Tovarasa Stalinskaia 1

"Una dintre cele mai des intalnite reminiscente de gandire comunista pe care o gasim si azi in societatea romaneasca este desconsiderarea drepturilor omului si perpetuarea ideii ca acestea pot fi subsidiare in raport cu alte deziderate, cum ar fi lupta impotriva coruptiei. De asemenea, este extrem de ingrijorator si nesanatos pentru democratie modul in care ne raportam la serviciile de informatii”. (Jud. Dana Girbovan)

Acum multe zeci de ani (cochetaria ma cenzureaza putin), in aceeasi luna martie, a murit tatucul Stalin si m-am nascut eu. Slava Domnului, nu sint nici un demn nici un nedemn urmas al lui, cel putin asa cred. Dar este fara dubiu ca Marele Conducator are ciraci vrednici in sistemul de justitie romanesc. E vorba despre un sistem creat de un fost presedinte (al carui nume eu nu il pronunt, nici nu il scriu), secondat de o pleiada de slugi, care au inventat un monstru judiciar numit DNA, condus, acum ajung la obiectul articolului, de o persoana care isi merita si justifica titulatura din susul acestui text.

(Paranteza, apropo: Pariez ca Tov Stal este vesnica in functie, in sensul ca, puneti sau nu virgula, cind va pleca Dansa, va pleca si structura-manusa pe care o conduce. Din pacate, o previziune citita recent undeva da pentru asta un termen de vreo 50 de ani.)

(Alta paranteza: Comparatia cu stalinismul este, evident, exagerata: Stalin si-a omorit, pur si simplu, milioane de compatrioti. Daca la noi s-ar intimpla asta, pe bune, tara ar ramine goala. Deci la noi, DNA nu omoara direct si pe bune. Dar metodele, stilul, nu sint diferite: arestare fara probe, nici o jena fata de represiunea nedreapta, fata de retinerea abuziva, de lasarea sa moara a unor detinuti bolnavi, nu mai zic despre metodele de ancheta. Apropo, din experienta mea GM, de judecator va pot evoca relatari de martori care au spus ca erau audiati cu catusele sau pistolul pe masa. si vorbim de o epoca in care DNA inca nu era inventata.)

Tovarasa Stalinskaia 2

Am scris anterior ca Stalinskaia romana nu isi chiar omoara "pacientii"? Cred ca m-am cam grabit, si am scris prostii. "Justitia" penalista romana l-a omorit pe Adamescu - cert l-a omorit. "Justitia" penala romana l-a umilit pe Mencinicopschi, victima colaterala intr-un proces cert politic. "Justitia" penala romana l-a tirit la duba pe un presedinte de CJ, ca pe porc la taiere. "Justitia" penala romana l-a luat de acasa pe Gigi Becali, cu o armata de mascati, la ora 6 dimineata, in halat si papuci, fara citatie anterioara, si fara vreun indiciu ca ar fi agresiv, ca s-ar sustrage sau ar fi violent. Aceeasi justitie penalista romana pur si simplu navaleste cu mascatii la adrese gresite si sparge usile unor batrine inocente.

Se poate muri pe bune din asemenea evenimente, dar se poate "muri" social, politic, profesional... Oricum nu e bine. Indiferent despre ce fapta penala si despre ce persoana "penala" vorbim, scopul justitiei penale este restabilirea normalitatii sociale: recuperarea prejudiciului material, daca a fost, recuperarea sociala a persoanei care a gresit. Daca recuperarea materiala este de multe ori imposibila, banii "furati" fiind tocati in concedii de lux, aventuri galante sau campanii electorale, vedeti domniile voastre in activitatea "organelor" vreo urma de intentie umanitara sau educativa?

Nici eu. Stalin stia una si buna: cine nu e cu noi trebuie dat pe mina procurorului, procurorul scrie acolo ce vrea el, iar judecatorul nu are prea multe de adaugat.

Tovarasa Stalinskaia este perfect mulata pe asemenea conceptie. si, la bilanturi si in interviuri, se lauda tare cu un procent de numai 10%, desi unii spun ca ar fi 13-15% (achitari, despre achitari este vorba) si ca aceste procente ar fi onorabile.

Eroare imensa: numai unu la suta achitari daca ar fi, ar fi o crima; 10 la suta inseamna un cataclism judiciar. Normalul este zero, omeni buni, zero achitari, si este perfect posibil. Cu minima conditie ca procurorul care instrumenteaza dosarul sa gindeasca la fel ca judecatorul pregatit in egala masura si in deplina serenitate si sa condamne, si sa achite. Sa achite cind are cea mai mica indoiala asupra vinovatiei.

Asa ar fi normal. Dar nu prea e posibil in sistemul stalinskaian.

Tovarasa Stalinskaia 3

Eu sint un om normal si cu frica de lege. Adica avind respectul tuturor legilor, reglementarilor si normalitatilor legale si sociale din tara asta.

(Exemplu - argument: Judecator eu jumatate de viata, ori de cite ori am trecut pe strada pe linga o patrula de politie, parca m-am facut mai mic, mai atent si mai cuminte decit eram, stiind ca acei functionari ma pot opri, legitima sau intreba ceva.)

In cercul meu de rude, colegi, prieteni, colaboratori sau simple cunostinte, toti sint oameni normali, cu respectul legii si cu frica de Dumnezeu. Am in telefon 1200 de numere, am pe Fb cred ca vreo 4000 de prieteni, din acestia unii sint persoane cu functii in justitie, structuri judetene, parlament etc., dar nu pot pune degetul pe unul dintre ei si sa spun despre el ca este corupt, mafiot, puscariabil.

Va sa zica, unde bate ideea mea: Bate in sensul ca omul s-a nascut normal, corect si cinstit, ca marea majoritate asa sint, iar raii, necinstitii, hotii, puscariabilii sint exceptiile exceptiilor.

Si-atunci, de unde dracu, Doamne iarta-ma, ideea Doamnei Stalinskaia, de creatie si inspiratiune basisto-macovista, care ne considera invers: ne prezuma pe toti hoti, necinstiti, puscariabili. Si, asa fiind, ne pune catuse, ne scoate la televizor, ne retine cit are voie, ne propune la arestare, obtine si acordul unor judecatori "cuminti", si fandaxia-i gata.

Aici si acum intervine o chestiune analizata de maestrul Cristoiu: DNA-Stalinskaia raporteaza mereu, la fiecare bilant anual, tot mai multi arestati, condamnati, din cele mai inalte sfere - ca doar nu sint in fiecare trimestru referendumuri de analizat pe capota masinilor. Niciodata nu va putea da inapoi (bilantul) - cum sa scada activitatea unui organ atit de important?

Dar, zic eu acum, ceea ce maestrul nu a spus: Ceva care tot creste, si tot creste, adica se umfla, si se tot umfla, stiti cum sfirseste, nu? E simplu:

PLESNESTE!

Dati un pronostic: Cind, cum, cu ce efecte?

Tovarasa Stalinskaia 4

Probleme si solutii:

1. Pentru organizare: De ce in Romania sint trei feluri de parchete? (doua fiind structuri subordonate parchetului General, din care unul a luat-o razna, iar seful se teme de subtaltern.)

Normal este sa fie un singur fel de parchet si de procurori, specializati in felurite feluri de infractiuni: gainarii, omoruri, finante-banci si ce-o mai fi. Specializarea este absolut necesara, ca si la medici, ca si la avocati.

2. Pentru anticoruptia interna: Pina la aspecte penale ori disciplinare, in orice parchet (evident, am propus asta si pentru justitie) adunarea generala, intrunita lunar sau de cite ori este nevoie, sa se constituie in:

- colegiu profesional, care sa analizeze imperfectiunile din activitatea curenta a unor procurori;

- consiliu de onoare, care sa discute abaterile grave si vizibile ale magistratilor de la lege, cu aspecte etice sau penale.

(Povestea un scriitor interbelic despre un ministru al armatei, care, facind inspectii la unele cazarme, la plecare ii spunea cite unui comandant: Ai pistol? Foloseste-l. Iar in urma, cite un comandat "patat" chiar se impusca.) Procurorii si judecatorii nu au pistol in dotare. Dar unii dintre ei ar putea beneficia de o atare sugestie, in sensul demisiei. Discretia actiunii ar scuti justitia de multe pete si de multe procente de scadere a increderii.

3. In fine, pentru normalitate si democratie, solutia suprema: conducatorii parchetelor de orice nivel (ca si ai instantelor) sa fie alesi de colectiv. Este singura masura care poate sa convinga poporul cum ca politicul chiar si-a luat mina de pe justitie. Tot ce cititi si auziti despre desemnarea obiectiva, concursuri, lege, - este o vrajeala. Toti liderii politici care au ametit natia cu asemenea snoave, iar in realitate au negociat care ce sefi de parchete sa numeasca (vezi celebrele negocieri Basescu - Ponta) au luat-o in barba cu gratie. Au crezut ca si-au pus acolo omul lor - dar omul lor i-a umplut de dosare cind roata mica a istoriei s-a intors.

Inca o data voi repeta apasat: normalitatea in democratie inseamna alegeri. Dar nu am mare speranta sa fiu ascultat; daca nici liderii de partid nu sint toti desemnati prin alegeri, ce sa vorbesc eu in structurile statale?

Totusi, spun si sper.

PS: Exercitiu de imaginatie: Compuneti in minte o adunare generala, pe bune, in care Tovarasa Stalinskaia ar candida pentru un nou mandat, si-ar expune realizarile stiintifice (diploma de absolvire, teza de doctorat) apoi numarul de dosare lucrate personal sau numai avizate ca sef (achitari, condamnari - procente). in fine, dezbaterile si votul. Ce ziceti, cum ar fi?

Tovarasa Stalinskaia 5

Tovarasa Stalinskaia are ciraci, ucenici, emuli, dupa chipul si asemanarea si stilul Dansei.

La un parchet de judecatorie mica erau cindva doi procurori, soti, ea fost judecator. Dupa o perioada de relatii profesionale si chiar umane normale intre acestia si instanta pe linga care activau, cei doi au luat-o razna - mai mult el, se pare dirijat de ea. Suparat pe presedintele instantei, el a intrat in biroul acestuia si a urlat cit a putut ca nu se lasa pina nu il baga in puscarie.

A incropit un dosar unui expert silvic, l-a "agatat" cumva in el si pe judecatorul presedinte, si a declinat la DNA.

A cerut de la acea instanta copii dupa zeci si sute de dosare. Ca sa-si atinga scopul, a facut tot felul de presiuni, avind sprijin inclusiv la conducerea curtii de apel, unde aveau ambii trecere.

A aplicat acelui presedinte amenda 5.000 de lei.

A aplicat si urmatorului presedinte aceeasi chestie.

A tratat si pe presedinta Tribunalului la fel.

Nu a scapat nici seful politiei locale.

O doamna politist care nu s-a prezentat "la secunda" la ordinul lui a primit o amenda cit salariul pe doua luni.

Intreba pe toata lumea daca si cit i-a dat spaga presedintelui instantei.

Cind avea un semnal in sensul ca presedintele cel mic are vreo relatie normala cu cineva din personalul instantei, a doua zi instrumenta un dosar acelei persoane.

Asa s-a ajuns ca aproape toate grefierele sa aiba un dosar penal.

Culmea dosarului penal a fost atinsa cind pazitorul veceului de la instanta, un personaj de suprema naivitate, a gasit in curte un cartus, pe care l-a predat jandarmului de la poarta. Ei bine, domnul procuror i-a tocmit o inculpare cu tot tacimul pentru nerespectarea regimului armelor si munitiilor. (Asta pentru ca acel naiv era tolerat de presedinte si de grefiere.)

Ca idee de comportament, la intilnirea in trafic cu unul sau altul din cei vizati, domnul procuror practica semnul acela american cu degetul mijlociu.

Intre timp, ambii soti procurori vorbeau foarte convinsi despre deontologie - subiectul lor principal, tratat cu toata morga.

Colectivul parchetului fiind foarte mic, iar ei avind majoritatea in colegiul de conducere, isi terorizau si colegii. Pina s-a gasit un prim procuror care, satul de toate aceste prostii, enormitati si abuzuri, pur si simplu i-a rezolvat: trecind peste toate mafiile si protectiile, a facut ce trebuie, iar cei doi au fost scosi pe faras din sistem. Va inchipuiti ca nu a fost usor.

Doua precizari importante:

- in afara de faptul ca presa era plina de prostiile celor doi, se stie din sursa sigura ca ei au fost monitorizati de organele de informatii; de aceea revin la ceea ce am scris cindva in sensul ca "SRI e bun";

- apropo de DNA, cei doi erau aspiranti la aceasta structura, unde voiau sa-si cistige locul oferind ca inculpat "un peste mare", de exemplu un judecator, sau chiar mai multi.

In fine, sistemul a scapat de cei doi. Si, dupa cum vedeti, "curatenia" a inceput din interior. Fara acel prim procuror cu singe in el, cei doi ar fi terorizat si astazi comunitatea si pe toata lumea.

Dar sint semnale puternice ca asemenea specimene inca bintuie in sistem - presa relateaza despre tot felul de "portocale" si de "zdrente", pe care Tovarasa Stalinskaia ii cultiva si ii apreciaza.

Inca o data: curatenia nu poate veni decit din interior. Din exterior si "de sus" - nici o sansa.

(Din cartea "Manifest pentru lege si justitie" - atentie edituri!)