Curtea Constitutionala a Romaniei din nou face istorie. Miercuri, 3 martie 2021, CCR a pronuntat prima hotarare grea din acest an, prin care desfiinteaza o bariera pusa de catre Codul de procedura penala in fata romanilor care isi cauta dreptatea din cauza ca au fost retinuti, arestati sau detinuti abuziv, apoi au primit achitare ori clasare definitiva.

Mai exact, dupa sapte amanari intinse pe durata a opt luni (click aici pentru a citi), CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a articolului 539, alineatul 2 din Codul de procedura penala, care conditiona acordarea despagubirilor de existenta unei ordonante a procurorului sau a unei hotarari judecatoresti care sa constate privarea nelegala de libertate.

Redam intregul art. 539 CPP:

„Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.

(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investite cu judecarea cauzei”.

Prezentam minuta CCR:

„Curtea Constitutionala, in cadrul controlului legilor posterior promulgarii, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca este neconstitutionala solutia legislativa din cuprinsul art.539 din Codul de procedura penala care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art.16 alin.(1) lit.a)-d) din Codul de procedura penala, sau achitare”.

Judecatorul-raportor al CCR pe aceasta exceptie a fost nimeni alta decat Livia Stanciu, cea care a sugerat respingerea exceptiei, invocand patru decizii prin care Curtea Constitutionala a respins in 2016-2017 exceptii vizand art. 539 alin. 2 CPP:

- Decizia nr. 48 din 16 februarie 2016;

- Decizia nr. 179 din 29 martie 2016;

- Decizia nr. 271 din 10 mai 2016;

- Decizia nr. 139 din 9 martie 2017.

S-a ingrozit CCR de RIL-ul 15/2017?

Totusi, coincidenta face ca toate cele patru decizii de mai sus sa fi fost pronuntate inainte de rusinoasa Decizie nr. 15 din 18 septembrie 2017, prin care un complet de 25 de judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in frunte cu vicepresedinta Gabriela Bogasiu, au admis un infam recurs in interesul legii. Practic, prin acest RIL, cei 25 de magistrati supremi au adaugat la lege si si-au construit propria imunitate ca sa nu raspunda in cazurile in care s-ar putea ajunge la actiuni in regres contra lor, atunci cand dau arestari cu usurinta pe dosare lipsite de probe ale procurorilor. Pentru propria lor imunitate, judecatorii care au solutionat RIL-ul au lovit in drepturile persoanelor arestate, carora le-au conditionat primirea de despagubiri de obtinerea in prealabil a unei hotarari judecatoresti in materie penala care sa stabileasca faptul ca arestarea lor a fost ilegala.

Mai exact, completul Gabrielei Bogasiu a stabilit ca o hotarare de achitare intr-o cauza in care au fost dispuse masuri preventive pe parcursul procesului penal nu atribuie „implicit si un caracter nelegal masurii preventive privative de libertate”. In motivarea RIL-ului, instanta suprema precizeaza ca nelegalitatea masurilor preventive privative de libertate dispuse pe parcursul procesului penal in care a fost pronunta solutia de achitare nu poate fi dedusa din solutia pronuntata de instanta investita cu solutionarea in fond a cauzei, ci trebuie constata de organele competente prin raportare la prevederile legale aplicabile in materie in timpul procesului penal, si nu ulterior. Concluzionand, Inalta Curte a stabilit ca „achitarea reclamantilor dispusa in procesul penal nu echivaleaza automat cu nelegalitatea masurii arestarii preventive, intrucat nelegalitatea privarii de libertate trebuie stabilita prin hotararile instantelor penale”.

Asadar, in urma acelui RIL, au scazut catre zero sansele indreptarii impotriva statului pentru repararea prejudiciilor suferite in timpul arestarii, dupa ce a fost obtinuta achitarea in cauza, daca instanta penala nu s-a pronuntat explicit asupra legalitatii acesteia (click aici pentru a citi).

Am mentionat acest imund RIL in ipoteza ca poate CCR s-a ingrozit acum de ceea ce au hotarat cei 25 de judecatori supremi si s-a aplecat cu mult mai multa atentie asupra abuzului continut in art. 539 alin. 2 CPP (abuz agravat de catre decizia ICCJ in dosarul de recurs in interesul legii), instanta de contencios constitutional nemaiexpediind problema cu usurinta cu care a facut-o in deciziile 48/2016, 179/2016, 271/2016 si 139/2017.

Vedeti mai jos raportul judecatoarei CCR Livia Stanciu: