Justitia din Romania nu are sanse sa se insanatoseasca prea devreme, in conditiile in care insasi instanta suprema isi permite sa dispretuiasca decizii ale Curtii Constitutionale a Romaniei. Este principala idee ce se desprinde din luarea de pozitie a avocatului Adrian Toni Neacsu (foto) privind felul in care Inalta Curte de Casatie si Justitie nesocoteste deciziile prin care CCR a stabilit ca ICCJ a incalcat Constitutia in privinta Completurilor de 5 puse cu mana si a completurilor nespecializate in materie de coruptie.

Toni Neacsu si-a exprimat revolta luni, 21 octombrie 2019, dupa ce Lumea Justitiei a publicat articolul „INALTA CURTE DA FOC LA LEGE” (click aici pentru a citi), unde am prezentat cazuri concrete in care judecatori supremi arunca la cos cele dispuse de catre CCR, indraznind sa intrebe Curtea de Justitie a Uniunii Europene daca se impune sau nu respectarea celor doua decizii ale Curtii Constitutionale si pronuntand decizii diametral opuse in cauze similare.

Avocatul Neacsu este indignat si de faptul ca desi decizia CCR privind completurile nespecializate a fost pronuntata ca urmare a unei exceptii ridicate in procesul DGASPC Teleorman, in care a fost condamnat Liviu Dragnea, acelasi Dragnea nu poate acum sa beneficieze de decizia Curtii Constitutionale, din cauza ca instanta de contencios constitutional a dispus ca decizia sa fie aplicabila doar proceselor care nu au fost solutionate prin hotarari definitive.

Redam postarea de pe Facebook a lui Adrian Toni Neacsu:

„Spectacolul haotic de la ICCJ este dovada ca instanta suprema si-a pierdut busola.

Rolul constitutional al ICCJ este tocmai unificarea practicii judiciare (art. 126 alin. 3 din Constitutie), iar nicidecum adancirea confuziei prin decizii vadit contrare. Dupa ce in doua randuri Curtea Constitutionala a sanctionat aspru instanta suprema pentru incalcarea spiritului Constitutiei (in problema completelor de 5 si de 3), aceasta deraiaza acum si de la singurul sau rol recunoscut prin Constitutie.

E foarte bine ca presa publica componenta completelor care dau solutii total diferite pe aceeasi problema (simpla) de drept - ideal ar fi sa se identifice si identitatea voturilor minoritare - pentru ca astfel noi practicienii putem avea o cat de mica predictibilitate: vom sti cand mergem acolo ce solutie vom primi dupa persoanele care intra in complet.

Reamintesc paradoxul suprem de care am avut parte tot anul acesta in dosarul DGSAPC Teleorman (Dragnea).

Desi partile din acest dosar sunt cele care au invocat primele, chiar ca motiv de apel, nelegala compunere a completelor de 3 judecatori prin lipsa specializarii, prin simplul fapt ca ICCJ a insistat sa se pronunte inaintea CCR, decizia acesteia din urma prin care constata nelegalitatea completelor de 3 judecatori in perioada 2003-2019 se aplica tuturor, chiar daca nu au invocat problema, mai putin acestui dosar. Model de justitie distribuita in mod egal si nepartinitor”.