"Strig si eu dimpreuna cu seful SRI: „Jos securismul!” Si adaug cu de la mine putere: „Cine nu sare, ia condamnare!” - aceasta este concluzia avocatului Marian Nazat (foto stanga) in urma recentelor declaratii ale directorului Serviciului Roman de Informatii (SRI) Eduard Hellvig (foto dreapta) pe tema pachetului de legi referitoare la securitatea nationala care dau puteri sporite serviciilor. Pachet de legi care l-a scos pe seful SRI in fata opiniei publice (Click aici pentru a citi) pentru a justifica prevederile cuprinse in acestea, ocazie cu care Eduard Hellvig a adus in discutie problema "securismului" national despre care a sustinut ca desi a fost "abandonat" in decembrie 1989 prin desfiintarea Laboratoarelor Securitatii, acesta a continuat sa se perpetueze prin "virusii dezvoltati in ele" care "patrunsesera deja adanc in societatea noastra".

Or, pornind de la acesti "virusi" despre care directorul SRI a sustinut ca permit ca in continuare "securismul" sa fie "bine reprezentat in prea multe medii ale societatii noastre", avocatul Marian Nazat puncteaza intr-o opinie transmisa Lumea Justitiei faptul ca "intr-adevar, securismul este din plin reprezentat in prea multe medii ale societatii romanesti", dar mai ales in Justitie: "In justitia cu dezlegare de la Centru si dupa dictare, asa-zisa lupta anticoruptie in contextul perfid si umilitor al MCV-ului e dovada cea mai la indemana".

De altfel, securismul continua sa fie prezent, dupa cum puncteaza avocatul Nazat, atat in viata politica ori in cea economico-financiara, cat mai ales in mass-media, unde "nici n-are rost sa mai irosesc cerneala", de vreme ce, afirma avocatul Nazat, "Scanteia si postul national de televiziune ale comunistilor de altadata erau de-o inocenta induiosatoare in raport de ticalosia de azi a presei oficiale".

Prezentam in continuare opinia transmisa Lumea Justitiei de avocatul Marian Nazat:

„Cand canicula nu ne infierbantase inca mintile, Eduard Helvig, directorul Serviciului Roman de Informatii, a transmis presei o declaratie pe care mi-as lipi-o pe oglinda din baie. Mi-as arvuni astfel nu numai seninul zilelor in randuiala lor monotona, ci si un optimism bine temperat. Iar institutiile publice s-ar cuveni s-o introduca in fisa postului a fiecarui angajat, doar, doar, s-or lecui de scarbavnicele naravuri mostenite din deceniile lichidarii „dusmanilor poporului.” Pana la proba contrarie nu-l suspectez de incercarea de a ne capta simpatia si bunavointa, de vreme ce in mandatul sau pionii plasati in campul tactic de catre predecesori, cu largul si nocivul concurs al presedintelui Traian Basescu, au fost retrasi in cazarma. (Aici va trebui sa dam si actualului locatar de la Cotroceni, Klaus Iohannis, ceea ce merita, poate singura sa realizare in cei opt ani de sef al statului.) Ei bine, in mesajul cu pricina, seful principalului serviciu secret intervine si face o analiza de luat aminte a „virusului ” care ne-a cam distrus pe dinlauntru. Excursul, de un surprinzator curaj, incepe, desigur, de la perioada nefasta de dinainte de 1989. Asadar, „Securitatea a fost mai mult decat o institutie represiva. Ea a devenit, prin puterea discretionara pe care a exercitat-o in anii comunismului, un creator de mentalitati, un corector de comportament, un judecator absolut si un administrator cu rol coercitiv al constiintelor.

Laboratoarele Securitatii au fost abandonate in graba in decembrie 1989, dar virusii dezvoltati in ele patrunsesera deja adanc in societatea noastra.

Un astfel de virus, si cel mai periculos in opinia mea, este securismul. Securismul este acea idee care presupune utilizarea traumelor societatii din perioada comunista pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar. Este acea idee ca in spatele a orice, se ascunde un interes obscur si neaparat de rea intentie, ca exista dusmani in interiorul Romaniei, dusmani cu care trebuie sa ne luptam. Securismul este procesul de intentie fara dovezi, manipularea adevarului si intretinerea unui conflict artificial intre parti ale societatii, intre societate si institutiile statului, intre indivizi si societate (subl.m.). Securismul sapa la temelia oricarui demers de democratizare, ne vrea tinuti pe loc si in conflict unii cu altii. Securismul are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, cand in realitate este virusul insusi.

In ciuda numelui si originilor sale, securismul nu este apanajul exclusiv al categoriei profesionale care l-a creat.

Paranoia, teoriile conspiratiei, judecata prin asociere, crearea unor temeri false, suspiciunea generalizata care porneste de la premisa vinovatiei, manipularea - sunt componentele lui de baza (subl.m.). Securismul este astazi bine reprezentat in prea multe medii ale societatii noastre.

Eu imi doresc sa putem consolida impreuna, institutii ale statului, clasa politica si societatea civila, pentru ca Romania sa se vindece de securism si sa lase, in sfarsit, in urma practicile fostei Securitati. Despre Securitate si securism trebuie sa invatam in manualele de istorie, nu sa ne dorim reluarea practicilor lor”.

Intr-adevar, securismul este din plin reprezentat in prea multe medii ale societatii romanesti, chiar prea multe si parca mai vizibil decat in „Epoca de Aur”. Bunaoara, in justitia cu dezlegare de la Centru si dupa dictare, asa-zisa lupta anticoruptie in contextul perfid si umilitor al MCV-ului e dovada cea mai la indemana. Fara sa vreau, imi vin in minte niste vorbe de-a pururi valabile pe Dambovita, rostite de Belu Zilber: „Toti judecatorii sunt in serviciul Securitatii, atunci cand este vorba de un proces politic.”¹ Apoi, in viata politica ori in cea economico-financiara, in care epurarea s-a facut iarasi in numele unor sloganuri de-o gretoasa demagogie. Cat despre mass-media, nici n-are rost sa mai irosesc cerneala, Scanteia si postul national de televiziune ale comunistilor de altadata erau de-o inocenta induiosatoare in raport de ticalosia de azi a presei oficiale.

De aceea, strig si eu dimpreuna cu seful SRİ: „Jos securismul!” Si adaug cu de la mine putere: „Cine nu sare, ia condamnare!”