1. Doamna Monica Macovei a declarat ca lupta impotriva ilegalitatii impune si deci justifica incalcarea drepturilor omului. Rezulta ca suspectii (caci pana la concluzia ca sunt infractori persoanele acuzate de comiterea infractiunilor sunt doar suspecte) nu sunt oameni si de aceea nu se mai bucura de drepturile rezervate omului. Evident, nici de dreptul la prezumtia de nevinovatie care este unul dintre acestea.

Acest panseu uluitor - care si-ar fi gasit un loc de cinste atat in patrimoniul gandirii bolsevice cat si a celei fasciste - era un argument in sprijinul ideii aceleiasi doamne potrivit careia, o lege neconstitutionala - cea permitand violarea secretului convorbirilor telefonice de catre un serviciu de informatii (SRI) - poate fi aplicata in continuare, atat cat este util pentru combaterea coruptiei. Curat neconstitutional dar inregistrati-i! Sa combatem ilegalitatile posibile prin ilegalitati certe!

In 1995, cand in calitate de Raportor al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei pe tema privind controlul civil asupra serviciilor de securitate, am adus-o pe Monica Macovei, ca presupus „expert” in problemele drepturilor omului, in echipa de redactare a recomandarii pe care urma sa propun (da, recunosc in fata Tribunalului Poporului ca am comis aceasta fapta), ea afirma si sustinea exact contrariul. Atunci eu eram „patronul”. Astazi...

2. Doamna Mihaela Pruna (fosta asistenta a Monicai Macovei, ale carei „principii”, potrivit propriei declaratii, le impartaseste) a propus si a facut sa fie adoptata o Ordonanta de Urgenta prin care un serviciu de informatii (SRI) primeste si atributii in domeniul urmaririi penale; la fel cu fosta Securitate a regimului comunist.

Ca o asemenea reglementare, aducand limitari libertatilor individuale, nu putea fi adoptata, potrivit sarmanei Constitutii a Romaniei, prin Ordonanta, nu pare a avea vreo importanta. Este doar un „detaliu” fata de observatia mult mai grava potrivit careia, daca adunarea probelor de catre serviciile secrete era neconstitutionala, valorificarea directa a acelor probe, in cadrul anchetei penale, de catre acele servicii care nu au, conform aceleiasi Constitutii, calitate de autoritate judiciara, este cu atat mai neconstitutionala. Ca autor al Recomandarii PACE privind evaluarea progresului democratic si fost vicepresedinte al Comisiei juridice si pentru Drepturile Omului a PACE, pot spune ca „Ordonanta Pruna” incalca si tratatele internationale privind drepturile omului (in primul rand Conventia Europeana a Drepturilor Omului) care, in baza aceleiasi buclucase Constitutii, prevaleaza asupra dispozitiilor contrare din legislatia interna. Ceea ce va sustine dreptul individual de recurs la CEDO, impotriva Romaniei, a celor afectati.

Un serviciu de (contra)informatii, cum este SRI, trebuie sa prinda spioni (indiferent de limba, sex, nationalitate, culoare a pielii, origine sociala etc.) iar nu infractori. Un asemenea serviciu nu este singurul aparator al securitatii nationale si nu toate faptele care pot aduce atingere securitatii nationale intra in atributiile lui. A-i conferi plenitudinea de competenta in aceasta materie, mai ales fara a defini precis sfera amenintarilor la adresa securitatii nationale (astfel incat sa poata fi introdusa aici, dupa dorinta, orice incalcare a legii), este o eroare care deschide calea abuzului de putere.

Este rolul autoritatii judiciare (procurori si judecatori) sa transforme, atunci cand este cazul, probele informative stranse de serviciile secrete in probe judiciare. Daca se poate, bine; daca nu, nu. Probele informative nu se pot transforma automat in probe judiciare; dupa cum nu toate problemele legate de neutralizarea activitatilor care aduc atingere securitatii nationale se rezolva pe cai judiciare.

Un sistem care respecta separatia puterilor si drepturile omului poate ajunge in situatia in care unii vinovati scapa sanctiunilor judiciare. Principiul este insa acela ca mai bine scapa un vinovat decat sa fie pedepsit un nevinovat. Aceasta cu atat mai mult cu cat securitatea nu se apara doar prin pedeapsa.

Asemenea principiu functioneaza, insa, doar in regimurile democratice. Intr-o dictatura este preferabila pedepsirea unui nevinovat iar pentru a fi vinvoat este suficient sa fii suspect. Suspect cercetat nu de justitie ci de politie.

3. Doamna Laura Kovesi a anuntat public ca se opune scoaterii Romaniei de sub sistemul de supraveghere al UE exercitat prin intermediul Mecanismului de Cooperare si Verificare in domeniul justitiei (MCV). Aceasta in ciuda faptului ca respectivul mecanism este responsabil pentru mentinerea tarii noastre la nivelul unui membru de mana a doua in UE, precum si pentru refuzul acordarii unor drepturi conferite noua prin tratate (precum libera circulatie in spatiul Schengen).

Pozitia doamnei Kovesi (doar sef al unei directii din Ministerul Public) contravine declaratiilor oficiale de politica externa formulate, cum necum, de seful statului si de seful guvernului, acestia din urma apreciind ca progresele facute de justitia romana, inclusiv datorita aplicarii MCV (sic!), justifica renuntarea la acest mecanism, devenit inutil. Premierul a spus-o chiar foarte frumos: „Este timpul sa ne asumam propriile raspunderi si sa nu ne mai bazam pe sprijinul extern”.

Constitutia romana confera competente in materie de politica externa Guvernului si Presedintelui. Totodata Romania, ca orice alt stat serios, nu poate avea in acelasi timp decat o singura politica externa.

Iata insa ca - la noi ca la nimeni - un procuror face si politica externa. Mai mult chiar, alta politica externa decat a institutiilor indrituite prin Constiutie. Doamna Kovesi da unor organisme din afara Romaniei, care se zice ca ar trebui sa decida sau macar sa convina la incetarea supravegherii pagubitoare si umilitoare a statului roman, argumente menite a anihila sustinerile reprezentantilor legitimi ai acestui stat, subminandu-le puterea de negociere. Nu o fi asta o amenintare la adresa sigurantei nationale? Potrivit noilor competente conferite de doamna Pruna, SRI ar trebui sa se sesizeze.

Interesant este si felul in care doamna Kovesi isi motiveaza demersul antinational. Cica fara interventie externa DNA nu ar putea face fata presiunilor interne. Presiuni exercitate de cine? Se intelege ca de catre Parlament si Guvern. De cine altcineva? Cum ar putea acestea face presiuni? Doar prin intermediul legii (inclusiv legea bugetului) caci orice alta incercare ar fi contracarata tocmai prin aplicarea legii de catre autoritatea judiciara. Prin urmare, DNA, desi nu are competente legislative, are propria sa agenda legislativa si cheama strainatatea sa apere aceasta agenda impotriva institutiilor romanesti competente, institutii actionand in baza unui mandat popular. Oare nu se incadreaza asta in definitia data tradarii sau celei date subminarii ordinii de stat?

Putina lume stie ca in anul 1997, in calitate de ministru de externe al Romaniei, bazandu-ma pe prestigiul meu personal, am negociat si obtinut scoaterea Romaniei din sub regimul „monitorizarii post-admitere” a Consiliului Europei; regim similar MCV. Un context european ostil a facut ca admiterea Romaniei in principalele organizatii paneuropene sa fie conditionata de acceptarea unor asa zise „sisteme de salvgardare” care in fapt ii ingradeau influenta si drepturile, justificand totodata interventia straina in treburile sale interne din afara sferei suveranitatii partajate, pe motiv ca indeplinirea criteriilor pentru obtinerea calitatii de membru deplin era incerta si trebuia tinuta sub urmarire. Asa s-a intamplat la intrarea in Consiliul Europei; asa s-a intamplat la intrarea in UE.

Ma mandresc ca am fost cel care am scapat Romania de inconvenientele monitorizarii in Consiliul Europei, inaintea tuturor celorlalte tari supuse aceluiasi regim. Am incercat acelasi lucru in UE si eram pe punctul de a reusi daca romanii mei nu m-ar fi tradat.

Astazi tradatorii imi dau lectii de cinste si sustin ca eu sunt cel care trebuie sa faca penitenta. Vorba cantecului trist al regretatului Vali Sterian: „Doamne, vino Doamne sa vezi ce-a mai ramas din oameni!” Trei doamne si toate trei...