Presedintele Romaniei e din ce in ce mai previzibil. Stim cu exactitate care este momentul predilect pentru declansarea unui nou atac impotriva Guvernului. A Guvernului care nu este al sau. In acelasi timp, el devine inevitabil un personaj politic din ce in ce mai cunoscut in Europa si in lume, pe masura ce se apropie momentul in care Romania urmeza sa preia presedintia rotativa a comunitatii continentului. De aceea, aprecierile negative pe care le face la adresa Executivului de la Bucuresti si majoritatii parlamentare sunt de o gravitate exceptionala. Iohannis pleaca din tara pentru ca, de la distanta, sa-si arunce buzduganul spre Bucuresti.

Domnul presedinte Klaus Iohannis, in ultimul sau atac lansat in dimineata zilei de joi, 18 octombrie, afirma ca Romania este o tara foarte corupta. Iar lupta impotriva coruptiei este amenintata de propriul Guvern. Care Guvern incearca sa confiste Directia Nationala Anticoruptie prin legi care blocheaza cercetarile penale si printr-o nominalizare la conducerea institutiei pe care o va respinge.

Din cate stiu, Klaus Iohannis este singurul sef de stat din lume, care arata cu degetul acuzator catre tara sa, catre Guvernul acestei tari si catre cea mai democratica dintre puterile statului, puterea legislativa. O face constant din strainatate, astfel incat acuzatiile sale sa circule pe intreg mapamondul.

Nu l-am auzit niciodata, cu o singura exceptie, imediat dupa preluarea mandatului, referindu-se la libertati democratice. La drepturile si libertatile fundamentale ale omului. La derapajele atat de frecvente de care s-au facut vinovati unii procurori. Si absolut nicodata Klaus Iohannis nu a scos o vorba despre modul in care principalul serviciul secret al Romaniei s-a insinuat in toate celelalte institutii ale statului, substituindu-se acestora, preluand atributii care nu ii apartin legal si construind, treptat si temeinic, structurile unei puteri paralele puterii legitime a statului. Modul in care Klaus Iohannis ignora asemenea realitati ne poate duce cu gandul la faptul ca el insusi s-ar putea sa fie un produs al acestui sistem, pe care astazi incearca sa-l apere cu dintii, asumandu-si chiar riscul de a calomnia din strainatate statul pe care, formal, il reprezinta.

Cred ca, dintr-un punct de vedere cel putin, presedintele Klaus Iohannis a trecut lina rosie. Prin functia pe care o are, asa cum prevede Constitutia, el este garantul Legii Fundamentale. si, fiind garantul Legii Fundamnetale, este implicit garantul intregii legislatii. Un presedinte al unui stat trebuie sa fie ultima persoana care se ridica impotriva legislatiei. Daca presedintele unui stat spune ca o lege sau alta este proasta, inevitabil el le da cetatenilor un semnal la nesupunere. De ce ar mai respecta cetatenii un act normativ, daca insusi presedintele tarii spune ca acel act normativ este gresit? De ce ar mai aplica respectivele norme procurorii si judecatorii?

Ma intreaba avocatul diavolului ce ar trebui sa faca presedintele unui stat atunci cand Parlamentul sau Guvernul scot totusi o lege gresita. Ar trebui sa traga aer in piept, sa taca, sa se gandeasca bine, sa-i asculte pe consilierii sai, daca ii are, iar apoi, in masura in care se bucura de o minima autoritate, sa incerce sa discute pe rand, fara tam-tam, cu decidentii politici, pentru a gasi o solutie. In niciun caz insa, un presedinte nu are dreptul sa arunce cu buzduganul din strainatate in autoritatile propriului stat si sa indemne cetatenii la nesupunere civica.

Sursa: Corectnews.com