Condamnarea extrem de dura si pe repede inainte - acuzata de avocati ca fiind una cu incalcarea dreptului la aparare - a lui Mario Iorgulescu, fiul presedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Gino Iorgulescu (foto) – dupa respingerea probelor cerute in aparare – a socat multi profesionisti ai Dreptului. Aceasta intrucat incadrarea la omor cu intentie (in loc de omor din culpa) apare ca o premiera in conditiile in care nu a existat niciun fel de intentie, deoarece autoturismul condus in noaptea de 8 septembrie 2019 a intrat pe contrasens dupa ce a lovit un scuar nesemnalizat (din cauza caruia se mai intamplasera in acel loc alte accidente) si dupa o manevra de evitare a unui automobil care a facut o manevra riscanta, pe care anchetatori nu au vrut sa-l identifice, desi apare pe o filmare.

Condamnarea lui Mario Iorgulescu a fost practic o premiera judiciara, in care doi judecatori (Adrian Pacurar si Mircea-Catalin Pavel de la Curtea de Apel Bucuresti, care l-au condamnat definitiv la 13 ani si 8 luni de inchisoare in data de 18 octombrie 2023 pentru omor cu intentie indirecta) califica un autoturism drept o arma in sine, doar pentru ca s-a apasat mai tare pe pedala de acceleratie. Spre comparatie, recentul caz Vlad Pascu, in care tanarul de bani gata a fost drogat si a omorat in localitatea 2 Mai, doi tineri, conducand cu viteza, a fost incadrat ca atatea alte cazuri la omor din culpa, insa in cazul fiului presedintelui LPF s-a preferat din start o incadrare care in opinia noastra si a multor altora, nu convinge.

Cazul Mario Iorgulescu mai socheaza prin faptul ca in urma infernalului linsaj mediatic, doua instante din Italia l-au declarat bolnav psihic, in grad de handicap, sentinte recunoscute de Romania, si totusi judecatorii romani au refuzat inexplicabil sa dispuna efectuarea unui expertize medico legale, cu motivatii care exced oricarei logici. Mai mult, scurgerea de informatii in ancheta si ascunderea unor realitati privind cine a consumat cu adevarat droguri, care au culminat cu prezentarea lui Mario Iorgulescu drept „un drogat” care ar fi fugit sa scape in Italia, a determinat familia Iorgulescu sa ne puna la dispozitie, in premiera, o serie de imagini cu Mario Iorgulescu in coma, imediat dupa accident, dar si in avionul in care a fost transportat in stare critica, respirand doar pe aparate. Sunt imagini nemaivazute de public, care demonteaza fara putinta de tagada linsajul mediatic din ultimii ani in ceea ce priveste asa-zisa „fuga in Italia” - (vezi galeria foto) 

Sunt imagini care releva ca Mario Iorgulescu a stat in coma din ziua accidentului (8 septembrie 2019) si era in coma si in data de 23 septembrie 2019 (cand a fost urcat pe aparate in avion pentru a fi dus in Italia) medicii neputand sa afirme daca isi va reveni sau nu, dar presa din Romania titra isteric ca Mario Iorgulescu a fugit in Italia pentru a se sustrage. Iata numai o parte din motivele pentru care Gino Iorgulescu, numit tutore al fiului sau de catre justitia italiana, a ales sa ne transmita un comunicat de presa in care la final de proces demonteaza multe dintre neadevarurile lansate in spatiul public de catre o parte a presei, inclusiv de catre magistratii care au solutionat cazul, dorinta sa fiind ca opinia publica sa afle fata necunoscuta a cazului fiului sau, care este cu totul alta decat cea zugravita pana in prezent. Mesajul lui Gino Iorgulescu se adreseaza si celor care si-au manifestat ura fata de el din cauza ca nu a dat interviuri in presa sportiva cu mii de postaci ultrasi de pe retelele de comunicare si socializare.

Poate cel mai important mesaj din comunicatul lui Gino Iorgulescu este atentionarea justitiei romane asupra faptului ca a respins toate probele in aparare si a condamnat un bolnav psihic (fara sa administreze expertiza medico legala care ar fi fost obligatorie in conditiile in care in Italia s-au efectuat cateva asemenea expertize), fapt ce risca sa aiba repercursiuni internationale in evolutia pe viitor a cazului, in conditiile in care fiul sau este internat la un spital de neuropsihiatrie din Italia, cu diagnostic grav, irecuperabil, dar Romania a emis mandat european de arestare pe numele unui bolnav in vederea incarcerarii acestuia.

Iata comunicatul lui Gino Iorgulescu, tutore oficial al lui Mario Iorgulescu:

COMUNICAT

A venit timpul sa vorbesc, posibil, se impunea de mai demult sa fac asta, dar nu am vrut sa se creada ca vreau sa influentez opinia publica sau cursul justitiei, sperand, in final, ca justitia va analiza obiectiv dovezile de la dosar si va vedea ca acest caz a fost, practic, „construit” pe o tragedie. Din pacate nu a fost asa!

Eu, IORGULESCU GEORGE GINO, reprezentant legal al fiului meu, IORGULESCU MARIO, tinand seama de presiunile mediatice si dezinformarile propagate in mass-media romaneasca, doresc sa exprim un punct de vedere si sa rog entitatile de presa sa respecte pozitia mea si a familiei mele.

Din pacate, este deja notorie situatia juridica a fiului meu, dar tot din pacate, observ ca goana dupa „senzational” conduce la nesocotirea situatiei medicale/psihice pe care acesta o incearca si chiar a elementelor juridice care compun dosarul penal intocmit in urma regretabilului accident in care a fost implicat in septembrie 2019.

Pentru Dumnezeu, a fost un accident din culpa, nicidecum cu intentie, este clar ca fiul meu nici nu cunostea persoana si nici nu voia sa se sinucida.

Mai mult urmeaza sa va asteptati la o reactie nu doar a firmelor de masini (pentru ca este o acuzatie foarte grava din partea magistratilor sa afirme ca masinile sunt arme si, practic, sa acuze producatorii de masini ca produc arme), dar mai ales la reactii internationale ca este prima data cand cineva este condamnat pentru omor considerand masina o arma, exceptie facand atacurile teroriste in care acestea chiar sunt folosite in acest scop.

Tin sa va amintesc, inainte de toate, ca maine-poimaine veti fi si voi intr-o situatie similara, pentru ca ura fata de mine v-a orbit in a vedea ca ati creat un precedent periculos pentru voi sau familia voastra. M-ati urat pe mine si ati creat acest caz, dar sa va aduceti aminte de ceea ce ati creat.

Pornind cu inceputul, tin neaparat sa subliniez anumite aspecte care m-au condus la emiterea acestui comunicat despre cazul fiului meu, in care doar 1% a fost adevarat, ca a existat o victima, in rest doar minciuni care sunt probate si de care stiu atat procurorii cat si judecatorii, dar odata ce a fost data comanda de nenorocire a sefului Ligii Profesioniste de Fotbal si, eventual, de scapare a traficantilor de droguri prinsi in dosar, restul este poveste.

S-a accentuat si s-a speculat emotia publicului cu privire la droguri. Dar, in contextul actualitatii, nu ne putem pune o intrebare vis-a-vis de cei care protejeaza aceasta lume? Pai cea mai buna dovada este ca s-a cenzurat tot si vi s-a dat ceea ce trebuia sa stiti, totul s-a facut „ca la carte” asa cum ati fost manipulati si cu alte boli.

Ne confruntam in aceasta perioada cu expunerea publica a cazului judecatoarei Ana Maria Chirila, de la Tribunalul Suceava, acuzata de diverse fapte care implica droguri. Stim ca exista si au existat multiple alte asemenea cazuri in care magistrati si politisti au fost implicati in activitati legate de droguri ori de protectia celor care le traficau.
Daca aceste lucruri sunt de notorietate, nu pot sa nu ma intreb de ce in cauza fiului meu nu s-a spus niciodata de catre presa ca victima avea o concentratie de cocaina de consumator.

Ziarele scriu „pe surse” orice informatie care le convine pentru exploatarea emotiei publice. Dar, tot „pe surse”, spunem si noi ca familia extinsa a victimei era si este implicata in exact aceleasi activitati cu droguri. Oare publicul ar fi judecat altfel cauza daca stia aceste lucruri, ca poate le-a vandut droguri propriilor copii si acum judeca? Nu stiu, vorbim si noi „pe surse”. Oare nu era important sa se cunoasca si partea cealalta de poveste? Nu era corect sa se indice numele clanului din care provine o parte civila - concubina persoanei vatamate si tatal acesteia?

Toate sunt intrebari retorice.

Bineinteles ca sunt aspecte importante, dar daca ar fi fost cunoscute nu s-ar mai fi putut construi „cazul Iorgulescu” astfel cum s-a facut. Speculand emotia publicului si exercitand presiuni asupra justitiei.
Nu este exclus ca intr-un asemenea context protectorii infractorilor sa fi fost exact cei care trebuiau sa protejeze legea. Inversunarea cu care a fost condusa ancheta este total nepotrivita si indreptata intr-o singura directie.

Erau protejate interesele cuiva? Erau protejate persoanele din familia clanului Sadoveanu din Chitila? Daca nu, de ce nu s-a aratat ca victima avea in sange doza de consumator?

Asta ma conduce la o alta suspiciune. Exista, tot "pe surse" informatia ca persoanele publice si membrii familiei lor sunt urmariti si vizati. In trafic, pe strada, cand mananca, daca si unde se distreaza etc.

Inclusiv primul proces al fiului meu, acuzat ca ar fi sechestrat o persoana in casa altuia? A fost doar in momentul nepotrivit cand un alt clan s-a luat la bataie si el era prezent in aceeasi incapere. Atat! Da evident, numele lui Mario ancorat avea sa genereze cereri de bani. Prima instanta l-a achitat pentru ca era doar martor, dar, ghinion, a doua instanta a dispus „ce trebuia”... pentru ca tocmai ce se intamplase si accidentul. Mai mult, a fost condamnat de cine? De catre doua judecatoare excluse din magistratura: Daniela Panioglu si Alina Gulutanu.

Ma intreb daca nu e cazul sa imi pun problema si asa. Si sa ma gandesc ca inclusiv acest accident, tinand cont de toata desfasurarea de forte ce a urmat, a fost provocat. Cumva, de cineva...
Sper, totusi, ca nu s-ar fi putut ajunge pana aici. Dar, in acelasi timp, transmit un mesaj de atentionare catre persoanele care maine-poimaine s-ar putea afla in exact aceeasi situatie.

Intr-adevar, in 8 septembrie 2019, fiul meu a fost implicat in nefericitul accident din care o persoana si-a pierdut viata. Fara ca vreun moment sa intentionez diminuarea dramei parintilor victimei, intelegand durerea incercata de acestia pentru ca si noi am riscat sa ne pierdem copilul, totusi trebuie sa fac unele precizari legate de acele momente DAR A AFIRMA CA MARIO A OMORAT INTENTIONAT PE CINEVA CALCAND PE CADAVRE DOAR PENTRU NOTORIETATE SI FACAND JOCUL CELOR CARE, DIN PACATE, I-AU MANIPULAT LA GREU, ESTE PREA MULT!

PREMISE:

Persoane implicate in accident:

- Mario Iorgulescu, fiul meu sau cum s-a insistat fiul Presedintelui LPF Gino Iorgulescu – imprejurare care a atras notorietatea cazului si desfasurarea necorespunzatoare a procedurilor in cauza, in contextul in care eu candidam pentru un nou mandat la LPF, iar oamenii din fotbal, in concurs cu presa, de abia asteptau un „prilej” pentru a ma ataca;

- Daniel Vicol, persoana decedata in urma impactului in care nu purta centura de siguranta si se afla sub influenta Cocainei, fiindu-i depistata o doza foarte mare, de consumator, membra a unui clan interlop specializat in trafic de persoane/proxenetism in afara granitelor tarii. Totodata, femeile din clan sunt renumitele vrajitoare care au escrocat-o si pe Oana Zavoranu. Totodata, exista suspiciuni mai mult decat rezonabile ca aceste persoane practicau in mod obisnuit inselaciunea prin metoda „accidentul”. Socrul victimei a fost a doua zi la mine, la spital, si mi-a cerut 3 milioane de euro, in contextul in care ginerele lui nici macar nu era inmormantat, iar fiul meu era in pragul mortii. In pofida acestor fapte, in aparitiile televizate repetate din acea perioada minteau si spuneau ca nu au cerut si nu au vrut nimic din partea familiei Iorgulescu de la care au refuzat ajutorul oferit. Cum s-a aflat cine este la volan, totul a inceput sa fie foarte bine regizat si coordonat in sensul manipularii emotionale pentru a instiga la ura si violenta. Asa fiind, au fost divulgate date confidentiale din dosar si doar in ceea ce il priveste pe Mario si ce bine ar fi fost daca erau si cele reale si nu rastalmacite intentionat de presa. Cel mai bun exemplu este ca ceea ce va voi spune mai jos nu s-a relatat nici macar „pe surse”, atat de bine a avut grija procurorul de caz de acest aspect.

Scurta prezentare a situatiei faptice:

- In 8 septembrie 2019, fiul meu, Mario Iorgulescu se deplasa pe sos. Chitilei, din directia sos. de Centura in directia Bd. Laminorului, iar Daniel Vicol, circula dinspre Bd. Laminorului în direcţia Şoseaua de Centură. La ora 03:02, dinspre strada Theodor Neagoe a intrat pe sos. Chitilei, pe prima banda de pe sensul de mers in care se deplasa Mario, o masina de culoare inchisa. Din reflex/instinct, acesta a tras de volan spre stanga si, astfel, a lovit scuarul nesemnalizat care despartea cele doua sensuri de mers, fapt care a aruncat masina pe care o conducea pe celalalt sens de mers, producandu-se accidentul; Asta este povestea foarte scurta si nu ce s-a mintit in presa si facut tot felul de scenarii SF;

- La ora 03:03 s-a efectuat un apel la 112 prin care se anunta un accident rutier soldat cu victime si pagube materiale petrecut in Bucuresti, sector 1, sos. Chitilei;

- Organele de cercetare penala din cadrul Brigazii Rutiere Bucuresti au ajuns in zona indicata la ora 03:22 si au constatat ca la fata locului se aflau doua autoturisme: unul, marca Aston Martin, condus de Mario Iorgulescu, care fusese deja transportat la Spitalul Universitar de Urgenta Elias si unul, marca AUDI A4, condus de Vicol Daniel;

- In aceeasi data, la ora 03:40, fiul meu a ajuns la Spitalul Elias, unde incepand cu ora 04:20 a fost supus unei interventii chirurgicale;

- Potrivit consemnarilor personalului medical din cadrul Spitalului Elias, acestuia i s-au recoltat probe biologice dupa cum urmeaza:

- La ora 05:06, prima proba biologica de sange;

- La ora 05:42, proba biologica de urina;

- La ora 06:06, a doua proba biologica de sange.

- Important de retinut in aceasta privinta este ca parasirea Spitalului Elias si transferarea fiului meu catre o clinica din Italia s-a facut in conditii de legalitate deplina, el nefiind supus niciunei masuri din partea statului roman.

Dupa cum spuneam, inca din prima zi de dupa accident, socrul/tatal concubinei persoanei vatamate, numitul Sigismund Minca, zis Tane din clanul Sadoveanu din Chitila – in prezent in inchisoare - a venit la spitalul unde era internat fiul meu sa imi ceara bani. Si nu orice suma de bani. De la primul dialog avut cu acea persoana, adica chiar inainte de inmormantarea victimei mi s-au cerut 3 milioane de Euro. Unicul obiectiv al domnului, tatal concubinei victimei, a fost acela de a-mi cere bani si de a intermedia el remiterea unei eventuale sume de natura celei cerute. Asta in conditiile in care, in dimineata accidentului, chiar inainte ca fiului meu sa-i fie recoltate probele biologice, familia domnului la care am facut referire declara, dupa ce a aflat cine conducea masina, ca Mario Iorgulescu „era drogat”. Afland pe „surse” ca cel care i-a invatat ce sa spuna si sa transmita presei fiind chiar procurorul de caz, Anghel Alexandru.

Cu toate ca m-am oferit sa ajut cu orice cheltuieli legate de inmormantare si sa acord orice sprijin ar fi fost nevoie intr-o asemenea situatie, am fost refuzat categoric de catre persoana indicata mai sus, fara sa accepte nicio suma sub ceea ce dorea el.

Imediat dupa accident atat eu, cat si fratele meu am avut numeroase convorbiri telefonice inclusiv cu tatal victimei si, mai mult, au fost chiar cateva intalniri cu acesta. Din pacate, el s-a lasat influentat de persoanele care „roiau” si voiau sa exploateze nefericitul eveniment si a refuzat orice ajutor din partea noastra. Fara 3 milioane de euro nu voia sa discute. Parintii victimei s-au lasat condusi de socrul acesteia si de avocatii lor, cei din urma refuzand categoric orice dialog fara suma substantiala de bani.

Mai mult, au fost intalniri chiar cu mediatori si avocati. In acest context ar mai fi renuntat putin la suma solicitata, desi pentru noi era si este o suma enorma, doar ca ei au fost condusi de presa care i-a manipulat ca as fi milionar si au de unde cere plus ca, tot pe surse, se stie cat cer avocatii pentru accidentele unde sunt persoane publice, sunt chiar societati care numai de asta se ocupa si vaneaza accidentele cu persoanele publice ca in final victimele sa ramana cu mai nimic. Propunerile noastre nu au fost acceptate, lasandu-se pacaliti de avocati si de rudele concubinei persoanei vatamate.

Toate aceste imprejurari pot fi probate evident cu martori si, totodata, anuntam ca daca nu vor retracta cele declarate, ii vom actiona in judecata pentru declaratiile false pe care le transmit presei!

Pe langa aceste fapte petrecute am fost nevoiti sa trecem si prin deciziile organelor judiciare care au facut cercetari intr-o singura directie. Bineinteles, sprijiniti direct sau indirect de presiunea mediatica ce crestea tot mai mult asupra cazului alimentata de diverse persoane din lumea fotbalului si/sau sprijiniti de „Servicii”, care au gasit solutia de razbunare pe mine personal folosindu-se fara scrupule si fara Dumnezeu de aceasta tragedie pentru ambele familii.

Initial cauza a fost cercetata pentru ucidere din culpa de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1. La nici o saptamana insa a fost preluata de Parchetul de pe langa Tribunal de catre procurorul criminalist Anghel Alexandru. Motivul preluarii intempestive nu se cunoaste. Sau, mai bine spus, nu se vrea cunoscut. Noi ne-am dat seama pe parcurs de ce s-a intamplat asta. Pentru ca procurorul de caz, in concurs cu familia concubinei victimei si cu sprijinul vadit al unei parti a presei sa construiasca un caz de omor in jurul accidentului rutier.

S-au omis multe elemente in aceasta „constructie” si poate ne explica procurorul Anghel Alexandru, desi este retoric pentru ca s-a vazut cum a distras atentia publicului de la familia de interlopi si traficanti de droguri (asa cum „pe surse” se spune) vazand cu totii si cum a fost posibil ca procurorul sef sa-l sustina si sa-i acopere abuzurile procurorului Anghel mai ales cand vorbim de un clan renumit ca traficanti de droguri, victima chiar ea avand o doza uriasa de cocaina, ceea nu doar ca impunea extinderea anchetei, dar se impunea chiar sesizarea DIICOT (parchet competent in asemenea cazuri). Astfel, in informatiile date la presa din dosar s-a omis sa se spuna ca potrivit examenului toxicologic victima avea o concentratie enorma de substanta psihoactiva de 0,131 μg /COCAINA– in doza de consumator! Iar in acest context poate ne explica Procurorul Anghel de ce presa nu a stiut acest aspect si cum se face ca a transmis doar pe cele ale lui Mario (anuntand chiar familia la prima ora), nici macar specificand cantitatea, ci doar „pozitiv la cocaina”. Aratati-mi un singur ziar care sa fi scris concentratia gasita la Mario. Cu alte cuvinte, pentru cei dornici „de sange” era suficient, intrucat daca se comunica si concentratia, s-ar fi vazut o concentratie infim de mica si dubioasa, pentru ca acea cantitate extrem de mica fiind in urina nu avea cum sa modifice comportamentul.

Mai mult, prelevarea de probe s-a facut cu incalcarea tuturor regulilor de procedura: nu s-a luat consimtamantul persoanei, nu a participat niciun politist la prelevare (cerinta imperativa prevazuta de lege), Spitalul nu avea acreditare RENAR (cerinta imperativa pentru a desfasura activitati in acest domeniu).

Relevanta prelevarii nelegale rezida si in SUSPICIUNILE MAI MULT DECAT REZONABILE CA PROBELE AU FOST CONTAMINATE (putem atasa EXPERTIZA D-LUI DR. GORUN - Medic primar legist I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, Expert medico-legal gr. I 2007-2022, Membru in comisia de calcul retroactiv al alcoolemiilor INML Mina Minovici 2016-2019, Membru in comisia de stabilire a gradului de influenta al substantelor psihoactive asupra soferilor INML Mina Minovici 2017-2019, Colaborator al Comisiei Superioare de Medicina Legala in problematica toxicologica), care ne arata ca:

i. Asa-zisa prezenta a substantei psihoactive (cocaina) a fost depistata doar in urina, nu si in sange;

ii. Pe de o parte, aceasta presupune ca nu ii puteau fi afectate capacitatile, intrucat la creier substanta ajunge doar prin sange;

iii. Pe de alta parte, si cel mai important, din moment ce substanta nu a fost gasita in sange, nu putea si depistata in urina DECAT PRIN CONTAMINAREA PROBEI sau „DIN PIX”.

Suspiciunile din directia contaminarii probelor biologice sunt cu atat mai persistente cu cat in proximitatea temporala a producerii accidentului, la o ora dupa producerea acestuia, cand s-a aflat cine era conducatorul autovehiculului, familia si anturajul persoanei vatamate se pozitionau in presa cu acuzatii din care reiesea ca Mario ar fi condus sub influenta substantelor psihoactive, nu altceva, desi la momentul respectiv nici nu i se recoltasera probele biologice. Toate acestea in contextul in care prelevarea probelor s-a facut tarziu, dar rezultatele au venit ciudat de repede, imprejurare surprinzatoare si pentru medici, acestia spunand ca este prima data cand au de a face cu asa ceva. In acest context, subliniem ca pentru Mario nici nu s-a pus problema unei alte cauze medicale, posibil AVC, infarct miocardic, incalcarea prezumtiei de nevinovatie persistand inca de la prima ora a accidentului si continuand pe tot parcursul.

Mai departe:

- S-a omis ca victima nu purta centura de siguranta, asa cum cere legea.

- S-a spus ca masina sa era o Dacia Logan, nu un Audi A4, cum era in realitate.

Mai mult, nu s-au aratat circumstantele in care s-a produs accidentul si cine a provocat accidentul de fapt, astfel cum rezulta din actele de la dosar: o masina de culoare inchisa a efectuat un viraj de pe strada Th. Neagoe, iar fiul meu din reflex a tras de volan spre stanga acrosand un scuar nesemnalizat din care a fost aruncat pe sensul opus de mers.

Dar si mai grav, s-a omis in a se spune public ca magistratii au respins identificarea masinii care practic a generat manevra fiului meu. Intrebarea de ce nu s-a dorit asta daca era atat de evident ca el era vinovat? Evident intrebarea este retorica pentru ca Mario Iorgulescu a fost condamnat din prima zi de cand comanda a fost data!

Toate aceste circumstante trebuie sa fie cunoscute inainte de a condamna public o persoana, indiferent de numele ei.

Astfel, am sa repet raspicat cele spuse mai sus: fiul meu nu a fost drogat si nici beat!!! Iar cine va mai face o asemenea declaratie fara probe va trebuie sa raspunda si sa dovedeasca in instanta!

A apucat sa bea foarte putin dupa ce a mancat si neputandu-si controla impulsul, a plecat la acea ora deci nu a apucat sa se imbete.

Mai tarziu s-a aflat si cauza raspunzatoare de acest comportament impulsiv, si anume: leziunea pe creier de care nu stiam, crezand ca manifestarile si comportamentul lui sunt doar parte a unei perioade a adolescentei care va trece, motiv pentru care am incercat orice in a-l face sa se tina de cuvant, urmand un program etc, chiar prin a-i satisface anumite cerinte in schimbul promisiunilor (asa cum multi tati recurg, din pacate). M-am inselat, dar cine nu ar fi facut la fel in situatia mea? Pana la accident nu am stiut de leziunea pe creier a baiatului meu, care dupa accident s-a si agravat.

In urma regretabilelor evenimente intamplate in 8 septembrie 2019, am fost pusi intr-o situatie extrem de dificila in care trebuia sa facem alegeri esentiale in ceea ce priveste viata fiului nostru intr-un termen cat se poate de scurt. Pe deasupra acestor presiuni inevitabile declansate de eveniment si de starea critica, in pragul mortii, a fiului meu, m-am confruntat, dupa cum spuneam, si cu presiunea familiei extinse a victimei, care, inainte de inmormantarea acesteia, s-a ridicat cu pretentii financiare la adresa mea, solicitandu-mi, dupa cum am spus, nici mai mult, nici mai putin decat 3 milioane de euro si facand declaratii mincinoase si defaimatoare false catre presa, refuzand ajutorul pe care am fost dispus sa-l ofer si continuand si acum provocati de aceeasi jurnalisti sa continue cu minciunile publice.

Tot pe „surse”, am aflat cum familia victimei este invatata de catre jurnalisti ce se declare si cum sa fie mai impresionabili pentru public.

Pentru a putea intelege situatia prin care am trecut va arat ca fiul meu a fost internat in stare grava/critica la Spitalul Elias din Bucuresti. De asemenea voi arata si opiniei publice poze cu baiatul meu in coma facute cu telefonul, unde se poate vedea data si ora ( expertizate informatic), cand familia victimei, ziarele si televiziunile spuneau ca „Mario alearga prin curtea spitalului” (nu am sa uit aceasta expresie toata viata, cand baiatul meu era pe moarte, chemand inclusiv preotul la spital - aspect care a fost mentionat in presa). Sotia mea, cu durerea de mama, ii facea poze aproape zilnic, gandindu-se ca acelea vor fi ultimele cu el.

Presa exercita o presiune enorma asupra familiei mele, presiune intretinuta si de pozitionarile familiei (extinse) a persoanei vatamate. In conditiile in care fiul meu in coma (intubat, ventilat mecanic) si pe moarte, am luat decizia dificila de a-l transfera la o clinica din Italia pentru ca Mario intra si iesea din coma fara vreo explicatie. Am vrut sa cunoastem si alta parere medicala plus pericolul de a contacta vreo infectie intraspitaliceasca, asa cum oricine ar fi facut in acele conditii cu atat mai mult cu cat noi suntem rezidenti in Italia din 2008 si evident avem si asigurari medicale acolo.

Contextul ma obliga sa subliniez ca transferul a fost facut in deplina legalitate, fara interdictii din partea autoritatilor romane. De altfel, motivul acestui demers a fost strict acela de a efectua orice era posibil pentru a salva viata fiului meu. Mai mult, pe langa lipsa oricarei interdictii, fiul meu repet, isi avea rezidenta pe teritoriul statului italian inca din anul 2008.

Aceste completari sunt absolut necesare si va adresez rugamintea de a le considera premisa oricaror comentarii privitoare la motivele pentru care Mario se afla pe teritoriul Italiei.

Mario nu este un „fugar”. A fost dus si a ajuns acolo in stare de coma, medicii fiind rezervati in privinta sanselor sale de supravietuire.

Modul abuziv in care s-a desfasurat urmarirea penala si judecata in fond cu privire la fiul meu, ma conduce la concluzia ca un important aport l-au avut presiunile mediatice ale vremii. Presa a speculat in permanenta orice informatie dobandita „pe surse” din ancheta penala si judecata, divulgand-o publicului larg cu un continut mult exagerat dar si cu multe informatii false fata de ceea ce se intamplase intr-adevar.

Nu incerc sa scuz pe nimeni, nu incerc sa formulez aparari si nici sa ma plang. Incerc doar sa evidentiez anumite imprejurari creatoare de confuzii si echivoc.

Mario Iorgulescu, fiul meu, a fost expertizat in Italia cu dispozitive medicale de ultima generatie si de cea mai inalta capacitate, la ordinul instantelor italiene, care s-au pronuntat asupra imposibilitatii deplasarii sale in conditiile date. Acestea au relevat ca fiul meu are o leziune cerebrala pe lobul frontal preexistenta accidentului din 2019, cel mai probabil din copilarie (in urma unor traumatisme craniene repetate in perioada de crestere 4 si 6 ani, avand rezultatele CT si fiind atasate nu doar la dosarele medicale cat si la cele juridice). Aceasta leziune nu putea fi descoperita anterior, intrucat in Romania erau doar cateva dispozitive de imagistica nucleara (PET), singurul dispozitiv prin care puteau fi descoperite leziuni cerebrale metabolice.

Nici nu si-a pus nimeni problema unei asemenea leziuni, care odata cu accidentul s-a accentuat.

Expertii desemnati de aceleasi instante au reliefat ca sufera de o dizabilitate neurologica ireversibila cu „prognostic negativ”. Unele leziuni sunt operabile, altele nu, precum a lui Mario.

Ce mi se pare absurd si este pentru orice medic care a citit ce au putut scrie cei de la Spitalul Elias si preluat de judecatori: „traumatism cerebral minor”, la un asemenea accident cu intestine perforate si plamani, creierul a ramas intact? Trebuia sa ramana paralizat ca sa fie credibil?

Pai daca era atat de minor de ce a avut amnezie de nu ne recunostea nici pe noi, fapt relatat si de presa la acel moment. I s-a facut investigatie de imagistica PET-SCAN? Cum poti tu ca om sa vezi in interiorul creierului fara o scanare a acestuia cu aparatura de inalta perfomanta?

Orice cazatura si de la cativa metri sau accidente la ski sau sporturi extreme precum a avut Mario de-a lungul timpului creierul a tot fost zdruncit la acele impacte chiar daca slava Domnului a scapat fara vreo paralizie, dar sa spui accident minor la un asemenea impact cu dauna totala si distrus organe interne, insuficienta respiratorie..

Vazand cum au fost „fabricate” probele am mari indoieli privind si modul cum a fost facut acest raport medical, intrucat examenele uzuale din Romania de tip RMN nu pot evidentia asemenea leziuni, acestea putand fi depistate doar prin examene de tip PET-SCAN - o tehnologie de ultima generatie - (CLICK AICI PENTRU A CITI INTERVIUL CU  DR. DANIEL LEVI)

Iar pentru medicul care a putut sa se exprime ”traumatism cerebral minor” dupa gravitatea unui asemenea accident, am sa-i transmit doar un articol in engleza dar sunt zeci in care ar putea sa se puna la curent pe langa ca examinarea a lasat de dorit fara a i se face un examen complex cerebral precum PET-SCAN (nici macar RMN pt ca leziunea metabolica pe lobul frontal nu poate fi depistata de acesta).

„A surprising way some people suffer brain injuries in a crash

by Paula A. Wyatt | August 28, 2020

A surprising way some people suffer brain injuries in a crashCar crashes are a major cause of traumatic brain injuries, and it's easy for people to understand why. During a car crash, an individual can strike their head on the vehicle. They could wind up thrown from the vehicle. They could even suffer penetrating injuries from glass and other shrapnel that cause injury to the skull and brain. While all of these risks are potential causes for brain injuries, there is another risk that people all too often overlook. You don't have to hit your head or have something cut into your head in order for you to suffer a brain injury during a collision.”

Continuarea in link-ul de mai jos

https://www.wyattlawfirm.com/a-surprising-way-some-people-suffer-brain-injuries-in-a-crash/

Mai departe,

Aceste imprejurari au avut doua efecte la momentul respectiv. Primul a constat in respingerea de catre Curtea de Apel Milano a solicitarilor instantei romane de aducere a fiului meu in tara, pe motivul obiectiv ca acesta nu poate sta in proces, nu poate constientiza actiunile desfasurate impotriva sa si, din nefericire, nici pe cele ale lui in momentele de manifestare a simptomelor. Al doilea efect a constat in pronuntarea de catre Tribunalul Mantova a hotararii definitive de acordare a tutelei asupra lui Mario in favoarea mea, acest fapt presupunand ca eu ma ocup de actele care il vizeaza, el aflandu-se in imposibilitate obiectiva de a percepe fapte sau acte in deplina capacitate. Hotararea Tribunalului Mantova a fost, de altfel, recunoscuta si in Romania, prin Hotararea nr. 3169/2022 din 05.12.2022 a Tribunalului Ilfov, in Dosarul nr. 1222/93/2022, ramasa definitiva.

Practic, in prezent sunt in situatia in care trebuie sa gestionez boala fiului meu, sa fiu la curent cu situatia juridica a acestuia, intrucat el nu poate participa nici fizic si nici psihic la procedurile judiciare, precum si sa combat informatiile exagerate, denigratoare si false propagate prin diverse medii de presa.

Suplimentar, tinand seama de toate cele intamplate si de toate presiunile mediatice la care am fost supus, inclusiv starea mea de sanatate s-a deteriorat.

Manifest pe aceasta cale rugamintea de a avea in vedere cele explicate si, chiar daca nu veti fi capabili de empatie referitor la mine, va rog macar ca informatiile publicate sa fie cele corecte si sa va exercitati profesia cu buna-credinta, macar dupa aceste dezvaluiri.

Sunt, intr-adevar, o persoana care suscita interes mediatic dar, in acelasi timp sunt TATA si OM, iar actiunile si comunicarile de pana acum ale entitatilor de presa in legatura cu subiectul „Mario Iorgulescu”, prin felul si maniera in care au fost expuse public, au provocat daune fiului meu, familiei mele, mie personal si, poate cel mai important, cursului firesc al justitiei care ar fi trebuit sa se desfasoare intr-un climat de garantare a drepturilor esentiale cuvenite oricarui justitiabil.

Toate cele la care am fost supus sunt datorate si comunicarilor presei pe acest subiect. S-a incitat la multa ura impotriva mea si a familiei mele.

Am fost amenintati cu moartea si haituiti pe strada si in presa (coordonata de Servicii), precum si de diferite „personaje” din fotbal prin ziarele si televiziunile care le sunt aservite. Un singur ex: a se vedea obsesia lui Tolontan si a ziarelor patronate de el care a prezentat informatii false, denigratoare si instigatoare la ura si violenta desi a avut grija sa nu lipseasca din sala de judecata vreun „asa-zis”jurnalist din propria ograda. Un personaj in curtea caruia tocmai ce s-a sinucis o subalterna.

In mare parte au profitat, practic, de o asemenea tragedie care le-a venit „manusa” intr-un moment in care eu candidam pentru functia de Presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, manipuland emotia publica cu informatii false, distorsionate si denigratoare, instigand la ura si violenta, cu privire la care nimeni nu a reactionat: CNA, Avocatul Poporului, CNCD, nimeni!

De asemenea am realizat din prima ca stirile se concentrau intr-o singura directie, cu informatii false si distorsionate si, mai grav, ca, in Romania, ca persoana publica „prezumtia de nevinovatie” nu exista! Pentru „baiatul lui Iorgulescu”, posibilitatea ca ar fi putut face un infarct sau AVC nu a fost luata in calcul niciodata. Dar este foarte straniu cum de la prima ora cand s-a aflat cine a condus autoturismul implicat in accident s-a inoculat de catre familia victimei ca soferul era drogat, desi nici nu i se recoltasera probele biologice.

Toate acestea culminand cu amenintari cu moartea din inchisoare din partea clanului din care facea parte victima relatate de altfel si de presa ca ultima picatura sa fie incercarea de a intra la ATI deghizat in politist (confirmat si de catre Politie ceea ce ne-a facut sa anjajam paznic la usa la terapie intensiva). Numai Dumnezeu poate sa stie prin ce am trecut de atunci incoace. Nu merit compasiune si nici nu vreau vreau, doar sa se afle adevarul si baiatul meu sa fie judecat pentru ce a facut (ucidere din culpa), nu pentru ce nu a facut printr-un dosar ordinar „fabricat”, crezand ca nu voi vorbi niciodata. Am spus de ce nu am vorbit crezand in justitie dar am gresit!

Clipele acelea de groaza in care am fost torturati efectiv pe langa starea medicala grava, ultimul eveniment fiind ultima picatura care ne-a facut sa luam decizia de al transfera cu orice risc ca mai rau de atat nu se putea, oricum murea in Romania si asta pentru ca in aceasta tara RESPECTAREA PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE ESTE DOAR UN MIT, se invata in facultate, sunt legi dar nu sunt respectate. Ne uitam la cate dosare au fost fabricate, cati au murit in inchisoare si castigat prea tarziu la CEDO.

La fel instanta nu a avut nicio reactie cand am cerut ca procesul sa fie cu usile inchise, parand ca le face chiar placere ca sunt bagati in seama mai mult prin acest mod.

Constructia acestui dosar a fost foarte bine facuta cu ajutorul procurorului de caz amintit mai sus.

Iar apropo de seria abuzurilor, procurorul de caz Anghel Alexandru este de important de mentionat modul de operare ce a constat chiar in aceea ca a vrut sa intre alaturi de alte patru persoane la terapie intensiva unde mai erau si alti pacienti, fara sa le pese de pericolul la care erau expusi, asta fiind – se pare – o practica obisnuita pentru acestia. Numai curajul a trei doctorite de la ATI (Spitalul Elias) care le-au „reamintit” ca acest aspect nu este doar „barbar”, dar si ilegal, ca mai sunt si alti pacienti acolo (nu doar Mario Iorgulescu care iti doresti sa moara) si ca-i vor expune si pe acestia la infectii grabindu-le moartea sau agravandu-le starea, trecand peste faptul ca Mario era sedat si nu avea cum sa stea de vorba cu ei.

Bazandu-ma pe elementele pe care le-am luat la cunostinta si expuse mai sus atat procurorii, cat si judecatorii stiau ca Mario nu era drogat!

Refuzul tuturor probelor din partea apararii, a martorilor propusi in aparare, dar admiterea celor ai acuzarii cunoscuti cu istoric infractional ma face sa am serioase indoieli cu privire la actul de justitie facut fiului meu fapt dovedit si prin decizia finala.

Procurorii si judecatorii au contribuit din plin la acest circ mediatic si prin refuzul ca sedinta sa fie nepublica, desi am semnalat pericolul la care este expus atat Mario, legat de amenintarile cu moartea pentru Mario si familie, dar si de crizele provocate, mai ales, de stirile false care ar fi indignat pana si un om normal, cu atat mai mult o persoana cu un asemenea diagnostic. Presa care a preluat ilegal declaratii ale fiului meu, facute in episoadele sale de manifestare a bolii, fara acordul tutorelui (declaratii, oricum, fara coerenta despre care pana si un novice in psihiatrie si-ar da seama ca provin de la o persoana care are afectiuni psihice). Chiar presa a relatat la ultima criza provocata de asa zisul Ovidiu Oanta - ProTv prin interviul ilegal, cand a fugit din spital a lovit o persoana pe strada, iar autoritatile italiene au intervenit. A fost nevoie de interventia primarului pentru internarea obligatorie la un alt spital de urgenta cu specific psihiatric, de asemenea relatat de presa. Pai daca era sanatos si tinut in „puf” de taticul lui, de ce nu era acasa, de ce era in clinica de atata timp, desi pe teritoriul Italiei nu avea nicio restrictie?

Va dau doar cateva exemple, nu doar de minciuni, ci mai ales de penibilitatile jurnalistice cu care publicul a fost manipulat emotional si instigat la ura si violenta:

- „Milionarul” Gino Iorgulescu a facut si a dres, a cumparat medicii etc ca mai apoi intr-un alt articol sa spuna: „Gino Iorgulescu este dator vandut la banca”, sau „Gino Iorgulescu a vandut tot sa isi poata platii avocatii”. Hotarati-va putin pentru ca tot acestia care nu au realizat penibilul au publicat dovada ca nu sunt milionar din moment ce am facut imprumut la banca pentru 400.000 de franci elvetieni.

- Masina a fost luata in leasing pe firma.

- Mario Iorgulescu nu este in coma, alearga prin curtea spitalului”, ca mai apoi tot ei sa spuna ca am chemat preotul ca este pe moarte,

- „Mario este bine mersi la vila lui din Elvetia” nu doar ca nu avem si nu am avut niciodata casa in Elvetia, dar nici macar fizic nu avea cum sa ajunga acolo dat fiind ca nu permitea situatia lui juridica de a trece granita, dar dadea bine la exercitarea manipularii

- Este in Elvetia”, ca „tata il tine in puf acasa”, ca apoi tot ei sa relateaze evenimentul in care a fugit din clinica si agresat o persoana pe strada fiind nevoie ca politia la acea ora din miezul noptii sa ceara aprobarea primarului de a fi internat de urgenta cu tratament impus obligatoriu intr-o clinica de specialitate pentru astfel de cazuri.

Pai nu s-a spus ca era la vila din Elvetia si tinut in puf? Cum a fost posibil sa fie in Elvetia dar a fugit din clinica din Italia?

Ca familia victimei nu a fost despagubita!? O alta minciuna care continua pana in prezent

Ambele concubine, deci si mama copiilor au fost despagubite fiecare... Au iesit sa spuna ceva? A scris cineva ceva, nu, evident ca trebuia doar mesaje de ura si atatat lumea impotriva lui Gino Iorgulescu.

Doar parintii nu au vrut sa accepte aceleasi propuneri, din pacate s-au lasat manipulati de socrul (care mai spera probabil si de la ei alti bani) si avocatii acestora.

Asa se explica cum Serviciile au avut grija ca nimic sa nu se stie despre acest clan de interlopi si au reusit pe deplin pana la condamnarea finala!

Prin acest caz ati vazut si care sunt ziarele si televiziunile aservite Serviciilor si cum a fost manipulata o tara intreaga pe emotie si falsuri, pai cum altfel cand tehnicile de manipulare si propaganda se predau din anul I de facultate. Putini au fost cei care nu au inghitit asta si nu au raspuns la telefoane, chiar daca la inceput au reactionat ca orice om asa fiind prezentat cazul ca si eu as fi facut mai rau in caz invers daca mi s-ar fi dat astfel de informatii.

Revenind la criza provocata de unul numit „jurnalist” in care putea sa se intample o tragedie fie pentru baiatul meu, fie pentru cineva din preajma lui, criza relatata in paradoxul de mai sus ca el practic este bine, „in puf”, dar pe de alta parte se relateaza cum a fugit din clinica si ca a batut o persoana pe strada, moment in care au intervenit persoanele abilitate si au cerut ordin de internare obligatorie. Aceasta criza este doar una din multele provocate de minciunile din presa, motiv pentru care noi am facut solicitarea ca sedintele sa nu fie publice, tocmai pentru a nu i se mai declansa alte crize.

Pe acelasi principiu, impotriva unui asa-zis jurnalist (precum cei de la Spy News care desi au primit numeroase notificari nu doar ca au stat de vorba cu Mario fara acordul meu, dar nici nu au sters interviurile ba chiar le-au reluat de multe ori), care urmeaza a fi actionati in judecata ca si multi altii care le-au preluat si batut joc de o persoana bolnava, am formulat o plangere penala si va reproduc cateva paragrafe din aceasta:

„in aceste conditii, supunem atentiei domniilor voastre ca incepand cu data de 17 martie 2023 numitul OVIDIU OANTA si Societatea PROTV SRL, au publicat, respectiv difuzat, materiale denigratoare, false si folosindu-se de informatii din viata privata a unei persoane care sufera de afectiuni psihice ireversibile, fara acceptul tutorelui acestuia si prin provocarea d-lui Iorgulescu Mario la un dialog telefonic inregistrat.

Am luat la cunostinta ca pe platforma „stirileprotv.ro” si pe postul de televiziune PRO TV, s-a publicat un material audio-video si scris in care situatia d-lui Iorgulescu Mario a fost prezentata in mod cu totul abuziv, lacunar si cu rea-credinta. Astfel, acesta a purtat un dialog telefonic cu reporterul PRO TV, numitul Ovidiu Oanta, in timp ce era intr-un episod de criza provocat de boala si a discutat cu acesta cateva minute. Desi numitul Ovidiu Oanta cunostea foarte bine ca, din cauza bolii de care sufera, tatal d-lui IORGULESCU MARIO a fost numit tutore, reporterul PRO TV, in goana dupa senzational, in loc sa inchida telefonul, a continuat discutia si i-a pus mai multe intrebari. Mai mult decat atat, a inregistrat convorbirea telefonica si a publicat-o prin intermediul platformelor aratate, intr-o nota ce contravine atat deontologiei profesiei de jurnalist, cat, mai ales, normelor penale care protejeaza dreptul la viata privata si la pastrarea secretului profesional de care o persoana ia cunosinta in exercitarea activitatii sale - (CLICK AICI PENTRU A CITI)

A doua zi dimineata, amintindu-si ca a discutat la telefon cu Ovidiu Oanta, dar nemaistiind ce a spus din cauza crizei provocate de boala, d-l Iorgulescu Mario i-a transmis lui OVIDIU OANTA urmatorul mesaj :

„Te rog frumos sa nu publici nimic ca aseara am avut o criza si dupa ce mi am luat medicamentele m am calmat si mi am dat seama ca nu e bine ce fac si regret acum si as vrea sa nu publici articolul te rog”.

Din pacate, ignorand, nu doar normele morale si deontologice ale profesiei de jurnalist, ci si dispozitiile art. 226 alin. (1) si (2) si ale art. 227 alin. (1) din Codul Penal, OVIDIU OANTA a ales sa ignore rugamintea unui om bolnav si a publicat reportajul care i-a pricinuit mult rau.

In aceasta situatie, este fundamental de mentionat ca Societatea PROTV SRL si numitul OVIDIU OANTA, au fost notificati in mod repetat in prealabil cu privire la afectiunile de care sufera d-l IORGULESCU MARIO, li s-a pus in vedere ca tutorele acestuia exprima dezacordul total pentru publicarea oricarui tip de material, a oricarei informatii scrise, audio, video si a oricarui tip de imagine surprinsa cu domnia sa. in acelasi context, chiar tutorele d-lui Iorgulescu Mario, l-a apelat pe faptuitorul Ovidiu Oanta in nenumarate randuri, explicandu-i situatia in care se afla fiul sau, dar, dupa cum puteti observa acesta a ignorat toate informatiile si datele pe care le-a perceput pentru a-si satisface capriciile discretionare de publicare a unor materiale senzationale.

Totusi, nesocotind evident prevederile legale nationale si internationale in aceasta materie, la data de 17.03.2023 a aparut pe platforma „stirileprotv.ro” si pe postul de televiziune PRO TV materialul continand informatii provenite din inregistrarea nelegala facuta cu discutia purtata intre Ovidiu Oanta si Mario Iorgulescu.

Acest material, bineinteles, a produs si alte consecinte decat cele de defaimare publica a unei persoane care sufera de afectiuni medicale psihice ireversibile, constand in aceea ca in perioada ulterioara aparitiei in presa a materialelor, acesta a suferit noi episoade de criza. Aceste episoade, pentru persoanele incadrate in grad de handicap accentuat, pot provoca la randul lor reactii necontrolate, iar intr-un asemenea context ne intrebam cine ar fi raspuns daca ar fi existat o tentativa de sinucidere din partea persoanei vatamate sau daca integritatea fizica ori sanatatea altor persoane ar fi fost pusa in pericol ca urmare a reactiilor necontrolate provocate de criza?

In concluzie, va rog sa aveti in vedere acest comunicat, sa va reconsiderati pozitia fata de acest caz si sa constatati ceea ce corespunde adevarului: Mario Iorgulescu nu este un fugar, nu se ascunde si nu duce o viata de lux. Din pacate, este internat sub supraveghere medicala de specialitate psihiatrica, iar eu, in calitate de tutore al sau, sunt obligat, atat cat voi mai putea, sa am grija de problemele care il vizeaza, iar decizia judecatorilor a aratat modul in care justitia este directionata de presa in functie de cine este in spatele acesteia si ca atare in curand o sa va prezint o statistica a condamnarilor similare din ultimii si ani si o sa vedeti cum baiatul meu a luat o condamnare astronomica, nejustificata, la comanda.

Cel mai grav pentru cei care ma urasc este ca acestia nu realizeaza ca au creat un precedent periculos atat pentru ei, cat si pentru familia lor.

Tot ce mi-am dorit a fost ca baiatul meu prin acest zis proces sa aiba parte de o justitie corecta si sa nu ramana cu stigmatul de drogat si beat pe viata pentru ca „cineva” a falsificat probe si instrumentat un dosar. Pentru asta ma voi lupta in continuare si voi trage la raspundere pe toti cei care au contribuit la construirea acestui dosar.

De asemenea ma voi lupta international sa arat cum este justitia din Romania si cum sunt tratati juridic persoanele cu un alt statut social, cum este incalcata prezumtia de nevinovatie, cum presa influenteaza decizia magistratilor, desi au dovezi atasate si mai ales cum sunt falsificate probe la dosar.

Expresia: „Incercarea de musamalizare” folosita de asa zis „presa” de cei din spatele acestora in functie de interesele cu persoana respectiva si care coordoneaza totul, este noul termen folosit de presa pentru oamenii de rand care iau ca atare tot ce li se da, dar si pentru a ambitiona si cadea in plasa magistratii!

Bravo, felicitari!

Cu aceasta ocazie ABUZURILE magistratilor romani vor fi analizate international si nu doar de judecatorii romani de la CEDO, asa cum probabil sperati, adica influentati si ei de aceeasi manipulare.

Mai mult le transmit celor celor din politica care folosesc tragedia asta nu doar ca o razbunare pentru cei din fotbal, care considera ca am obtinut functia prin adversarii lor politici si ajutati de Servicii, dar si pentru cei care l-au bagat pe baiatul meu in campania electorala „promitem sa aduce fugarii” ca s-ar putea ca fix invers sa se intoarca. Odata ce v-a fi adus la cunostiinta cazul la nivel international cum o persoana cu disabilitati neuropsihiatrice ireversibile cu decizie finala data de Tribunalul de Milano „ca nu poate sta in proces, ca nu intelege pentru ce este judecat”, nu doar ca hotararea unui stat membru UE nu este respectata, dar mai este judecat si in lipsa si mai grav, a fost condamnat un bolnav!

Dle Ministru al Justitiei, nici macar nu ati fost curios sa va uitati pe probele din dosar si sa analizati plangerile penale facute magistratilor si mai urmeaza.

Asta da campanie electorala!

Iar legat de sanatatea baiatului meu pentru cei care nu cred in afectiunea neuropsihiatrica a fiului meu, care se degradeaza cu fiecare zi, le doresc sa aiba parte de aceeasi sanatate si ei, si copiii lor si sa traiasca in acelasi „puf” precum traieste baiatul meu de peste patru ani, incepand mai ales cu toti cei care au avut actele medicale ale baiatului meu si care stiau si stiu ca MARIO NU ERA BEAT SI NICI DROGAT!

Va multumesc,

GINO IORGULESCU