Un artificiu juridic arunca in aer hotararea de condamnare definitiva a dr. Lucian Duta (foto), fost presedinte al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS). Este greu de inteles ce le-a determinat pe judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu de la Curtea de Apel Bucuresti sa nu tina cont de deciziile CCR pe prescriptie (care, in opinia noastra, trebuiau aplicate, asa cum au facut atatea si atatea alte instante), insa motivarea condamnarii este absolut uluitoare si de neadmis pentru un stat de drept. Cele doua judecatoare, inainte de a-l condamna pe Duta, au recunoscut ca instanta de la fond – in speta Tribunalul Bucuresti – nu a procedat la o motivare si analizare a probelor in mod corect, ci s-a limitat la a face copy-paste din rechizitoriul DNA. Cu toate acestea Panioglu si Gulutanu, in loc sa trimita cauza la rejudecare, conform legii, au desfiintat in parte solutia instantei de fond si au retinut cauza la rejudecare, pronuntand condamnarea definitiva de 6 ani a fostului sef CNAS (click aici pentru a citi).

De asemenea, diferit de cele ce le prezentam in materialul de fata, motivarea judecatoarelor Panioglu si Gulutanu contine ample pasaje in care aceastea s-au pronuntat cu privire la vinovatia unui inalt magistrat, fara sa fie investite sa se pronunte pe asemenea aspecte fata de care nu au facut nicio minima verificare, ci doar pure aprecieri personale, pe care insa le-au inserat in motivare pentru a capata caracterul unei autoritati de lucru judecat. Si fara ca inaltul magistrat infierat la o asemenea maniera sa aiba posibilitatea sa-si spuna punctul de vedere ori sa fie audiat. Se poate vorbi despre o ingerinta in activitatea altui magistrat. Asa ceva nu s-a mai vazut niciodata in perioada post-decembrista a Justitiei romane. Vom reveni pe acest aspect.

Prezentul articol reprezinta o sesizare publica adresata Consiliului Superior al Magistraturii privind pe judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu, sesizare prin care solicitam CSM luarea fata de cele doua a masurii excluderii din magistratura pentru exercitarea functiei cu rea-acredinta sau grava neglijenta si pentru nerespectarea deciziilor CCR. De asemenea, prezentul articol reprezinta opinia noastra despre modul in care a fost solutionata aceasta cauza.

Astfel, fiti atenti ce motivare au produs judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu in decizia penala 1049/A, din 25 iulie 2022, din dosarul 45188/3/2018, in legatura cu sentinta de la fond (vezi facsimil 1):

“Curtea, mai intai, constata modalitatea defectuoasa in care instanta de fond si-a motivat solutia, si anume prin preluarea continutului rechizitoriului, urmata de o serie de constatari generice, fara sa realizeze o analiza proprie si riguroasa a materialului probator. Redarea, ca atare, a actului de sesizare, precum si a continutului declaratiilor partilor si martorilor, fara o interpretare corespunzatoare, limitarea la afirmatii de ordin general si la etimologia latina a termenului 'functie' nu indeplinesc exigenta unei motivari temeinice, de natura sa convinga cu privire la solutia si la masurile dispuse. Examinarea, selectarea si interpretarea probatoriului constituie atributul de esenta al institutiei judecatorului, astfel ca prima instanta avea obligatia, si nu facultatea, de a verifica probele administrate si readministrate. De altfel, art. 403, alin. 1, litera c, Cod de procedura penala prevede obligativitatea, si nu optiunea, in structura considerentelor, printre altele, de a analiza, pe latura penala, nu numai probele care au fundamentat solutia, ci si probele care au fost inlaturate, oferind explicatii lamuritoare. Ori, in acest caz, prima instanta s-a limitat sa copieze modalitatea in care procurorul a selectat si interpretat probele, apoi sa faca referiri generice la probatoriu si sa analizeze apararile inculpatului, in mod deosebit competenta dupa calitatea persoanei, pentru care a alocat un spatiu amplu si disproportionat fata de elementele de probatoriu.

Intrucat motivarea nu lipseste, ci este necorespunzatoare, Curtea va examina, in mod detaliat, materialul probator, inclusiv din punctul de vedere al motivului de apel al achitarii invocat”.

Practic, ce au facut cele doua judecatoare: au constatat pur si simplu ca la fond nu a existat un proces echitabil, au constatat ca instanta de fond avea obligatia sa verifice probele administrate, ca prima instanta s-a limitat sa copieze modalitatea in care procurorul a selectat si a interpretat probele. Cu toate acestea, completul Panioglu-Gulutanu a pretins ca motivarea nu lipseste. Halucinant, in conditiile in care in sentinta de la fond trebuia sa se regaseasca motivarea judecatorului, nu pasaje copy-paste luate de la procuror. Cu alte cuvinte, se recunoaste ca la fond nu a existat un proces echitabil, insa in loc sa se aplice art. 6 din CEDO, jurisprudenta CEDO si jurisprudenta ICCJ, si in loc sa trimita cauza la rejudecare, Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu l-au condamnat pe Duta la 6 ani inchisoare cu executare.

Ca lumea sa inteleaga mai clar: orice acuzat are dreptul la un fond efectiv si la un apel efectiv (doua grade de jurisdictie). In cazul de fata, fiind limpede ca fondul nu a existat (el fiind doar un copy-paste dupa rechizitoriul procurorului), era obligatorie casarea cauzei, cu trimiterea ei la rejudecare.

Jurisprudenta ICCJ si CEDO obliga trimiterea dosarului la rejudecare pentru lipsa motivarii

Asa cum precizam ceva mai devreme, jurisprudenta ICCJ si CEDO impunea trimiterea dosarului la rejudecare, in faza de fond, pentru lipsa motivarii. In acest sens, invocam urmatoarele hotarari ICCJ si CEDO prin care se confirma ca lipsa motivarii sentintei reprezinta incalcarea dreptului la un proces echitabil:

Deciza 656/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie: “Motivarea solutiei pronuntate de instanta de judecata constituie o indatorire care inlatura orice aspect discretionar in realizarea justitiei, dand partilor din proces posibilitatea sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate, iar instantelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc. A motiva inseamna a demonstra, adica a pune in evidenta datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fara aratarea unei date concrete fara a arata in ce mod a fost stabilita acea data sau referirea explicita sau implicita la actele cauzei in general, nu inseamna a motiva, ci a da numai aparenta unei motivari. (...) Desi este vorba de producerea unor nulitati relative in desfasurarea procesului penal, este de observat ca acestea au fost invocate in termen de recurentii in cauza si ca vatamarile produse fie prin nemotivarea hotararilor, fie prin neexaminarea probelor sau a unor cereri esentiale formulate, nu pot fi inlaturate decat prin desfiintarea hotararilor pronuntate. De altfel, prin incalcarea legii de procedura penala s-a adus atingere aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei, ceea ce presupune examinarea din oficiu a nulitatii relative ce afecteaza hotararile pronuntate cu atat mai mult cu cat nemotivarea acestora impiedica exercitarea controlului judecatoresc”.

Decizia 113A/2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie: “Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, intre garantiile dreptului la un proces echitabil in intelesul art. 6 din Conventie, se inscrie si obligatia instantelor de a-si motiva deciziile. In sensul celor mentionate este si jurisprudenta instantei supreme, care a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, reflectata in special in cauza Boldea c. Romaniei (C.E.D.O., hot. din 15 februarie 2007), obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti impusa instantelor nationale prin art. 6 paragraf 1 din Conventie, chiar daca nu implica existenta unui raspuns detaliat la fiecare problema ridicata, presupune sa fie examinate in mod real problemele esentiale care au fost supuse analizei instantei, iar in considerentele hotararii sa fie redate argumentele care au condus la pronuntarea ei (I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 4222 din 25 noiembrie 2010). Conchizand, se constata ca o motivare generala echivaleaza cu o nepronuntare asupra faptelor cu care prima instanta s-a considerat legal investita si, implicit, cu o incalcare a obligatiilor prevazute de art. 396, respectiv art. 397 din C. proc. Pen”.

Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 15 februarie 2007 din cauza Boldea c. Romaniei: “In prezenta cauza, Curtea constata ca judecatoria nu a procedat la interpretarea tuturor elementelor constitutive ale unei infractiuni si ca nu a facut nici o analiza a probelor prezentate de inculpat, cu riscul de a elimina, eventual, in mod motivat, pe cele pe care nu le-ar fi considerat pertinente. In plus, instanta care s-a pronuntat asupra apelului reclamantului nu a raspuns deloc motivelor de apel ale reclamantului intemeiate, in special, pe lipsa de motivare a sentintei pronuntate in prima instanta. Daca este adevarat ca obligatia de a-si motiva deciziile pe care articolul 6 paragraful 1 o impune instantelor nu poate fi inteleasa ca cerand un raspuns detaliat la fiecare argument (Perez citat anterior, paragraful 81, Van de Hurk citat anterior, pag. 20, paragraful 61, si Ruiz Torija citat anterior, paragraful 29; a se vedea de asemenea Jahnke si Lenoble impotriva Frantei (decizie), nr. 40490/98, CEDO 2000-IX), trebuie sa se constate ca in speta Tribunalul Judetean Timis nu a facut decat sa faca trimitere la consideratiile sentintei judecatoriei. Atata vreme cat aceasta ar putea constitui o motivare prin alipirea motivelor instantei anterioare in sensul cauzei Helle impotriva Finlandei (citat anterior, paragraful 56), ar fi necesar sa existe o decizie motivata in mod detaliat si complet a judecatoriei pentru a califica procedura initiata impotriva reclamantului drept echitabila. Ori, in cazul in speta, asa cum s-a constatat deja mai sus aceasta lipseste. Aceste elemente sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca reclamantul are motive intemeiate sa sustina ca deciziile Judecatoriei Timisoara si ale Tribunalului Judetean Timis nu erau suficient de motivate si ca nu a fost judecata echitabil cauza sa privind condamnarea la plata unei amenzi administrative. In concluzie s-a incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie”.

Chiar Curtea de Apel Bucuresti a dispus rejudecare din cauza lipsei motivarii

Pe langa hotararile Inaltei Curti si CEDO prezentate mai sus, exista cel putin o decizie chiar a Curtii de Apel Bucuresti (deci instanta unde activeaza judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu), prin care a fost dispusa trimiterea unui dosar la rejudecare in fond din cauza lipsei motivarii sentintei. Este vorba despre cauza fostului lider PDL Vasile Blaga, in care, prin Decizia Penala 710/A din 23 iulie 2020, judecatorii CAB Alin-Benone Raduinea si Aurel Gaitan au admis apelul DNA impotriva sentintei de achitare pronuntate de judecatoarea Claudia Monica Cipariu de la Tribunalul Bucuresti, pe motiv ca sentinta de rejudecare nu fusese motivata: “In prezenta cauza, motivarea concreta a sentintei penale apelate este mai mult decat lapidara, examenul propriu al judecatorului care a condus la pronuntarea solutiei lasand loc arbitrariului si subiectivismului, avand in vedere ca prima instanta nu a inteles sa faca o analiza a intregului probatoriu administrat. De asemenea, Curtea aminteste ca dublul grad de jurisdictie este un drept recunoscut in materie penala prin Protocolul nr.7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si vizeaza o judecare devolutiva a cauzei in fata a doua instante de judecata, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. Astfel, Curtea apreciaza ca prin motivarea lapidara a sentintei penale apelate nu a avut loc o judecata cu respectarea tuturor garantiilor procedurale, astfel ca in speta primul grad de jurisdictie nu poate fi luat in considerare, de aceea pentru asigurarea efectiva a doua grade de jurisdictie, este justificata trimiterea cauzei spre rejudecare”.

Panioglu si Gulutanu au dat condamnare pentru o fapta prescrisa

In alta ordine de idei: prin aceeasi decizie penala 1049/A din 25 iulie 2022, judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu de la Curtea de Apel Bucuresti au dispus condamnarea dr. Lucian Duta pentru luare de mita, desi aceasta fapta era prescrisa din 2020, conform termenelor de prescriptie generala. Mai exact, pretinsa luare de mita ar fi avut loc in perioada 2010-2012. Conform art. 289 din Codul penal, luarea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. Potrivit art. 154 alin. 1 lit. c) din Codul penal, termenul de prescriptie este de “8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani”. Practic, avand in vedere ca presupusa luare de mita ar fi fost comisa in 2010-2012, ea s-a prescris in 2020.

Totusi, pentru a ocoli constatarea prescriptiei, judecatoarele Panioglu si Gulutanu au facut un rationament asa-zis juridic in sensul ca in 2014 a avut loc un act de intrerupere a cursului prescriptiei, prin punerea in miscare a actiunii penale fata de Lucian Duta, act comunicat fostului sef CNAS. Or, sustin cele doua judecatoare, vidul legislativ in care nu a existat caz de intrerupere a prescriptiei (deci nu a existat prescriptie speciala) a fost doar intre iunie 2018 (data intrarii in vigoare a Deciziei CCR 297/2018 privind prescriptia) si mai 2022 (data adoptarii OUG 71/2022, prin care art. 155 alin. 1 Cod penal privind prescriptia a fost pus in acord cu Decizia CCR 297/2018). Problema este, asa cum au explicat si alte instante, ca art. 155 alin. 1 din Codul penal (prin care se prevedea inreruperea cursului prescriptiei declarat neconstitutional in 2018 si apoi definitiv in 2022) era neconstitutional si in 2014, la momentul cand Panioglu si Gulutanu afirma ca a existat un act de intrerupere a cursului prescriptiei fata de Duta. Or, legea penala mai favorabila este cea care nu prevede vreun caz de intrerupere a prescriptiei, lege penala care se aplica reatroactiv. Mai mult, nu se poate stabili ca a existat o intrerupere a cursului prescriptiei speciale in 2014 in baza unui text de lege care in 2014 era neconstitutional, chiar daca neconstitutionalitatea a fost dovedita ulterior.

Prezentam argumentele cu care judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu de la Curtea de Apel Bucuresti au refuzat sa admita ca fapta pentru care l-au condamnat pe Lucian Duta era prescrisa (vezi facsimil 2):

“Cu privire la motivul de apel constand in implinirea termenului de prescriptie generala a raspunderii penale, invocat de apelantul-intimat-inculpat, avand in vedere Decizia nr.358/26.V.2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr.569/9.VI.2022, precum si Decizia nr.297/2018 a Curtii Constitutionale a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr.518/25.VI.2018, constata ca, prin Ordonanta din data de 4.IV.2017, din Dosarul de urmarire penala nr.265/P/2015, procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpat, pentru comiterea infractiunii de luare de mita, in forma continuata, prev. de art.289, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35, alin.1 din noul Cod penal (4 acte materiale), iar, potrivit procesului-verbal din aceeasi data, de 4.IV.2017, intocmit de acelasi organ judiciar, inculpatul a luat la cunostinta despre continutul ordonantei (filele 84-86, volumul III, dosar de urmarire penala).

Prin urmare, cu toate ca, ulterior, inculpatului i-au mai fost comunicate alte acte de procedura, precum prelungirea masurii preventive a controlului judiciar pe cautiune, Curtea se va raporta la actul procedural privind fondul, prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale.

Asadar, ultimul act procedural, care, de altfel, i-a fost comunicat inculpatului si care intrerupe cursul termenului prescriptiei generale a raspunderii penale, anterior datei de 25.VI.2018, cand a inceput perioada de vid legislativ in materia prescriptiei raspunderii penale, a fost emis la data de 4.IV.2017, de cand, potrivit art.155, alin.2 din Codul penal in vigoare, incepe sa curga un nou termen de prescriptie generala a raspunderii penale, de 8 ani inchisoare, conform art.154, alin.1, litera c din noul Cod penal, si care se implineste la data de 4.IV.2025. Totodata, avand in vedere dispozitiile art.155, alin.4 din noul Cod penal, constata ca termenul de 16 ani al prescriptiei speciale a raspunderii penale, care curge de la data de 22.X.2012, cand a fost comis ultimului act material al infractiunii fapt epuizat, constand in primirea ultimei transe de mita, in suma de 100.000 euro, se implineste pe data de 22.X.2028”.