De ani de zile romanii acuza, pe buna dreptate, neimplicarea autoritatilor locale in sustinerea sportului de performanta, asa cum se intampla in majoritatea tarilor europene, cu precadere a fotbalului, ramura in care candva tara noastra conta in Europa. Putini stiu insa ca refuzul decidentilor locali de a se implica poate avea justificari pertinente. Si anume, evitarea unor dosare penale deschise abuziv, finalizate cu condamnari cu mari semne de intrebare. Lumea Justitiei declanseaza incepand cu editia de astazi un serial in care vom prezenta modul in care zece oameni au fost la un pas de inchisoare pentru simpla "vina" ca au hotarat la un moment dat sa sprijine sportul de performanta. Au scapat cu pedepse cu suspendare in final, dar si acelea dispuse contra naturii in opinia noastra, atat timp cat chiar judecatorii au stabilit ca inculpatii nu si-au bagat banii publici in propriile buzunare, ci i-au folosit pentru a face performanta sportiva.

Cazul pe care il aducem in atentia publica s-a petrecut la Timisoara. Povestea incepe in 2008, cand intre Consiliul Judetean Timis si clubul de fotbal Politehnica Timisoara, echipa de traditie dar care de multa vreme nu se mai intalnise cu mari succese, a fost incheiat un “Protocol de colaborare” avand ca obiectiv “sustinerea echipei de fotbal pentru realizarea proiectului de ridicare a performantei sportive si asigurarea conditiilor de accedere si participare la competitiile de club UEFA” (vezi facsimil 1). Protocolul aprobat de Consiliul Judetean Timis, semnat de fostul sef al CJ Timis Constantin Ostaficiuc si patronul Poli Timisoara Marian Iancu (foto dreapta), a fost ulterior prelungit pana in 2011, autoritatile locale alocand in total 9.950.000 lei clubului de fotbal, pentru indeplinirea conditiilor constand in clasarea pe primele locuri din campionat si participarea in Liga Campionilor sau Cupa UEFA. Banii trebuiau folositi exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal, Poli Timisoara fiind obligata sa dispute meciurile pe stadionul Dan Paltinisanu din oras, cu exceptia cazurilor de forta majora si a situatiilor dispuse de autoritatile fotbalistice abilitate, dar si sa asigure inscriptionarea vizibila pe tricou a stemei judetului Timis. Si intr-adevar, daca ne uitam pe clasamentele Ligii 1 de fotbal, in cei trei ani in care a functionat protocolul, Poli Timisoara a avut cea mai de succes perioada de dupa 1990, fiind finalista a Cupei Romaniei si de doua ori vicecampioana nationala, pozitie care i-a adus participarea in Liga Campionilor si Cupa UEFA, competitii in care a jucat cu formatii celebre precum Vfb Stuttgard, Sahtior Donetk si Partizan Belgrad, stadionul fiind plin sau aproape plin.

DNA omoara performanta

Desi asemenea parteneriate care aduc performanta sportiva, vizibilitate pe plan european inclusiv pentru oras si castiguri financiare care sa sustina activitatea unui club ar trebui incurajate, iar ceea ce se reusisese sa se faca la Timisoara ar fi trebuit sa fie folosit si in alte judete, pentru dezvoltarea altor cluburi, pe fir a intrat DNA Timisoara. In decembrie 2012, procurorii DNA s-au sesizat din oficiu, deschizand un dosar privind posibila prejudiciere a bugetului judetului Timis cu suma de 9.950.000 lei. Adica banii cu care Consiliul Judetean Timis sprijinise clubul de fotbal Poli Timisoara. Dosarul, instrumentat cu “sprijin de specialitate din partea SRI”, a fost trimis de DNA in instanta, in 13 august 2015, printr-un rechizitoriu semnat procurorul Ciprian Dorobantu si confirmat de sefa structurii parchetului anticoruptie din Timisoara Lavinia Macovei (vezi facsimil 2). An in care puterea “Binomului DNA-SRI” era absoluta, iar executiile si spectacolele de catuse curgeau pe banda rulanta.

Au fost trimise in judecata zece persoane pentru pretinse fapte de abuz in serviciu, iar trei dintre ele si pentru fals in inscrisuri private, acuzatiile fiind in esenta ca protocolul ar fi fost nelegal incheiat si ca sumele de bani platite de CJ Timis ar fi fost folosite de Poli Timisoara in alte scopuri decat cele stabilite in protocolul de colaborare. Cap de lista in dosar a fost presedintele Consiliului Judetean Timis de la acea vreme, Constantin Ostaficiuc, alaturi de alti functionari publici, dar si de trei persoane din conducerea clubului Poli Timisoara. Nu patronul Marian Iancu, cel care semnase protocolul, ci presedintele Consiliului Director al clubului Gheorghe Chivorchian (foto stanga), directorul executiv Ion Negrei, si directorul economic Liviu Rosca.

Halucinant: expertiza dispusa de instanta a fost ignorata pentru ca nu corespundea intereselor DNA

Procesul a inceput la Tribunalul Timis, ajungand pe masa judecatoarei Ana Petruta. Lucrurile pareau ca se indreapta spre un deznodamant favorabil inculpatilor si spre o sentinta de achitare, solutia normala din punctul nostru de vedere. Astfel, in 24 februarie 2016, instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, care a fost depusa la dosar sapte luni mai tarziu, in septembrie 2016. Intocmita de experta contabila Dana Maria Craiovan, expertiza nu era deloc favorabila DNA si arunca in aer acuzatiile privind cheltuirea sumelor de bani primite de la Consiliul Judetean Timis de catre Poli Timisoara. Concret, expertiza, pe care o gasiti atasata integral la finalul articolului, a stabilit ca nu au existat nereguli in ceea ce priveste cheltuirea fondurilor, concluziile fiind de genul “Expertiza nu a constatat diferente nejustificate/neplatite”.

Ceea ce a urmat este insa uluitor. Expertiza care demonta dosarul fabricat de DNA a fost ignorata de judecatoarea Ana Petruta pe motiv ca, atentie, contrazicea probele DNA si raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de DNA. Cu alte cuvinte, daca expertiza nu a iesit asa cum a vrut DNA, ea nu trebuie luata in considerare. Si atunci, ce rol a mai avut efectuarea acestei expertize daca pentru judecatoarea Ana Petruta nu a contat nici cat negru sub unghie, atat timp cat ea nu a confirmat acuzatiile DNA? In final, evident a contat doar raportul specialistului DNA.

Iata ce se retine in sentinta penala nr. 554/P.I. din 30 decembrie 2016, dispusa in dosarul 6402/30/2015 (vezi facsimil 3):

“In cauza, in faza de cercetare judecatoreasca s-a efectuat o expertiza contabila de catre expert Craiovan Dana Maria, cu participarea expertilor Bunica Petrescu Elena – incuviintata la solicitarea inculpatului Negrei Ion, Sima Diana Mihaela – incuviintata la solicitarea inculpatului Rosca Liviu Ioan si Marioara Mercescu – incuviintata la solicitarea inculpatului Chivorchian Haic Gheorghe.

(…)

Instanta nu-si poate insusi concluziile raportului de expertiza, in conditiile in care concluziile formulate la obiectivele de expertiza ce au vizat analizarea documentelor care atesta efectuarea platilor catre Consiliul Judetean catre echipa de fotbal SC Politehnica Timisoara SA si identificarea modalitatii de utilizare a sumelor primite si documentelor care atesta efectuarea platilor de catre Consiliul Judetean catre echipa de fotbal SC Politehnica Timisoa SA si identificarea sumlor platite de aceasta din urma in relatiile comerciale desfasurate cu Consiliul Judetean Timis, se observa ca sunt contrare ansamblului probelor dosarului si raportului de constatare intocmit in faza de urmarire penala”.

Aceeasi expertiza a fost pusa in discutie si la Curtea de Apel Timisoara, in faza apelului. De data aceasta, lucrurile nu au mai fost spuse chiar atat de pe fata cum facuse judecatoarea Ana Petruta, insa completul format din judecatorii Ioan Popescu si Constantin Costea au oferit o motivare extrem de ciudata. Mai exact, acestia admit ca expertiza arata ca au fost platite sume de bani jucatorilor, insa amintesc faptul ca Poli Timisoara a beneficiat si de alte sume venite de la Consiliul Local Timisoara, din vanzarea drepturilor de televizare si din vanzarea de bilete. Iar la final acuza ca in acest mod clubul ar fi fost finantat doar din aceste surse, nu si de catre societatea care patrona echipa de fotbal. Or, ce legatura au aceste alegatii cu expertiza contabila judiciara care demonta acuzatiile DNA? Evident, nici la Curtea de Apel Timisoara aceasta expertiza nu a contat.

Iata ce au mentionat in Decizia penala nr. 1/A din 3 ianuarie 2018, din dosarul 6402/30/2015, judecatorii Ioan Popescu si Constantin Costea privind expertiza nefavorabila DNA (vezi facsimil 4):

“In ceea ce priveste expertiza contabila intocmita in fata primei instante, Curtea constata faptul ca din cuprinsul acesteia rezulta ca au fost platite sume de bani, jucatorilor de fotbal ai clubului sportiv Poli, insa nu se arata in mod concret care a fost destinatia sumelor platite de catre CJT, stiut fiind faptul ca, clubul sportiv Poli a beneficiat pe langa sumele platite de catre CJT si de o finantare din partea Consiliului Local Timisoara si de asemenea, a obtinut sume de bani din vanzarea drepturilor de televiziune, precum si din incasarile de bilete.

Putem practic afirma ca prin acordarea sumelor de bani atat de catre CJT, CL Timisoara si obtinerea drepturilor banesti ca urmare a televizarii meciurilor, Clubul sportiv Poli a fost finantat in aceasta perioada numai din aceste sume de bani, fara o interventie din partea societatii comerciale SC Politehnica SA”.

Un raport DNA nu bate o expertiza independenta

Altfel, legat de acest aspect prezentat anterior, modul in care expertiza contabila judiciara a fost ignorata de Tribunalul Timis si Curtea de Apel Timisoara, fiind preferat raportul specialistului DNA, ne intrebam daca nu cumva avem de-a face cu o afectare a dreptului la un proces echitabil. Si ne punem aceasta intrebare pe baza unei alte decizii luate tot de o curte de apel, intr-un alt dosar celebru. Ne referim la decizia Curtii de Apel Alba Iulia din 28 ianuarie 2013, din dosarul primarului din Arad Gheorghe Falca, in care judecatorii au stabilit ca nu exista proces echitabil atunci cand rapoartele specialistilor DNA sunt admise in detrimentul expertizelor independente:

“In legatura cu solicitarea DNA, formulata prin declaratia de apel, de a fi retinute concluziile specialistului propriu in detrimentul expertilor judiciari, Curtea considera ca se cuvine sa arate urmatoarele:

Una dintre garantiile unui proces echitabil este si administrarea probelor, in faza de judecata, in mod public, contradictoriu si nemijlocit. Atunci cand este vorba despre administrarea unor mijloace de proba ce necesita cunostintele unor specialisti din alte domenii decat Dreptul, una dintre modalitatile prin care se asigura respectarea dreptului la un proces echitabil este si aceea ca respectivii specialisti sa fie recunoscuti, autorizati in specialitatea pertinenta si, mai ales, independenti de subiectii procesuali.

Curtea constata ca statutul specialistului DNA este reglementat de prevederile art. 11 din OUG 43/2002, fiind numit prin ordin al procurorului sef al DNA, avand calitatea de functionar public si desfasurandu-si activitatea sub directa conducere, supraveghere si control nemijlocit al procurorilor din Directia Nationala Anticoruptie. In acest context al subordonarii specialistului fata de procurorul DNA, desi constatarea tehnico-stiintifica efectuata de specialistul in discutie constituie mijloc de proba, in conditiile legii, astfel cum dispune art. 11 alin. 3 din OUG 43/2002, dublat de contrazicerea concluziilor specialistului DNA de concluziile altor doua expertize intocmite in faza de judecata de catre experti independenti, Curtea apreciaza ca prima instanta a dat o justa aplicare prevederilor art. 63. alin. 2 din Codul de procedura penala atunci cand a inlaturat concluziile specialistului DNA in legatura cu imobilul ce a facut obiectul vanzarii din speta” (click aici pentru a citi).

Aparari respinse pe banda rulanta

Daca expertiza nu a avut importanta pentru Tribunalul Timis si Curtea de Apel Timisoara, la fel s-a intamplat si cu alte aparari invocate de inculpati. Dovada sunt precizarile judecatoarei Ana Petruta de la Tribunalul Timis in ceea ce priveste realitatea expusa de inculpati potrivit careia “Protocolul de colaborare” nu a fost atacat in instanta de prefectul judetului: “Se apreciaza ca nu pot fi retinute nici sustinerile in aparare privind neatacarea hotararii de aprobare a 'Protocolului de colaborare' de catre Prefect, instanta retinand ca lipsa atacarii la instanta de contencios administrativ nu confera legalitate 'Protocolului de colaborare', ori prelungirilor ulterioare ale protocolului iar omisiunea atacarii in contencios nu poate justifica comiterea unei fapte penale”. De asemenea, aceeasi judecatoare stabileste, tot in favoarea DNA, ca “omisiunea constatarii de catre auditorii Camerei de Conturi a nelegalitatii Protocolului de colaborare de auditorii Camerei de Conturi a nelegalitatii Protocolului de colaborare si a efectuarii unor plati nelegale pe baza protocolului in perioada 2008-2010 din bugetul Consiliului Judetean Timis catre Politehnica 1921 Stiinta Timisoara & Invest SA nu exclude raspunderea penala a persoanei care a semnat Protocolul de colaborare cu incalcarea dispozitiilor legale si a persoanei care a avizat pentru legalitate acest demers” (vezi facsimil 5).

Instanta admite ca inculpatii nu si-au tras bani, dar condamna

Pe de alta parte, interesant este si un alt paragraf din decizia Curtii de Apel Timisoara. Acela in care judecatorii Ioan Popescu si Constantin Costea admit ca fotbalistii de la Poli Timisoara au fost platiti conform tabelelor cu situatia platilor inaintate catre Consiliul Judetean Timis, dar sustin ca aceste sume nu au fost date din banii acordati de autoritatile locale: “Curtea nu contesta faptul ca fotbalistilor din cadrul clubului sportiv Poli nu le-au fost platite sumele trecute in cuprinsul tabelelor inaintare catre CJT ci faptul ca respectivele plati nu au fost efectuate din sumele acordate de catre CJT”. In realitate, lucrurile sunt cat se poate de simple. In conditiile in care existau anumite termene pentru plata jucatorilor, aceste plati au fost facute din bugetul clubului Poli Timisoara, iar sumele virate ulterior de catre Consiliul Judetean Timis in baza protocolului au fost folosite pentru acoperirea altor cheltuieli avand legatura insa tot cu activitatile fotbalistice si administrarea unui club de fotbal. Practic, o compensare, care nu contravine deloc protocolului de colaborare, atat timp cat banii de la CJ Timis au avut aceeasi destinatie, si anume “sustinerea echipei de fotbal pentru realizarea proiectului de ridicare a performantei sportive si asigurarea conditiilor de accedere si participare la competitiile de club UEFA”.

Dar nu e doar atat. Aceeasi Curte de Apel a stabilit ca inculpatii nu au beneficiat de vreun ban din fondurile alocate in baza protocolului, dar si ca Poli Timisoara si-a indeplinit obiectivele. Cu toate acestea, fata de toti s-a stabilit incalcarea legii privind incheierea si derularea protocolului, niciunul dintre ei nescapand de condamnare: “In acest sens trebuie avut in vedere nu doar faptul ca inculpatii au eludat dispozitiile legii la momentul determinarii acordarii si prelungirii finantarii, cat si la momentul derularii finantarii si efectuarii platilor, ci si faptul ca in cauza inculpatii nu au beneficiat pentru ei de niciun fel sume de bani dintre cele acordate de catre CJT, ci au dorit sa gaseasca o modalitate de sprijinire si sustinere a echipei de fotbal Politehnica 1921 Stiinta Timisoara pentru realizarea proiectului de ridicare a nivelului performantei sportive si asigurarea conditiilor de accedere si participare la competitiile de club UEFA.

Curtea constata faptul ca din probatoriul administrat rezulta faptul ca clubul sportiv a indeplinit obiectivele pe plan sportiv ajungand sa participe in competitiile UEFA, chiar daca sumele ce i-au fost alocate in acest sens au fost dobandite ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale si de asemenea au fost platite si altor persoane decat celor destinate prin protocolul de incheiat, insa aceste aspecte pot fi imputate si celor ce au elaborat si votat hotararea de consiliu local si care nu au prevazut crtierii clare in ceea ce priveste alocarea si verificarea efecturarii platilor sumelor.

Mai mult decat atat, Curtea nu poate sa nu remarce faptul ca in cauza au fost efectuate de catre Curtea de Conturi doua controale in ceea ce priveste hotararea de Consiliu Judetean si protocolul incheiat, controale ce au apreciat ca fiind legale cele doua documente si abia apoi in urma celui de-al treilea control au fost descoperite neregulile atat la momentul incheierii protocolului cat si cele ulterioare legate de finantare, nereguli care daca ar fi fost observate inca de la primul control ar fi avut posibilitatea stoparii finantarii nelegale, sau cel putin ar fi atras atentia celor implicati asupra modului de derulare a finantarii” (vezi facsimil 6).

Condamnare pentru semnarea unor tabele de informare

Nu in ultimul rand, va prezentam cazul concret a trei dintre inculpatii din aceasta cauza, lasandu-va pe dumneavoastra sa trageti concluziile asupra corectitudinii solutiilor dispuse de Tribunalul Timis si Curtea de Apel Timisoara. Astfel, Gheorghe Chivorchian, presedintele Consiliului Director al clubului Poli Timisoara, Ion Negrei, directorul executiv al clubului Poli Timisoara, si Liviu Rosca, directorul economic al clubului, au fost trimisi in judecata pentru complicitate la abuz in serviciu si fals in inscrisuri sub semnatura privata. In final, toti trei au fost condamnati pentru complicitate la abuz in serviciu, pretinsa fapta de fals fiind constatat prescrisa.

De noaptea mintii, desi nu au avut vreo legatura cu incheierea si semnarea protocolului, Chivorchian, Rosca si Negrei au fost condamnati doar pentru simplul fapt ca au semnat tabelele de informare trimise catre Consiliul Judetean Timis in care era prezentat modul in care au fost cheltuite sumele primite. Degeaba au explicat acestia in fata celor doua instante ca nu au semnat protocolul, ca nu au facut decat sa semneze niste tabele de informare ce fusesera intocmite de serviciul de contabilitate, nu de ei, ca pentru toate platile exista ordine de plata care confirma sumele trecute in tabele, caci Tribunalul Timis, ca sa va redam doar din sentinta Tribunalului Timis, a stabilit ca “actiunile ilicite desfasurate de inculpati reprezinta o complicitate concomitenta ce s-a materializat in activitatile desfasurate de acesti inculpati, de ajutare a comiterii faptei continuata de catre autor”.

Iata cum justifica Tribunalul Timis condamnarea lui Gheorghe Chivorchian, Ioan Negrei si Liviu Rosca (vezi facsimil 7):

“In apararea inculpatilor Chivorchian Haic Gheorghe si Negrei Ioan s-a sustinut ca nu sunt vinovati de savarsirea faptelor, ca platile efectuate nu au fost consecinta tabelelor, informatiile cuprinse in tabele sunt conforme cu realitatea, cu privire la raportul de expertiza arata ca legiuitorul obliga la eficientizarea acestei probe. Referitor la infractiunea de complicitate la infractiunea de abuz in serviciu, arata ca nu au semnat Protocolul de colaborare, ca au existat controale ale Camerei de Conturi Timis pe anii 2008, 2009, 2010 si nu s-au constatat ilegalitati privind colaborarea si finantarea. Referitor la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, se arata ca nu inculpatii au intocmit aceste tabele, aceste situatii au fost intocmite de serviciul de contabilitate, iar ei doar au semnat adresele de inaintare si nu au realizat inscrisurile reclamate ca false. Se sustine ca respectivele tabele nu produceau consecinte juridice, nu determinau plata care era deja efectuata. Se arata ca tabelele reprezinta deconturi justificative care cuprind cheltuielile facute intr-un interval de timp in concordanta cu clauzele protocolului si care certifica ca sumele au fost cheltuite respectand contracte.

Instanta nu poate retine argumentele invocate in apararea inculpatilor Chivorchian Haic Gheorghe si Negrei Ioan cu privire la valoarea probatorie a expertizei din faza de cercetare judecatoreasca, avand in vedere motivele invocate de instanta, mai sus descrise cu privire la neconcludenta acestei expertize.

Referitor la sustinerile in apararea acestor inculpati privind forma de complicitate, instanta observa ca din examinarea starii de fapt retinuta in raport de ansamblul probelor dosarului rezulta ca actiunile ilicite desfasurate de inculpati reprezinta o complicitate concomitenta ce s-a materializat in activitatile desfasurate de acesti inculpati, de ajutare a comiterii faptei continuata de catre autor.

In ce priveste argumentele in apararea acestor inculpati privind infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in sensul ca inculpatii nu au intocmit aceste tabele, doar au semnat adresele de inaintare si nu au realizat inscrisurile reclamate ca false, instanta observa ca acuzatia adusa acestor inculpati sustinuta de ansamblul probelor dosarului, se refera la faptul ca inculpatii au semnat tabelele si adresele de inaintare a respectivelor tabele ce contineau date nereale in sensul ca in realitate sumele platite jucatorilor erau mai mici decat cele primite de la Consiliul Judetean Timis sau unele persoane care apar in tabel cu sume incasate (conform mentiunilor din tabelele justificative pentru efectuarea platilor) nu se regasesc in extrasele de cont, astfel ca prin aceste actiuni ale inculpatilor care au produs consecinte juridice este realizat elementul material al laturii obiective a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata.

In apararea inculpatului Rosca Liviu Ioan, s-a sustinut ca nu exista probe ca a savarsit infractiunile, neexistand complicitate posterioara. Se artata ca inculpatul Rosca a fost angajat al SC Politehnica 1921 Stiinta Timisoara & Invest SA in baza contractului de management din 01.06.2008 in calitate de director cu atributii exclusiv de activitate financiar contabila, nu reprezenta societatea in relatia cu tertii, nu avea atributii in ceea ce priveste finantarea activitatii, contractele incheiate cu institutii publice sau de drept privat sau realizarea unor venituri din activitati de sponsorizare si la data cand a fost data Hotararea nr. 39 de catre Cosiliul Judetean Timis, inculpatul Rosca nu era angajat al Politehnicii. In aceste conditii nu se poate retine o presupusa actiune a inculpatului care sa inlesneasca savarsirea faptei de abuz in serviciu de catre functionarii publici din cadrul Consiliului Judetean Timis. Sustine ca deconturile intocmite reflecta realitatea din tabelele nominale intocmite, sumele aratate in acestea sunt in concordanta cu inregistrarile contabile.

Cu privire la aceasta aparare instanta retine faptul ca inculpatul a fost angajat al SC Politehnica 1921 Stiinta Timisoara & Invest ulterior aprobarii Protocolului de colaborare dintre Consiliul Judetean Timis si SC Politehnica 1921 Stiinta Timisoara & Investy SA, nu poate duce la concluzia ca acesta nu a savarist faptele, instanta observand ca in sarcina inculpatului nu a fost retinut coautoratul la fapta de abuz in serviciu. Contrar celor sustinute in aparare se constata ca ansamblul probelor dosarului dovedesc neindoielnic conform celor aratate in cuprinsul starii de fapt retinuta vin dosar ca inculpatul a fost implicat in activitatea infractionala, demersurile inculpatului contand in sprijinul acordat constand in emiterea, semnarea si transmiterea documentelor ce contineau date nereale pentru justificarea platilor. De altfel, ajutorul dat de catre acest inculpat reprezinta forma unei complicitati concomitenta, activitatile desfasurate de inculpat intervenind in timpul infractiunii continuata a autorului faptei de abuz in serviciu. In speta, este realizat elementul material al laturii obiective a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, intrucat s-a dovedit ca documentele justificative ce atestau platile sumelor de 1.801.356 lei, 1.750.000 lei, 1.513.680 lei, 972.056 lei si 2.142.980 lei”.

La final trebuie spus ca judecatorii Curtii de Apel Timisoara au mentinut condamnarile dispuse de Tribunalul Timis, schimband doar forma de aplicare a acestora, din executare in suspendare, si constatand interventia prescriptiei infractiunii de fals. Asadar, pedepsele finale au fost:

-Constantin Ostaficiuc: 3 ani inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu;

-Ioan Petrisor Nadasean: 3 ani inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu;

-Razvan Hrenoschi: 3 ani cu suspendare pentru complicitate la abuz in serviciu;

-Mircea Marian Mihut: 2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare pentru complicitate la abuz in serviciu;

-Dan Sabin Cionvica: 3 ani cu suspendare pentru complicitate la abuz in serviciu;

-Petru Borza: 2 ani cu suspendare pentru complicitate la abuz in serviciu;

-Daniela Octavia Pepa: 2 ani cu suspendare pentru complicitate la abuz in serviciu;

-Gheorghe Chivorchian: 3 ani inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu;

-Ion Negrei: 3 ani inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu;

-Liviu Rosca: 3 ani inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu;

* Cititi aici expertiza contabila judiciara ignorata de instante