Asaltul pe care puterea politica il duce de luni intregi incoace impotriva magistraturii romane reprezinta, in esenta lui, un atentat la insasi democratia autohtona, a avertizat judecatoarea Corina Corbu (foto) – presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prezenta miercuri, 29 iunie 2023, la evenimentul organizat de Uniunea Juristilor din Romania pentru a sarbatori Ziua Justitiei din Romania, sefa ICCJ a atras atentia asupra lectiei pe pe care ne-o ofera istoria: chiar si cele mai avansate sisteme de organizare sociala au tendinta sa derapeze de la regulile democratice in lipsa unei magistraturi eficiente. Iar aceasta nu inseamna nimic altceva decat pregatirea terenului pentru abuzuri, a adaugat Corbu.

In acelasi context, scade calitatea actului de justitie si neincrederea cetatenilor in justitie daca judecatorul este tinut ocupat cu probleme precum salarizarea sau conditiile de pensionare, in loc sa fie lasat a se concentra asupra propriei munci, a subliniat presedinta instantei supreme, adaugand ca probleme exista nu doar la nivel de judecatori, ci si de procurori, dar si in randurile grefierilor si ale altor categorii de personal din sistemul judiciar.

Redam intregul discurs al Corinei Corbu, asa cum a fost transcris de revista Universul Juridic:

„Domnule presedinte al Uniunii Juristilor din Romania,

Onorati invitati,

In primul rand, as dori sa multumesc Uniunii Juristilor din Romania pentru ca isi urmeaza in fiecare an traditia de a celebra Ziua Justitiei prin organizarea unei dezbateri de o deosebita relevanta privind prezentul si viitorul profesiilor juridice si, pe cale de consecinta, a sistemului judiciar insusi.

Apreciez in mod deosebit ideea de a dezbate Provocarile dreptului in lumea contemporana, insa cred ca in contextul actual sunt nevoita sa ma refer mai mult la provocarile imediate ale acestor zile.

Ne aflam intr-o perioada complicata si cred ca niciuna dintre profesiile juridice reprezentate astazi aici nu poate aprecia ca nu ar fi afectata si, probabil, ingrijorata de situatia actuala.

Exista o intensa stare de tensiune in interiorul corpului judecatorilor, legata de repunerea in discutie a unor aspecte tinand de elementele esentiale ale statutului acestora – si aceasta, practic, imediat dupa reconfirmarea acestor coordonate prin noile Legi ale justitiei adoptate la finalul anului trecut. Asa cum o evidentiaza hotararile luate de adunarile generale in ultimele 2 saptamani, aceeasi situatie extrem de tensionata se regaseste in randul procurorilor, dar si al grefierilor si al celorlalte categorii de personal ale sistemului judiciar.

In acelasi timp, sunt sigura ca toti colegii avocati prezenti astazi, precum si consilierii juridici privesc cu ingrijorare evolutiile din ultimele zile in ceea ce priveste, spre exemplu, posibila prelungire a duratei de solutionare a cauzelor – aspect care reprezenta oricum o problema cronica a sistemului nostru judiciar.

Pentru juristi in ansamblu, situatia actuala genereaza neliniste in ceea ce priveste cursivitatea procesului de modernizare a justitiei ca serviciu public sau de crestere a gradului de coerenta si de previzibilitate al jurisprudentei.

Pentru publicul larg, ceea ce se intampla in aceste zile sporeste gradul de circumspectie si de neincredere cu care privea deja justitia.

Probabil ca unul dintre cele mai grave lucruri care s-au intamplat in aceste zile a fost disparitia nuantelor in abordarea chestiunilor legate de statutul judecatorului (de altfel, si cel al procurorului) si contrapunerea sistemului judiciar societatii, uitand rolul constitutional al acestuia intr-o democratie – si anume: acela de garant al libertatii. Parafrazand un articol recent al domnului profesor Valeriu Stoica: a proceda astfel inseamna sa deschizi larg pentru viitor calea abuzului si a nedreptatii, intrucat istoria a dovedit ca si cele mai avansate sisteme de organizare sociala au tendinta de a derapa de la regulile democratice in lipsa unei magistraturi eficiente, corecte si profesioniste.

Nu o sa afirm in fata dumneavoastra ca avem o magistratura fara pata, dar pot afirma ca este cert ca nu vom obtine o astfel de magistratura contestand-o permanent si facandu-ne chiar un titlu de glorie din a contesta statutul judecatorului, care, ne place sau nu, este o garantie a independentei acestuia, iar pentru a aprecia importanta practica a acestei valori si influenta ei directa asupra vietii oricarui cetatean este suficient sa privim spre orice exemplu din lumea civilizata din care facem astazi parte.

Si pot, de asemenea, sa afirm cu certitudine, din ambele perspective pe care mi le ofera legea (de la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, dar si al Inaltei Curti), ca, de ceva vreme, magistratura priveste cu tot mai multa atentie si cu tot mai multa severitate, asa cum se si cuvine, spre aceia din randurile ei care nu raspund standardelor de integritate si de competenta profesionala.

In concluzie, cel putin in opinia mea, avem putine lucruri de sarbatorit cu ocazia Zilei Justitiei din acest an, insa avem cu atat mai multe lucruri la care sa reflectam si sa le dezbatem, cu echilibru, cu onestitate si cu deschidere, spre a asculta si parerea celuilalt, in special a aceluia care este de fapt destinatarul, obiectul deciziei noastre.

In ceea ce ma priveste, cred ca avem nevoie, in primul rand, de un dialog mai deschis si mai consistent, de mai multa atentie fata de opiniile si de nevoile celuilalt si mai ales de mai multa atentie la modul in care afectam viata celui pe care il 'judecam' intr-o forma sau alta, dar si pe cei a caror viata, ale caror drepturi fundamentale sunt legate de existenta garantiilor pentru o judecata dreapta si impartiala. Si cred ca acest ultim principiu ar trebui sa fie aplicabil si judecatorului, si procurorului, si unui parlamentar sau ministru si, in general, oricarei persoane chemate sa indeplineasca un serviciu public, destinat membrilor societatii din care face parte.

Alte lucruri de care avem nevoie, cu totii, cei indicati in cele ce preced, sunt echilibrul, modestia si puterea de a renunta la tentatia deciziilor facile si populare in favoarea celor durabile si eficiente.

Daca e sa ma refer la interiorul sistemului judiciar, cred ca lucrurile de care avem cel mai mult nevoie sunt stabilitatea, unitatea si solidaritatea. Un judecator, chiar daca nu trebuie sa fie izolat de viata societatii din care face parte, trebuie sa se poata concentra asupra pregatirii sale profesionale, asupra procesului stiintific de identificare a celei mai bune aplicari si interpretari a normei de drept, asupra procesului atent si impartial de aflare a adevarului in cauzele ce ii sunt repartizate; atunci cand judecatorul este obligat sa se orienteze spre ceea ce se intampla in spatiul din afara activitatii sale profesionale directe, se pierde deja o parte din calitatea actului de justitie.

Am spus-o si la recentul Congres al Avocatilor si o repet astazi: trebuie sa actionam impreuna pentru a reduce deficitul de dezvoltare si de modernizare al sistemului judiciar in raport cu cel din alte state ale Uniunii Europene; cetatenii romani trebuie sa aiba aceleasi drepturi si oportunitati din perspectiva acestui serviciu public precum toti ceilalti cetateni europeni si subscriu cu totul perspectivei actualului ministru al Justitiei privind faptul ca serviciul public al justitiei trebuie sa fie unul 'prietenos' cu beneficiarii sai, in sensul ca trebuie sa raspunda cat mai bine asteptarilor acestora.

Insa, asa cum spus-o si cu acea ocazie, in timp ce ne racordam la discutiile colegilor nostri europeni despre digitalizare si folosirea inteligentei artificiale, despre justitie ca promotor al evolutiei sociale sau despre modalitati inovative de asigurare a diseminarii si unitatii jurisprudentei, trebuie sa nu uitam ca in Romania avem inca igrasie in multe sali de judecata sau in spatiile de lucru, avem inca munti de dosare carate la salile de judecata cu carucioare de supermarket si avem un deficit major de judecatori pe care continuam sa-l adancim in fiecare zi.

Fie vorba intre noi: am vazut in ultimii ani (si ma refer la o perioada lunga de timp) multe proiecte de lege care isi propuneau sa corecteze probleme – uneori reale, uneori poate mai putin – ale sistemului judiciar, dar niciunul care sa aiba ca scop sa o corecteze pe aceasta.

Or, printre declaratii de principiu si obiective strategice, daca ne uitam la datele statistice privind examenele INM din ultimii ani vom vedea ca incepem sa avem o problema care va deveni, peste nu foarte mult timp, la fel de mare ca aceea pe care o genereaza acum iesirile din sistem: scaderea apetentei absolventilor de drept sau a juristilor cu o experienta de cel putin 5 ani catre o cariera in cadrul sistemului judiciar.

Am citit zilele trecute un interviu al unui student la drept cu rezultate exceptionale, un student care a inceput Facultatea de Drept cu gandul de a da la INM si acum, la sfarsit, exclude o cariera in magistratura pentru ca, asa cum spune chiar el, 'nu merita', nu merita mai ales din perspectiva atitudinii pe care o manifesta acum statul cu privire la aceasta componenta a puterii sale.

Or, cred ca datoria noastra, acum in primul rand in calitate de cetateni, este sa luam, atat cat mai putem, acele masuri, necesare si inteligente, pentru a nu ajunge in situatia in care aceasta concluzie ca 'nu merita' (in acelasi timp trista, dar si greu de sustinut ca ar fi lipsita de fundament) va fi insusita de tot mai multi.

As vrea sa mai mentionez un singur aspect. Se spune deseori ca sistemul judiciar este unul elitist, care isi face propriile reguli. Din nou: nu o sa spun ca nu exista o justificare pentru aceasta evaluare, insa daca priviti cu atentie ce au facut mecanismele interne de reglare a magistraturii in ultimii ani, dar si avalansa de masuri legislative care au fost adoptate pentru a exclude arbitrariul in aceasta profesie, cred ca putem concluziona ca s-au facut lucruri pentru a corecta aspectele deficitare. Remarc cu tristete ca nu am vazut acelasi avant in a lua masuri care sa pastreze sau sa transforme (faceti dumneavoastra propria apreciere cu privire la care verb este mai potrivit) magistratura ca un corp de elita. Or, dincolo de micile intepaturi si ironii dintre profesiile noastre, cred ca orice avocat din aceasta sala va putea confirma ca efortul sau profesional in sprijinul clientului va ramane inutil daca judecatorul care va solutiona dosarul nu este la randul sau un profesionist adevarat, care sa aiba cunostintele adecvate, echilibrul necesar si sa fie independent si impartial.

Toate aceste cerinte indispensabile sunt asigurate doar prin calitatea procesului de recrutare, formare initiala si continua, motivare si responsabilizare a judecatorului si, ne place sau nu, in toate aceste etape elementele de statut joaca un rol esential.

Imi exprim regretul daca interventia mea nu a fost in spiritul unui moment festiv, precum Ziua Justitiei 2023.

Din perspectiva instantei supreme, nu exista indoiala ca performanta profesionala a tuturor profesiilor reprezentate aici merita intregul nostru respect si cea mai inalta apreciere si as dori sa primiti expresia acestora, alaturi de cele mai bune urari pentru viitor.

Am ales insa sa spun in acest context si lucrurile mai putin placute, tocmai pentru ca ne aflam intr-un spatiu neutru, dedicat tuturor profesiilor juridice, si pentru ca aspectele la care m-am referit au impact asupra noastra, a tuturor, dar, mai ales, pentru ca este cert ca vor avea un impact major asupra cetatenilor pe care, prin juramantul depus, suntem chemati sa ii servim.

Va multumesc tuturor pentru atentia acordata si va urez un eveniment de succes!”