Terorizat pesemne de perspectiva reducerii bugetului la rectificare, SRI a mai venit cu un comunicat dintre cele obisnuite. A mai prins un terorist. Nu este totusi un comunicat atat de obisnuit. si veti afla de ce. Iar teroristul nici macar nu a fost prins. Ci doar identificat. si nu a fost arestat si pus sub ancheta. Ci expulzat. Undeva, serviciul condus de Eduard Hellvig a incurcat-o. Rau de tot.

Una dintre principalele misiuni ale Serviciului Roman de Informatii, pentru care ia bani la greu de la statul roman, de zece ori mai mult decat SIE, este sa prinda teroristi. Desigur, si spioni. Dar afirma tot timpul ca terorismul este principala provocare. Si ca Romania, vezi Doamne, ar fi in prima linie a luptei antiteroriste. Daca SRI nu ar fi atat de performant, ar fi vai si amar de aceast tara. Si atunci cum se explica paragraful doi din comunicatul principalului servicu secret al tarii? In paragraful doi scrie negru pe alb ca respectivul terorist, un cetatean irakian, avea interdictie de a intra pe teritoriul Romaniei inca din 2016. Asadar, candva in 2016, un partener extern al SRI ne-a informat ca pe teritoriul Romaniei ar putea sosi un anume teorist irakian. Iar SRI ce a facut? In loc sa-l astepte, sa-l prinda in plasa, sa-l documenteze, sa-l predea procurorilor in vederea arestarii, a dat fuguta, probabil la ordinul generalului Dumitru Dumbrava, la Curtea de Apel si a solicitat unui judecator un mandat de interdictie. Respectivului terorist, asadar, i se interzicea patrunderea in tara inca din anul de gratie 2016. Ne-am fi asteptat in al doilea rand ca imediat SRI sa fi luat toate masurile cuvenite, pentru ca teoristul, anuntat de unul dintre partenerii nostri straini ca fiind atras irezistibil de frumusetile patriei noastre, sa nu aiba sub nicio forma posibilitatea de patrunde in Romania. Ceea ce inseamna ca trebuia alertata – si o fi fost – Politia de Frontiera, care la fruntariile tarii ar fi trebuit sa stea cu ochii mariti cat cepele.

Dar acum ce aflam? Ca respectivul terorist irakian a intrat bine-merci in tara. A patruns ca prin branza. Precautiile SRI nu au dat rezultate. Deci mai intai serviciul a recurs la o smecherie, in sensul ca de ce sa-si bata el capul sa-l atraga intr-o capcana si sa-l documenteze pe teorist si apoi, daca era cazul sa-l predea partenerului nostru extern sau sa-l puna dupa gratii chiar in Romania. Iar apoi l-a scapat chiar pe teritoriul Romaniei, unde acesta a circulat in voie, cat o fi circulat, pentru ca, intr-un tarziu, sa fie depistat. si, din nou, el nu este dat pe mana Parchetului cu probele aferente, pentru a fi anchetat si pedepsit pentru faptele sale de terorism. Dar sa presupunem ca, odata intrat in Romania, s-a facut brusc baiat cuminte. A ramas terorist, dar in adormire. Teoretic, e posibil. Totusi, nu trebuie uitat niciun moment ca autoritatile de la Bucuresti au fost oficial informate, conform chiar comunicatului SRI, ca irakianul era terorist. Deci savarsise in trecut acte si fapte care il includeau in aceasta categorie, cea mai periculoasa dintre cele vizate de misiunile de lupta ale SRI. Iar SRI, dupa ce a fost pacalit, dupa ce a aflat stupefiat ca teroristul s-a preumblat in voie prin patria noastra, pe care institutia condusa de Hellvig o serveste cu prioritate, nu a gasit altceva mai bun de cuviinta decat sa-l impacheteze. Fireste, destinatia si-a ales-o teroristul. Autoritatile de la Bucresti nu au dorit altceva decat sa scape de el. Nu conta in ce directie pleaca acesta.

In politica Serviciului Roman de Informatii – si stim ca SRI face politica la greu – s-a stabilit candva, pe vremea generalului Florian Coldea, faptul ca decat sa-ti pui in cap organizatiile teroriste si sa-i arestezi membri, cand reusesti sa pui mana pe ei, e preferabil sa recurgi la expulzarea acestora. Sa arunci, cum s-ar spune, pisca moarta in gradina altuia, in speranta ca acesta o va ingropa. De ce sa-ti asumi tu ca stat riscul de a-i deranja pe teroristi? Si de a-i determina sa reactioneze? Si, eventual, sa pedepseasca statul roman? Actiune insotita de riscul ca SRI sa se faca de ras, fiind incapabil sa previna eventualul atac.

Sa comentam aceasta ipostaza a unei institutii atat de lase? Care refuza sa lupte, care refuza sa se ia in piept cu teroristii ca indivizi sau ca organizatii? Un serviciu, care, pe de-o parte, se bate cu caramida in piept, in sensul ca se afla in prima linie a bataliei antiteoriste, iar pe de alta parte pune coada intre picioare si evita sa lupte. Pai cum ne comportam noi fata de statele partenere? Fata de institutiile partenere? De teama de a nu ne confrunta cu adevarat cu vreo organizatie terorista, evitam pur si simplu lupta si le trimitem teroristul inapoi. Sa se spele ei pe cap cu teroristul.

Pentru ca irakianul si-a luat bilet de avion si a plecat. Sa zicem, in Turcia. Si, din Turcia, s-a dus unde a vrut. La oricare dintre ceilalti parteneri NATO, pentru a pune la cale acte de terorism. Sau a ramas in Turcia. Tot in acest scop. Urmand ca serviciul secret de la Ankara sau alt serviciu secret partener, in functie de deplasarea acestuia, sa preia sarcina de a-l anihila. Pentru ca romanii s-au spalat pe maini. Ca sa nu ii doara capul.

Sursa: Corectnews.com