Le adresez felicitari publice si le multumesc dlui Calin Popescu-Tariceanu, Presedintele Senatului Romaniei, dlui Liviu Dragnea, Presedintele Camerei Deputatilor, si dnei Viorica Dancila, Prim Ministrul Romaniei, pentru gestul de a nu participa la receptia oferita de ambasadorul Hans Klemm, cu prilejul zilei nationale a SUA.

Felicitarile se cuvin pentru a rasplati curajul si demnitatea. Multumirile sunt pentru a fi executat in acest fel, asa cum se cuvine, obligatia de a ma reprezenta ca membru al unei natiuni care pretinde in mod legitim a fi respectata.

Acesta este raspunsul minim care poate fi dat scrisorii prin care 12 ambasadori, in frunte cu cel american, au incalcat dispozitiile Conventiei de la Viena, privind relatiile diplomatice intre state, au colportat aprecieri mincinoase in legatura cu eforturile de aliniere a legislatiei romane la deciziile Curtii Constitutionale, standardele Consiliului Europei si directivele UE, au ofensat Parlamentul Romaniei suverane, au intervenit in controversele politicii interne romanesti si au incercat sa semene dezbinare si sa alimenteze tensiuni in societatea romaneasca.

In calitate de co-initiator si co-fondator al parteneriatului strategic romano-american, in timpul mandatului meu de ministru de externe, apreciez in continuare valoarea aliantei dintre Romania si SUA si pledez pentru consolidarea acesteia. Parteneriat nu inseamna insa vasalitate. Vasalitatea Romaniei nu serveste nimanui. Nici Bucurestiului nici Washingtonului; nici romanilor nici americanilor.

Mi-e dor de America Planului Marshall. Mi-e dor de America wilsoniana opusa diplomatiei secrete, sustinatoare a autodeterminarii natiunilor si promotoare a egalitatii suverane. Mi-e dor de America lui Jefferson care pleda ca guvernarea sa se realizeze de catre popor, pentru popor si prin popor. Mi-e dor de America procesului Helsinki cu al sau cos trei dedicat drepturilor omului. Mi-e dor de America noilor frontiere care a daramat Zidul de la Berlin. Ma sperie, ma revolta si ma instraineaza America neoconservatoare si neoliberala, cea a corporatiilor lacome si iresponsabile, cea a egoismului imperial, cea a egocentrismului obsesiv si cea a demagogiei opresive.

Cu America de care imi este dor Romania trebuie sa se alieze. Cu cealalta degeaba se aliaza, caci intre stapan si sluga, intre dominator si dominat alianta este iluzorie, daca nu chiar letala.

Gestul celor trei demnitari romani este in favoarea unei asemenea aliante bazata pe congruenta intereselor nationale, pe respect reciproc si pe fidelitatea egala fata de valorile impartasite. O alianta pe care gesturi de iresponsabila aroganta, precum cele ale ambasadorului Klemm, o submineaza cu mult mai eficient decat ar face-o cei mai rai adversari ai ei.