O sa scriu doar despre salariile si pensiile juzilor, din punctul meu de vedere asimilarea statutului intre procurori si judecatorilor este artificiala, nelegitima si nenaturala. Despre asta, poate cu alta ocazie.

E taraboi mare in instante, urmare a dorintei lipsita de sens a Guvernului de a anula pensiile de serviciu ale judecatorilor. Sunt absolut convins ca legea va fi omorita la CCR si sunt absolut convins si ca baietii de la peneleu stiau asta de la inceput. Probabil nu as fi un bun consultant politic, dar mi se pare stupid sa faci un taraboi monstru pentru nimic si iti pui in cap o casta care nu uita si nu iarta. Dar, e treaba lor. Situatia a creat prilejul insa de a discuta despre veniturile judecatorilor si nu ma pot abtine sa nu imi dau cu parerea, desi e posibil sa treaca fara efecte in corul protestelor dintr-o parte si a laturilor aruncate din partea cealalta.

Ca si rabinul intelept zic si eu ca si unii si altii au dreptate.

Ca avocat, ca cetatean, vreau ca judecatorii sa fie bine platiti. Transformarea situatiei pensiilor judecatorilor intr-o problema de independenta mi se pare o exagerare, insa cred ca intr-un stat ideal judecatorii trebuie sa fie bine platiti. Nu neaparat ca o compensare pentru incompatibilitatile care li se impun sau pentru obligatia de a-si trai viata cu multe rezerve. O situatia financiara stabilita, care sa ii permita un nivel al vietii de zi cu zi lipsit de griji majore este esential pentru ca o persoana sa dea maximul la locul de munca. Un om prost platit va lucra, de regula, prost si nu vreau asta de la judecatori. O slujba prost platita nu va atrage oamenii de valoare, asa cum se intampla azi in mediul preuniversitar, in care e greu sa mai gasesti profesori buni cu consecinta demolarii sistemului de educatie si a institutionalizarii unor forme de obtinere a veniturilor imorale, la limita infractionalitatii (meditatii, vanzare de manuale etc.).

Modul in care sunt asezate aceste venituri, daca nu cumva platim prea mult pentru cei la inceput de cariera, daca e morala povestea cu grad si salariu de curte de apel si lucru de judecatorie, daca e morala acordarea a tot felul de sporuri prin hotarari judecatoresti pronuntate de judecatori care numa’ impartiali nu sunt, daca e fireasca calcularea pensiei de serviciu prin tot felul de smecherii care o duc la valori mult peste salariu, daca e firesc ca juzii sa iasa la pensie la varsta la care alte state recruteaza judecatorii, sunt detalii tehnice care cred ca pot fi rezolvate fara tambalaul actual si fara a afecta principiul: avem nevoie, ca stat, de judecatori bine platiti.

Nu pot insa sa ignor si realitatea de dincolo de principii. Judecatorii trebuie sa inteleaga ca societatea face niste eforturi sa ii plateasca de cinci ori mai bine decat pe profi, sa le plateasca chiria, bilete de avion gratis si alte cele. Nu e ieftina respectarea principiului de mai sus. Probabil e greu de priceput de catre un judecator care nu a platit direct taxe niciodata, adica nu a luat niste banii dupa care o parte o trebuit sa ii dea inapoi, cum te doare sufletul cand faci asta. Firma pe care o conduc, plus cei 25 de avocati din cadrul ei, platesc anual sume imense catre stat, din banii care or ajuns in conturile noastre. Pe care i-ai vazut, te-ai simtit implinit, i-ai mirosit, iar in 25 din fiecare luna i-ai dat la stat ca TVA si din patru in patru luni ca impozit pe venit. I-ai dat pentru statul sa ii sparga pe tot felul de chestii, inclusiv pe salariile si pensiile judecatorilor. Nu o sa bag textul ala cu “io va platesc, ba, salariile!”, dar nici nu pot sa ignor ca o parte din banii pe care reusesc sa ii produc prin munca mea si a colegilor mei merge catre plata acelor salarii.

Nu m-ar durea sufletul atat de tare de cate ori semnez ordinele de plata catre trezorerie, daca as primi inpoi ceva de banii aia. Ar trebui sa primesc scoli decente, spitale in care sa nu iti fie frica sa mergi, sosele si cai ferate bune, mai mult respect la ANAF, ordine publica etc. Si un sistem de justitie care sa ma trateze si pe mine si pe clientii mei cu respect.

Asta nu primesc. Da, sunt unii judecatori care o fac din ratiuni pur personale. Pur si simplu sunt oameni de treaba, inteleg faptul ca aia care vin in fata lor merita respect si il ofera. E greu sa ii socotesti la numar sa vezi daca sunt majoritari sau nu. Senzatia mea este ca sunt intr-o minoritate crunta. Poate sa ma insel, ca nu mi-am dus fizicul la suficient de multi judecatori, incat senzatia mea sa fie relevanta statistic. Acolo pe unde ma plimb mai des insa, gen sectiile penale de la ICCJ sau curtile de apel, cred ca cei care te trateaza cu suficient respect sunt net minoritari.

Asa cum am spus mai sus, da, judecatorii trebuie sa fie bine platiti. Mai ales cei de la instantele inalte, acolo unde raman hotararile definitive. Pentru banii aia trebuie insa sa dea ceva inapoi, iar acel ceva nu inseamna doar solutii corecte. Inseamna mai mult. Mult mai mult, iar pentru multe din astea nu trebuie bani, care invariabil nu sunt, ci doar respect. Daca stii ca o cauza se amana fara discutii, cum ar fi sa ma sune grefierul cu o zi inainte sa ma anunte ca nu are rost sa imi pierd timpul (uneori o zi intreaga), asa cum, spre exemplu, uniii judecatori de la Tribunalul Salaj o fac? E gratis sa spui “domnu’ avocat, la aia de maine avem lipsa de procedura, nu are sens sa veniti pana la Zalau. trimiteti o cerere de amanare”.

E chiar o misiune imposibila sa nu mai fiu citat pe ora 9 ca sa stau pana dupa masa pe holuri? Domnilor judecatori, ati stat vreodata cateva ore sa asteptati sa va vina randul la ceva? Daca da, cum e? Cum ar fi sa o faceti aproape zilnic? Si noi, restul, avem familii cu care trebuie sa stam, avem clienti cu care trebuie sa ne intalnim, avem de munca ca sa avem de unde plati taxele. Cum e sa le spui copiilor in jumate din zile: azi nu stiu la ce ora ajung? Va puteti imagina? Nu se poate altfel? Ba da, pot sa indic cel putin 3 complete de judecata care fac chestia asta. Si e grozav. E drept ca uneori, mai sta judecatorul sa astepte sa se faca ora fixata pentru urmatoarea cauza, dar nu cred ca moare din asta si nici nu cred ca ii pica steaua. Din contra, eu cel putin apreciez foarte mult asta. E poate mai greu de facut la instantele mai aglomerate, dar daca s-ar vrea cu adevarat, s-ar face. In realitate, multora din dv. nu va pasa. Mi-e greu dupa ce atarn 7 ore pe hol la ICCJ, imi schimb biletul de avion, imi anunt familia ca tata iar nu ajunge acasa decat deseara, imi aman redactarea unor acte pentru urmatoarea noapte, imi chem clientii pe alta zi, sa fiu foarte relaxat mental, sa gandesc limpede, la nivel de principiu si sa spun: da, judecatorii merita sa fie mult mai bine platiti decat altii, merita pensii de 10 ori mai mari decat nationala. La nivelul de nervi din acele momente (extrem de frecvente) ai tentatia sa spui: da-i dracu’, ca nu merita nimic din toate astea.

Continuare o puteti citi AICI