilor din mass-media de a colabora cu Serviciul Roman de Informatii este egala cu cea a fiecarui cetatean roman si rezulta din Constitutia si legile tarii;

-in afara legilor se pot situa acei cetateni care devin informatori ai unor servicii de informatii straine;

-a fi informator al tarii tale este o onoare si un privilegiu, un act de demnitate sociala. Menirea de formator de opinie a mass-media a fost tradusa prin 'deformator de opinie'!;

-este institutia al carei director trebuie sa fie o persoana neangajata politic si economic;

-ermetizarea totala a muncii;

-ermetizarea totala a cazurilor in lucru;

- metodele si mijloacele muncii sa respecte legile de profil, dar sa nu incalce drepturile si libertatile cetateanului;

- restrangerea drepturilor cetatenesti, intr-un numar mic de cazuri, atunci cand exista indicii certe de pericol si cu aprobarile de rigoare;

- in cazul pericolelor reale ce pot aduce atingere sigurantei nationale sa existe transparenta fata de Parlament si opinia publica”.

Principala institutie a tarii careia ii revine sarcina culegerii de informatii, fara de care nu poate fi garantata Securitatea tarii, este Serviciul Roman de Informatii. Iar informatiile serviciilor secrete sunt utilizate in elaborarea politicilor de stat.

Este bine sa stie cei care arunca acuzatii, critici la adresa SRI, fara sa faca referiri concrete, nu fac altceva decat sa aduca prejudicii morale ofiterilor de informatii cinstiti, mai ales acelor ofiteri deplin conspirati ai serviciilor secrete.

Pentru ca unul dintre motivele pentru care cpt.Bucur Constantin a iesit in 13 mai 1996 a fost, citez: „multiplele actiuni critice ale unor oameni din mass-media la adresa Serviciului Roman de Informatii”.

Intr-una din declaratiile de presa, domnul director Eduard Hellvig face referiri, total justificate, la Politia Politica a regimului totalitar comunist.

Totusi, se uita a se aminti ca a existat un ofiter activ SRI care a demascat tocmai drumul gresit pe care aluneca institutia atunci, la inceputul existentei sale.

Este vorba de “cazul capitanului Bucur!”, care declara post-mortem:

„In activitatea mea ca ofiter de Securitate, am fost permanent calauzit de spiritul dreptatii si corectitudinii fara nicio influenta, dreptate pe care am invatat-o in familie, in activitatea de muncitor in fabrica si apoi in scoala militara!”

Ca lucrator de informatii in Securitatea lui Ceausescu, ofiterul activ in structura informativ-operativa, avand gradul militar de locotenent-major, a fost promovat in 1985 in centrala Directiei a IV-a, citez post-mortem: „in permanenta am luat pozitie si am comentat ordinele abuzive, irationale ale unor sefi, iar ofiterilor tineri am incercat in permanenta „sa le deschid ochii” privind abuzurile, aberatiile si coruperea care exista in randurile conducatorilor Directiei a IV-a. Acestea sunt motivele pentru care in data de 15.07.1989 am fost mutat de pe functia de colonel 16 pe functia de lt.col.12 la o unitate de constructii”.

Este adevarat ca aceste servicii speciale in perioada comunista au fost supuse controlului permanent al Partidului Comunist, iar ofiterii de informatii obligati sa fie etichetati ca “activisti ai partidului intr-un domeniu special” sau in loc de “slujitori ai statului si ai natiunii erau numiti soldati ai partidului” – asa cum consemneaza in cartea sa “Lungul drum al serviciilor secrete catre democratie”, Editura A.N.I., Bucuresti, 2004, cel care a fost o perioada si director al SRI, Alexandru Radu TIMOFTE. Si adaug din aceeasi sursa – “informatiile subordonate intereselor unui partid devin instrument antidemocratic si anticonstitutional, – (Constitutia Romaniei, art.40, alin (3), 118, alin (1) si (3), Legea nr.51/1991, art.26 Legea nr.14/1992,art.36 Legea nr.80/1995, art.28”. – pag.204

- “Cand se poate spune ca un serviciu de informatii pentru Securitate desfasoara activitati de politie politica? Si ne raspunde Alexandru Radu TIMOFTE, post-mortem:

-cand isi subordoneaza activitatea unui sau unor partide aflate la putere, determinand represiunea nedreapta impotriva celorlalte partide;

-cand opozanti ai puterii care actioneaza pe cai si prin mijloace constitutionale, fara a constitui surse de pericol pentru siguranta nationala fac obiectul imixtiunii;

-cand cetatenii sunt supravegheati pentru exprimarea libera a opiniilor si respectiv, sanctionati, in orice mod, daca au exprimat opinii contrare celor oficiale;

-cand informatii despre partide sau oameni politici sunt dirijate spre a fi folosite de catre adversarii acestora;

-cand prin operatiuni specifice se actioneaza pentru intimidarea, descurajarea opozitiei sau a cetatenilor care-si exercita drepturi legale;

-cand drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, garantate constitutional, sunt incalcate prin procedurile operationale desfasurate de servicii”.pag.205-206

In cartea sa “Politia politica in actiune”, Editura Evenimentul Romanesc, Bucuresti,2000, scrisa de cpt.(r)Bucur Constantin la cap. “Politia Politica” este consemnat:”O institutie de temut a oricarui stat dictatorial a fost si este Politia Politica”. „Politia Politica” este arma neconventionala creata de o Putere nedemocratica, in scopul inabusirii tuturor drepturilor si a normelor democratice de viata a cetatenilor”.

***

Principalul obiectiv a serviciilor secrete romanesti este asigurarea Securitatii Romaniei.

Institutia careia ii revine sarcina culegerii de informatii, fara de care nu poate fi garantata Securitatea tarii, este Serviciul Roman de Informatii.

Este institutia a carei misiune este apararea Tarii din punct de vedere informativ si contrainformativ.

Si adaug ce ne-a lasat scris Alexandru Radu TIMOFTE, in cartea citata mai sus: “depistarea tendintei factorilor politici de putere de a se folosi de prilejul accederii la informatia secreta in interesul perpetuarii la conducere, deturnand valorificarea informatiilor secrete in scopul controlului opozitiei”.

***

Va sugerez celor care abordati tema serviciilor secrete romanesti sa aveti in vedere, mai ales cei care continuati sa va exprimati public impotriva acestor servicii, sa precizati concret ce anume va nemultumeste: aparatul informativ-operativ sau cel functionaresc-administrativ, aparatul de decizie sau cel de executie?

Ca sa fiti respectati, ajutati si iubiti de poporul pentru care institutia SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII a fost infiintata si fara de care noi, romanii nu am mai exista ca stat, caci munca enorma, anonima a ofiterilor de informatii, ofiteri din structura de contraspionaj ca si a celor de la antiterorism, precum si a celorlalti ofiteri de informatii cu care colaborati, va rog sa vegheati ca Legile pentru Securitatea Romaniei sa fie, asa cum scrie Alexandru Radu TiIMOFTE: “Baza legitimitatii o constituie cadrul legal al activitatii de informatii, iar legitimitatea poate fi obtinuta numai prin functionarea controlului democratic al serviciilor de Securitate si recunoasterea valorii evaluarilor informative echidistante drept o conditiei a bunei guvernari”. (pag.224)

Inchei cu ceea ce am transmis deja conducerii SRI: “Daca Deviza capitanului Bucur a fost: 'Depistez din ochi tradatorii de tara', eu, Emilia Bucur, tinand cont de circumstante, ma identific cu declaratia ramasa celebra in istoria neamului, a domnitorului Alexandru Lapusneanu: 'Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi, si cu voia si chiar fara voia voastra!' Si avand in vedere ca domniile-voastre, Sereistii de azi, va considerati ZEI, atunci eu, Emilia Bucur, chiar sunt o Fiica a Soarelui din Baraganul ialomitean, prin venele careia curge sangele GETILOR NEMURITORI!

Va multumesc ca existati, dragi ofiteri de informatii vigilenti si cu Iubire de tara!”

Am incredere, domnule director Eduard Hellvig, ca va veti pronunta public cu privire la cazul cpt. Bucur Constantin!

Am onoarea,

Emilia Bucur

21.03.2023”