CCR a publicat marti, 19 iulie 222, motivarea Deciziei nr. 363/2022, prin care a stabilit ca este neconstitutional, in Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, caracterul permanent al sanctiunii disciplinare constand in excluderea din magistratura.

---

Altfel spus: instanta de contencios constitutional a stabilit ca orice judecator sau procuror trebuie sa aiba dreptul de a fi reabilitat si, deci, de a se putea intoarce in sistem. 

 

Codul muncii si cel penal sunt mai blande decat Legea 303/2004

Argumentatia Curtii Constitutionale este una foarte simpla: atat in Codul penal, cat si in Codul muncii exista termene de reabilitare a persoanei condamnate, respectiv sanctionate disciplinar. Or, Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor nu prevede asemenea termene in legatura cu sanctiunea disciplinara a excluderii din magistratura. Singurul termen de reabilitare in materie disciplinara (de 3 ani) se refera la toate celelalte sanctiuni – fie ca ne referim la avertismente, taieri de salarii, mutari disciplinare, suspendari sau retrogradari. Curtea constata ca vorbim despre un termen de reabilitare prevazut implicit, nu explicit – in sensul ca Legea 303/2004 permite inscrierea la concursuri (pentru promovare efectiva sau pe loc, pentru accederea la DIICOT, DNA, PICCJ, ICCJ etc.) a acelor magistrati care nu au fost sanctionati disciplinar in ultimii 3 ani.

Si asimilatii stau mai bine decat magistratii

Nu in ultimul rand, CCR observa faptul ca, spre deosebire de magistrati, personalul de specialitate asimilat judecatorilor si procurorilor are posibilitatea de a obtine radierea de drept a sanctiunii disciplinare constand in eliberarea din functie, in termen de 3 ani de la aplicare.

Este vorba despre art.19 alin.(1) din Regulamentul privind raspunderea disciplinara a personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie:

„Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept din dosarul profesional, dupa cum urmeaza:

a) in termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 3 lit. a);

b) in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare prevazute la art. 3 lit. b) si c);

c) in termen de 3 ani de la aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 3 lit. d)”.

Iata ce prevede art. 3 din regulament:

„Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, proportional cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul;

b) diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 15% pe o perioada de la o luna la 3 luni;

c) mutarea disciplinara pentru o perioada de la o luna la 3 luni la un alt compartiment din cadrul Ministerului Justitiei;

d) eliberarea din functie”.

S-ar putea sa urmeze o noua decizie a CCR

In aceste conditii, CCR ii atrage atentia legiuitorului sa completeze legislatia, astfel incat „sa consacre institutia radierii, dupa un anumit termen, a sanctiunii disciplinare a excluderii din magistratura”.

Totusi, este important de remarcat continuarea propozitiei de mai sus: „astfel incat aceasta sanctiune (n.r. a excluderii din magistratura) sa nu mai impiedice, in mod definitiv si iremediabil, dreptul persoanei aflate in situatia analizata de a fi inscrisa in profesia de avocat”.

Altfel spus: in cazul de fata, Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutionala inexistenta reabilitarii dupa excluderea din magistratura doar prin prisma imposibilitatii ca fostul judecator sau procuror sa ceara intrarea in breasla avocatilor. De aceea, nu excluderm ipoteza in care Curtii sa-i fie ceruta constatarea neconstitutionalitatii generale a lipsei de reabilitare pentru magistratii exclusi disciplinar – nu doar in legatura cu intrarea in avocatura.

Cum s-a ajuns aici

Amintim ca exceptia a fost ridicata in dosarul nr. 1576/108/2020 de catre fostul judecator Dumitru Mircea Dinica (foto 1) de la Judecatoria Constanta, exclus in magistratura in 2011 (click aici pentru a citi). La 11 august 2020, Dinica a introdus la Tribunalul Arad actiune pentru anularea deciziilor nr. 1234/2019 si 89/2020, prin care Baroul Bucuresti i-a refuzat fostului judecator cererea de inscrierea in tabloul avocatilor cu drept de a profesa. La 14 octombrie 2020, judecatoarea Eugenia Iovanas (foto 2) de la Tribunalul Arad i-a admis lui Dinica sesizarea Curtii Constitutionale, magistrata suspendand judecata pana la pronuntarea CCR (detalii in linkurile de la final).

In exceptia de neconstitutionalitate, fostul judecator Mircea Dinica a sustinut ca absenta din Legea 303/2004 a reabilitarii dupa excluderea din magistratura incalca urmatoarele articole din Constitutia Romaniei si din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

- art. 26 Constitutie:

„Viata intima, familiala si privata

(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri”;

- art. 41 Constitutie:

„Munca si protectia sociala a muncii

(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.

(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.

(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.

(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate”;

- art. 53 Constitutie:

„Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”;

- art. 8 Conventia EDO:

„Dreptul la respectarea vietii private si de familie

1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora”.

La randul ei, CCR a constatat incalcarea art. 41 alin. 1 din legea fundamentala, Curtea nemaiintrand in analizarea celorlalte pasaje din Constitutie si din Conventia EDO invocate de catre fostul judecator.

Prezentam principalul pasaj din Decizia CCR 363/2022 (vezi facsimil):

„11. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca se critica inexistenta in cuprinsul Legii nr.303/2004 a unor prevederi care sa stabileasca anumite termene dupa scurgerea carora sa poata fi radiate sanctiunile disciplinare aplicate judecatorilor si procurorilor, cu referire la sanctiunea excluderii din magistratura. Autorul exceptiei sustine, in esenta, ca absenta unor astfel de dispozitii conduce la imposibilitatea de a accede in profesia de avocat, avand in vedere ca art.14 lit.b) teza a doua din Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.440 din 24 mai 2018, prevede ca „este nedemn de a fi avocat cel care (...) a savarsit abateri disciplinare grave, sanctionate cu masura excluderii din profesie, ca sanctiune disciplinara”.

12. Fata de aceasta critica, Curtea retine ca Legea nr.303/2004 reglementeaza in titlul IV raspunderea judecatorilor si procurorilor, capitolul II din acesta cuprinzand normele referitoare la raspunderea disciplinara, in art.98-101. Astfel, potrivit art.98 alin.(1), judecatorii si procurorii raspund disciplinar pentru abaterile de la indatoririle de serviciu, precum si pentru faptele care afecteaza prestigiul justitiei. Art.99 lit.a)-t) enumera faptele pe care legea le califica drept abateri disciplinare, iar art.100 prevede sanctiunile disciplinare care se pot aplica judecatorilor si procurorilor, proportional cu gravitatea abaterilor, si anume: avertismentul, diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 25% pe o perioada de pana la un an, mutarea disciplinara pentru o perioada de pana la un an la o alta instanta sau la un alt parchet situate in circumscriptia altei curti de apel ori in circumscriptia altui parchet de pe langa o curte de apel, suspendarea din functie pe o perioada de pana la 6 luni, retrogradarea in grad profesional si excluderea din magistratura. Ultimul articol din Legea nr.303/2004 dedicat raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor este art.101, care statueaza ca sanctiunile disciplinare prevazute la art.100 se aplica de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice.

13. Totodata, Curtea observa ca Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.628 din 1 septembrie 2012, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza, in sectiunea 4 a capitolului IV, art.44-53/1, atributiile Consiliului Superior al Magistraturii in domeniul raspunderii disciplinare a magistratilor, stabilind, in mod detaliat, procedura in baza careia Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste, prin sectiile sale, rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, pentru faptele prevazute in Legea nr.303/2004. In cadrul acestei sectiuni, sunt prevazute reguli referitoare la exercitarea de catre Inspectia Judiciara, prin inspectorul judiciar, a actiunii disciplinare in cazul abaterilor savarsite de judecatori, procurori si magistrati-asistenti, fiind precizata pe larg modalitatea in care este sesizata Inspectia Judiciara, modul in care se realizeaza verificarile prealabile, solutiile ce pot fi pronuntate la finalizarea acestora, respectiv clasarea sau inceperea cercetarii disciplinare, precum si caile de contestare a acestora, fiind apoi dezvoltate normele privitoare la desfasurarea acestei etape a actiunii disciplinare si, succesiv, cele aplicabile in fata sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii, dupa sesizarea acestuia in situatia in care inspectorul judiciar constata, in urma efectuarii cercetarii disciplinare, ca sunt indeplinite conditiile pentru exercitarea actiunii.

14. In urma analizei tuturor acestor prevederi, Curtea constata ca nu se regaseste nici in cuprinsul Legii nr.303/2004, nici in cel al Legii nr.317/2004 vreo dispozitie prin care sa fie consacrata posibilitatea radierii sanctiunii disciplinare din dosarul profesional al magistratului, dupa trecerea unui anumit interval de timp in care acesta sa nu mai fi savarsit nicio abatere disciplinara.

15. Din studiul legislatiei aplicabile altor categorii profesionale rezulta, insa, ca regula o reprezinta reglementarea institutiei juridice a radierii sanctiunilor disciplinare, existand prevederi exprese in acest sens.

16. Astfel, Legea nr.53/2003 - Codul muncii prevede, la art.248 alin.(3), ca „Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa”.

17. In cazul functionarilor publici, potrivit art.497 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.555 din 5 iulie 2019, sanctiunea disciplinara constand in destituirea din functia publica se radiaza de drept, in termen de 3 ani de la aplicare. Anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.57/2019, radierea sanctiunilor disciplinare aplicate functionarilor publici era, de asemenea, reglementata, regasindu-se in art.82 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 365 din 29 mai 2007, care fixa un termen de 7 ani de la aplicare pentru radierea de drept a sanctiunii disciplinare reprezentata de destituirea din functia publica.

18. Totodata, Curtea observa ca art.19 alin.(1) din Regulamentul privind raspunderea disciplinara a personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr.1.483/C/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.544 din 23 iunie 2006, reglementeaza si in cazul acestei categorii profesionale radierea de drept a sanctiunii disciplinare constand in eliberarea din functie, in termen de 3 ani de la aplicare.

19. Tot astfel, radierea sanctiunilor intervine si in cazul personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Public, asa cum se prevede prin Ordinul nr.140/2015 privind raspunderea disciplinara a acestora, emis de Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.865 din 19 noiembrie 2015, care stabileste, prin art.16 alin.(1), ca sanctiunea disciplinara constand in eliberarea din functie se radiaza de drept din dosarul profesional, in termen de 3 ani de la aplicare.

20. Este de retinut, in acest context, ca, potrivit art.87 alin.(1) din Legea 303/2004, pe durata indeplinirii functiei, personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National de Criminologie, Institutul National de Expertize Criminalistice si din Institutul National al Magistraturii este asimilat judecatorilor si procurorilor in ceea ce priveste drepturile si indatoririle.

21. Din examinarea prevederilor Legii nr.303/2004, Curtea observa ca exista unele dispozitii a caror finalitate este similara cu cea a radierii sanctiunilor disciplinare, in sensul ca dupa trecerea unui anumit interval de timp nu mai produc consecinte negative, cu toate ca aceasta institutie juridica nu se regaseste reglementata expres in cuprinsul legii mentionate. Este vorba despre ipoteza promovarii judecatorilor si procurorilor, care pot sa se inscrie la concurs/examen chiar daca au fost sanctionati disciplinar, dar de la aplicarea sanctiunii a trecut un anumit interval de timp, astfel cum se deduce din expresia „nu au fost sanctionati disciplinar in ultimii 3 ani” [concursul de promovare pe loc, in gradul profesional imediat superior, conform art.44 alin.(1); concursul de promovare efectiva la instantele si parchetele imediat superioare, conform art.462 alin.(1); concursul sau examenul pentru functiile de presedinte si vicepresedinte la judecatorii, tribunale, tribunale specializate si curti de apel, potrivit art.48 alin.(1) si (2), sau pentru celelalte functii de conducere, conform art.48 alin.(9) si (91), respectiv la concursul sau examenul pentru numirea in functiile de procuror general al parchetului de pe langa curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe langa tribunal, prim-procuror al parchetului de pe langa tribunalul pentru minori si familie sau prim-procuror al parchetului de pe langa judecatorie si de adjuncti ai acestora, conform potrivit art.49 alin.(1) si (2), sau pentru celelalte functii de conducere, conform art.49 alin.(9) si (91); concursul de promovare in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit art.52 alin.(3)]. Totodata, potrivit art.53 alin.(1), presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectie ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt numiti de catre Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au functionat la aceasta instanta cel putin 2 ani si care nu au fost sanctionati disciplinar in ultimii 3 ani; potrivit art.55 alin.(1) si (2), numirea in functii de conducere in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, al Directiei Nationale Anticoruptie si al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, altele decat cele in care numirea se face de Presedintele Romaniei conform art.54, se face dintre procurorii care nu au fost sanctionati disciplinar in ultimii 3 ani si au o vechime efectiva de minimum 10 ani. In fine, potrivit art.67 alin.(5), persoanele care au ocupat minimum 10 ani functia de magistrat-asistent, care nu au fost sanctionate disciplinar in ultimii 3 ani, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluarile si si-au incetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite fara concurs sau examen in functia vacanta de magistrat-asistent, cu acelasi grad avut la data eliberarii din functie.

22. Curtea retine, asadar, ca, prin stabilirea termenului de 3 ani de la aplicarea sanctiunii disciplinare – alta decat excluderea din magistratura – dupa trecerea caruia judecatorii si procurorii pot sa isi dezvolte cariera profesionala prin inscrierea la diverse concursuri sau examene in interiorul profesiei, Legea nr.303/2004 recunoaste, implicit, caracterul temporar al efectelor acestor sanctiuni, ele fiind inlaturate dupa acest interval de timp. Curtea observa, totodata, ca, in mod logic, acest caracter vremelnic al efectelor sanctiunilor disciplinare vizeaza doar acele sanctiuni care presupun mentinerea in magistratura, adica avertismentul, diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 25% pe o perioada de pana la un an, mutarea disciplinara pentru o perioada efectiva de la un an la 3 ani la o alta instanta sau la un alt parchet, suspendarea din functie pe o perioada de pana la 6 luni si retrogradarea in grad profesional. Efectele sanctiunii disciplinare a excluderii din magistratura sunt insa perpetue. Exista chiar o prevedere explicita care stipuleaza ca pot fi reincadrati in functie fostii judecatori, procurori sau magistrati-asistenti care au fost eliberati din functie prin pensionare si cu privire la care nu s-a stabilit sanctiunea disciplinara a excluderii din magistratura [art.83 alin.(3) din Legea nr.303/2004].

23. Curtea retine ca in cazul altor profesii se prevede un termen de radiere inclusiv a sanctiunii disciplinare constand in destituirea din functia publica (3 ani conform actualei reglementari – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ si 7 ani sub imperiul Legii nr.188/1999, abrogata prin Codul administrativ), respectiv 3 ani in cazul eliberarii din functie a personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Public, al Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie.

24. Autorul prezentei exceptii de neconstitutionalitate critica absenta din Legea nr.303/2004 a unor termene pentru radierea sanctiunilor, cu referire la mentinerea sine die a consecintelor excluderii din magistratura aplicate ca sanctiune disciplinara, prin coroborare cu prevederile art.14 lit.b) teza finala din Legea nr.51/1995, potrivit carora „este nedemn de a fi avocat cel care (...) a savarsit abateri disciplinare grave, sanctionate cu masura excluderii din profesie, ca sanctiune disciplinara”. Potrivit Legii nr.51/1995, cazurile de nedemnitate se verifica atat cu ocazia primirii in profesie, cu ocazia reinscrierii in tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei (acesta ar fi cazul autorului prezentei exceptii, care sustine ca detine o decizie de admitere in profesia de avocat, fiind suspendat ca urmare a incompatibilitatii cu functia de judecator, obtinuta ulterior), cat si pe intreaga durata a exercitarii acesteia. In ceea ce priveste fostii magistrati, nu exista nicio reglementare care sa poata fi avuta in vedere pentru a se putea considera stinse efectele excluderii din magistratura, efecte care sunt de natura sa blocheze accesul la profesia de avocat, indiferent de perioada care a trecut de la aplicarea acestei sanctiuni.

25. Curtea s-a pronuntat, prin Decizia nr.592 din 8 octombrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.310 din 14 aprilie 2020, asupra prevederilor art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995, potrivit carora este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei, si a retinut, cu privire la termenele pe durata carora sunt incidente decaderile, interdictiile sau incapacitatile care rezulta dintr-o condamnare penala, ca legiuitorul a reglementat anumite cauze de inlaturare a consecintelor condamnarii, care au drept consecinta incetarea decaderilor si interdictiilor, precum si a incapacitatilor care rezulta din condamnare. Este vorba despre legile de dezincriminare, cele de amnistiere si despre institutia reabilitarii [art.4, art.152 alin.(1) si art.169 alin.(1) din Codul penal]. Curtea a observat ca, in ceea ce priveste reabilitarea de drept sau judecatoreasca a persoanei fizice, consecintele extrapenale ale condamnarii se produc pana la intervenirea acesteia, urmand sa inceteze odata cu ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare. Asadar, inlaturarea consecintelor condamnarii prin reabilitare vizeaza nu numai materia dreptului penal, ci si consecintele extrapenale care au derivat din condamnare.

26. Curtea a retinut, prin decizia mentionata, ca prin art.166 alin.(1) din Codul penal se stabilesc conditii cu privire la gravitatea condamnarii si termenele dupa care fostul condamnat poate formula cererea de reabilitare. Totodata, dispozitiile art.167 din Codul penal stabilesc calculul termenului de reabilitare, iar cele ale art.168, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererea de reabilitare judecatoreasca. Potrivit art.537 din Codul de procedura penala, dupa ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare, instanta dispune sa se faca mentiune despre aceasta pe hotararea de condamnare, mentiunea avand efect tocmai sub aspectul incetarii decaderilor, interdictiilor si incapacitatilor (paragrafele 37-38).

27. Ca atare, Curtea a subliniat (paragraful 41) ca inlaturarea consecintelor extrapenale ale hotararilor judecatoresti de condamnare penala opereaza in baza dispozitiilor Codului penal, partea generala. Faptul ca legea speciala, extrapenala, foloseste diferite sintagme precum „nu au suferit condamnari penale”, „persoana nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni” sau „nu are antecedente penale” nu inseamna ca aceasta poate completa/modifica/deroga de la dispozitiile Codului penal, sub aspectul conditiilor si termenelor in care sunt inlaturate consecintele unei condamnari penale. Consecintele juridice ale legii de dezincriminare sau de amnistie sau cele ale unei hotarari judecatoresti de reabilitare, pronuntate in conditiile legii, raman guvernate de Codul penal, lege care reglementeaza conditiile in care pot fi inlaturate consecintele juridice penale si extrapenale ale unei hotarari judecatoresti de condamnare.

28. Curtea a constatat (paragraful 42) ca, daca nu ar fi aplicate dispozitiile Codului penal referitoare la reabilitare/dezincriminare/amnistie, conditia analizata in acea cauza - privitoare la nedemnitatea de a fi avocat a persoanei condamnate definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate - nu ar cunoaste, in mod obiectiv, niciun remediu de inlaturare, devenind o stare de fapt intangibila/iremediabila. Ea ar reprezenta, astfel, o veritabila civiliter mortuus in privinta persoanei fata de care a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca de condamnare, pentru ca ar avea efecte absolute si perpetue in privinta acesteia, incalcand marja de apreciere de care dispune legiuitorul in temeiul art.16 alin.(3) din Constitutie.

29. Curtea a aratat ca aceasta marja de apreciere rezulta din trimiterea operata, prin textul constitutional mentionat, la posibilitatea legiuitorului de a reglementa accesul la functiile si demnitatile publice „in conditiile legii”. Astfel de conditionari trebuie sa urmareasca un scop legitim si ele insele trebuie sa fie adecvate, necesare si sa mentina un just echilibru intre interesele concurente [cele generale ale societatii si cele individuale], asadar, sa nu aduca atingere substantei dreptului. Or, in acea cauza, Curtea a constatat ca, prin aplicarea art.4, art.152 alin.(1) si art.165-171 din Codul penal, masura criticata are un scop legitim, respectiv cerinta de moralitate, integritate, probitate si cinste de care trebuie sa dea dovada orice persoana care aspira la profesia de avocat; de asemenea, ea este adecvata in sensul ca scopul legitim anterior mentionat poate fi atins in mod abstract prin conditia impusa de legiuitor, necesara intr-o societate democratica, in sensul ca acceptanta sociala a persoanei care doreste sa acceada la profesia de avocat este cu atat mai mare cu cat aceasta a dat dovezi de indreptare intr-un interval temporal extins apreciat ca fiind suficient de catre legiuitor, iar prin aplicarea normelor penale de drept substantial referitoare la consecintele extrapenale ale condamnarii, o asemenea conditie este proportionala cu scopul legitim urmarit, fiind o garantie, pe de o parte, a indreptarii persoanei, iar, pe de alta parte, a reintegrarii sociale a acesteia. Ruperea acestui echilibru intre cele doua interese deopotriva protejate ar constitui o decadere a persoanei vizate din dreptul de a accede la profesia de avocat, ce va opera ad aeternum, iar aceasta, ca o consecinta a condamnarii penale, ar suporta o sanctiune civila care este in vadita contradictie cu universalitatea drepturilor garantata de art.15 alin.(1) din Constitutie, fiind lipsita de unul dintre drepturile si libertatile fundamentale care sunt garantate in cadrul unui stat de drept, si anume accesul la o functie/demnitate publica, ceea ce contravine, astfel, art.1 alin.(3) din Constitutie.

30. Analiza constitutionalitatii prevederilor de lege ce constituie in cauza de fata obiect al exceptiei de neconstitutionalitate impune de asemenea, efectuarea unui test de proportionalitate similar, cu referire la consecintele excluderii din magistratura ca sanctiune disciplinara, in conditiile inexistentei, in legislatia actuala, a unui termen in care efectele acesteia sa fie inlaturate.

31. Astfel, Curtea retine ca Legea nr.303/2004 a instituit o serie de sanctiuni disciplinare aplicabile judecatorilor si procurorilor, aplicabile in mod gradual in functie de gravitatea abaterii savarsite, excluderea din magistratura fiind cea mai aspra dintre acestea si avand, totodata, caracter permanent. Curtea constata ca perpetuitatea acestei sanctiuni serveste unui scop legitim, acela de a conferi perenitate prestigiului profesiei si imaginii justitiei, efectele definitive ale sanctiunii excluderii din magistratura consolidand increderea intregii societati in independenta, impartialitatea si eficacitatea justitiei. In acelasi timp, efectul permanent al sanctiunii mentionate este adecvat finalitatii pe care si-o propune, fiind, in principiu, o optiune legala corespunzatoare, apta sa indeplineasca scopul legitim urmarit.

32. In ceea ce priveste caracterul necesar al duratei nelimitate in care actioneaza sanctiunea disciplinara a excluderii din magistratura, Curtea constata ca nu este intrunita exigenta ingerintei minime, scopul urmarit putand fi atins si printr-un mod mai putin drastic si categoric. Aceasta concluzie rezulta din particularizarea la ipoteza accederii sau reinscrierii in profesia de avocat, pentru care Legea nr.51/1995 impune anumite conditii, printre care si pe aceea ca persoana care aspira la aceasta profesie sa nu fie nedemna ca urmare a aplicarii masurii excluderii din profesie ca sanctiune disciplinara [art.14 lit.b) teza a doua din Legea nr.51/1995], Curtea retine ca lipsa reglementarii unui termen in care efectele acestei sanctiuni sa inceteze constituie un impediment absolut si perpetuu in ceea ce priveste dreptul persoanei de a dobandi calitatea de avocat si, implicit, de a exercita aceasta profesie.

33. De asemenea, Curtea constata ca perpetuitatea consecintelor sanctiunii in discutie nu este proportionala cu scopul avut in vedere de legiuitor. Astfel, spre deosebire de situatia examinata de instanta de control constitutional prin Decizia nr.592 din 8 octombrie 2019, mai sus citata, referitoare la incetarea calitatii de avocat ca urmare a condamnarii definitive la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, in care reabilitarea si efectele sale de inlaturare a consecintelor extrapenale ale condamnarii rezultau chiar din Codul penal, in cauza de fata Curtea observa ca nu exista nicio reglementare legala care sa contracareze efectele negative ale excluderii din magistratura ca sanctiune disciplinara, indiferent de intervalul de timp care a trecut de la aplicarea sanctiunii. In acest sens, Curtea constata ca, in mod paradoxal, excluderea din magistratura dispusa ca sanctiune disciplinara ajunge sa aiba efecte mai grave decat excluderea din magistratura ca urmare a savarsirii unei infractiuni, ale carei consecinte extrapenale vor fi inlaturate in cele din urma, asa cum s-a aratat, prin instrumente de drept penal. Ca atare, Curtea apreciaza ca ingerinta in dreptul fundamental la munca si la alegerea libera a profesiei, statuat prin art.41 alin.(1) din Constitutie este excesiva, fiind disproportionata fata de finalitatea masurii si nesocotind justul echilibru ce trebuie realizat prin lege intre interesal general al societatii si cel particular al indivizilor. Absenta stipularii unui termen de radiere a sanctiunii excluderii din magistratura blocheaza definitiv si iremediabil posibilitatea persoanei de a exercita profesia de avocat, contravenind libertatii fundamentale a alegerii profesiei.

34. Desi in cauza se pune problema unei omisiuni legislative, ceea ce ar aduce in discutie calitatea Curtii Constitutionale de legislator negativ, totusi, in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, Curtea nu poate ignora viciul de neconstitutionalitate creat tocmai prin aceasta omisiune care genereaza incalcarea Constitutiei, prin lipsa reglementarii, in cuprinsul Legii nr.303/2004, a unui mecanism juridic similar radierii, existent in alte acte normative care normeaza statutul altor profesii. In sensul competentei sale de a interveni pentru restabilirea starii de constitutionalitate in situatia in care constata existenta unor omisiuni legislative cu relevanta constitutionala, Curtea s-a pronuntat in numeroase randuri, de exemplu, Decizia nr.503 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.353 din 28 mai 2010, Decizia nr.107 din 27 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr.637 din 13 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.906 din 8 decembrie 2015, sau Decizia nr.458 din 25 iunie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.581 din 2 iulie 2020. Or, in cauza de fata, relevanta constitutionala este data tocmai de incalcarea unei libertati fundamentale, astfel ca intra in competenta Curtii Constitutionale identificarea si caracterizarea exigentei constitutionale ce trebuie respectata, aceasta rezultand din dispozitiile art.41 alin.(1) din Constitutie care consacra dreptul la munca si la alegerea libera a profesiei.

35. Avand in vedere nesocotirea prevederilor constitutionale mentionate, astfel cum a fost demonstrata mai sus, Curtea nu va mai exercita controlul de constitutionalitate si prin raportare la dispozitiile art.26 din Legea fundamentala si ale art.8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la respectarea vietii intime, familiale si private, invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.

36. Fata de constatarea existentei carentei legislative care genereaza viciul de neconstitutionalitate evidentiat, Curtea accentueaza necesitatea completarii reglementarii actuale si pune in vedere legiuitorului sa consacre institutia radierii, dupa un anumit termen, a sanctiunii disciplinare a excluderii din magistratura, astfel incat aceasta sanctiune sa nu mai impiedice, in mod definitiv si iremediabil, dreptul persoanei aflate in situatia analizata de a fi inscrisa in profesia de avocat”.

* Cititi aici ce alti magistrati exclusi disciplinar pot beneficia de Decizia CCR 363/2022

* Cititi aici incheierea prin care judecatoarea Iovanas a admis sesizarea CCR