Orice incercare de a spori si mai mult puterea procurorilor ma face sa cred ca in Parlament lucreaza bine serviciile, sau cei ce fac servicii Parchetelor.

Iar daca nu sunt "acoperiti" ai serviciilor, atunci sunt ori exista multi limitati in gandire - si-atunci ar fi excelent daca ar pleca intr-o vacanta continua, ori sunt stransi cu usa de institutiile de forta si atunci dau si ei (unii) la schimb (de libertate) astfel de OK-uri pe proiecte prin care vor sa lase la liberul arbitru al procurorilor pana si perchezitia bancara. Ma intreb: la ce cota a ajuns nebunia? Chiar nu mai gandeste nimeni? Chiar nu mai reactioneaza nimeni altfel decat verbal si doar ca sa se afle in treaba pe la televiziuni? In Parlamentul asta gonflat la peste 500 au fost anesteziati peste noapte toti juristii mai luminati? Sau pana si celor luminati le e frica? Da, spun multi dintre parlamentarii cu care vorbesc. "Nu putem face nimic... ca nu se poate!". Adica... cine ii incorseteaza? Frica. De sistem si de propriile metehne. Tot ce imi doresc este sa repete acelasi lucru in fata electoratului, cand vor fi din nou in campanie si vor incerca sa mai fraiereasca cetatenii cu inca un mandat. Ca, deh, cu cat mai multe mandate, cu atat mai zdravana pensia...

Trec peste faptul ca in acest Parlament au ajuns o gramada de nevotati (cei de pe locurile doi si trei), trec si peste faptul ca referendumul in care s-a votat sa avem un Parlament cu maximum 300 de parlamentari nu a existat (ci doar costurile lui!). Ma concentrez pe ce fac domnii alesi ai poporului suveran. Si observ o maxima batjocura la adresa Constitutiei, a democratiei si a cetateanului. Batjocura care se tot perpetueaza. Acum se trezira unii ca vor sa modifice procedura penala astfel incat, fara sa aiba mandat judecatoresc, sa poata intra cand vor muschii lor in posesia informatiilor bancare ale oricarui cetatean. Istoria, chiar si cea recenta, ne-a demonstrat ca a da puteri sporite ce pot naste abuzuri inseamna a lasa loc limitarii din ce in ce mai mari a drepturilor cetateanului si a calca in picioare, din start, prezumtia de nevinovatie, dar si litera Constitutiei atunci cand e vorba de absolutizarea puterii procurorilor. Conform Constitutiei, averea este prezumata a fi licita si doar in cazul in care exista indicii temeinice de savarsirea unei infractiuni al carui efect l-a constituit sporirea nelegala a averii, doar atunci se poate cere accesarea situatiei financiar-bancare a unei persoane.

Daca asta se va intampla in viitor, daca orice persoana poate fi controlata bancar fara mandat de la judecator, atunci sa nu ne mai mire soarta unei Romanii big-brotherizate "tacit" precum a fost aprobat la Senat proiectul de lege in care regasim aceasta aberanta modificare. Si nici sa nu ne mai mire ca, incet dar sigur, cetateanul roman devine o "insecta" pusa sub lupa oridecate ori devoratorii vor sa-i vada toate maruntaiele. Asa, de control...

Mai avem stat de drept sau nu am avut niciodata, dar am vrut? Raman la ideea ca nimeni nu ne va oferi ceea ce ne refuzam, zi de zi, singuri!

PS - Sa revenim la frica. Generata de un sistem caruia nu-i mai pasa cine e comandant pentru ca el si-l alege si il sprijina prin aceleasi metode (ceva mai rafinate uneori, frica o intalnim azi, in Romania, la toate nivelurile. Frica anihileaza curajul. Acest instrument este cel mai eficient pentru a detine puterea. Si in Justitie observ acest efect al fricii din ce in ce mai des. Ne aflam in buza zilei de 17 august 2015. Vom vedea cata frica sau cat curaj si corectitudine vor demonstra ca au judecatorii care intra sa judece contestatia in anulare in meciul "blatuit" dintre DNA si cetateanul Mariana Rarinca. Si vom comenta dupa...