(Potrivit statisticilor oficiale, in timpul Revolutiei din 1989 si-au pierdut viata 1.142 persoane, 3138 au fost ranite si 760 au fost retinute. Asasinii, autori necunoscuti)

Decembrie 2015. De un sfert de veac, Romania isi plange mortii evenimentelor din 1989. Revolutie sau lovitura de stat? - este intrebarea ramasa fara raspuns in paginile istoriei noastre contemporane. Au trecut 26 de ani de cand asteptam ca vinovatii pentru asasinatul in masa din decembrie 1989 - faptele fiind imprescriptibile - sa raspunda penal. In tot acest timp, Justitia s-a facut ca lucreaza, iar parchetele au mimat anchete din care au iesit, pe banda rulanta, solutii de neincepere a urmariri penale sau de clasare. Asa se face ca azi, pe langa vinovatii negasiti ai mortilor din decembrie 1989, ne intrebam: cine ii va trage la raspundere si pe vinovatii din parchetele patriei, care au lasat totul de izbeliste si au ingropat adevarul sub crucile din cimitirele cu eroi-martir?

Daca as strange intr-o carte toate articolele si dezvaluirile pe care le-am facut din 1991 incoace despre aceste evenimente, ar ajunge la sute de pagini. Dar nu are sens sa fac referiri la trecutul publicistic, nu-mi sta in fire, ci la prezentul anchetelor, pentru a ne da seama, impreuna, cat de „roz” se contureaza Justitia viitorului.

La Parchete, in principal si de baza la Parchetele militare, s-au deschis de-a lungul timpului 4.544 de dosare. Au fost trimise la instanta, in urma cu multa vreme, doar 112. Deschise in tara si la Parchetul General, mai ales pe vremea in care acolo, la coordonarea investigatiilor si audierilor pe aceste cauze, se afla generalul Dan Voinea.

Cata vreme a fost Ion Iliescu presedinte al Romaniei, nimeni nu a avut tupeu sa inceapa urmarirea penala impotriva lui. Abia dupa ce nu a mai fost presedinte, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare. Tot de catre Dan Voinea. Apoi, pe timpul mandatului de procuror general al doamnei Codruta Kovesi, fostul Presedinte Iliescu s-a scos. Adica, s-a dat pe dosar un mare NUP.

Imi aduc aminte ca, in acest timp, la Sectia Parchetelor Militare se ancheta si partea de Revolutie numita „Manipularea prin televiziunea nationala si radio”, intrucat se ajunsese la concluzia ca multe dintre mesajele transmise pe aceste canale au facut ca oamenii sa vina in diverse locuri ca „sa apere obiective”. Bineinteles, oamenii de buna credinta, satui de regimul comunist, in setea lor de libertate, s-au dus. Cu mainile goale. Si au primit gloante. Pentru unii, mortale, pentru altii, provocatoare de rani sau grave mutilari si handicapuri cu care au ramas pe viata. Despre dosarul acesta, parte din marea cauza a Revolutiei, nu s-a mai spus nimic. Niciodata. Stiu insa ca el a existat. Si atat. Dar cat de important ar fi fost sa aflam ce „creiere” s-au aflat in spatele acestei manipulari, cine au fost strategii planurilor din umbra care faceau ca masele de oameni sa se miste haotic, dintr-o parte in alta, in puncte-cheie, pentru a deveni tintele unei asa-numite revolutii care avea nevoie de transmisie in direct... Desigur, foarte important. Caci, dintre toate tarile care s-au eliberat de dictatura comunista, doar Romania a avut parte de o revolutie cu miile de morti si raniti pe caldaram.

Dosarele Revolutiei au fost transformate, ani in sir, in mingi pe ping-pong intre parchetele militare sau intre acestea si parchetele civile. De la Sectia Parchetelor Militare, ele au fost trimise in 2009 la Parchetul civil, gratie gandirii europene, regasite si intr-o decizie a Curtii Constitutionale care statua ca civilii nu pot fi anchetati de procurori militari, astfel ca toate cauzele in care exista un civil trebuiau anchetate de PICCJ. Pe urma, in 2014, dupa ce a intrat in vigoare Noul Cod penal care nu a mai tinut cont de aceasta decizie din 2007 „ganditorii” de la CCR au statuat procedura penala noua in detrimentul judecatii CEDO si a verdictelor sale. Si uite-asa, dosarele nelucrate, dupa niste ani, vreo cinci, s-au intors la Sectia Parchetelor Militare. Recent, nonsalanti, procurorii militari au anuntat, printr-un comunicat de presa, clasarea acestui dosar complex numit „Dosarul Revolutiei”. Patru procurori din structura generalului Ion Vasilache au gasit bizare motivatii pentru aceasta clasare, cea mai ridicola dintre toate fiind aceea ca multi dintre oameni au fost omorati „din cauza oboselii si a stresului”, astfel ca militarii s-au impuscat intre ei sau au deschis focul „cu usurinta” spre imobile sau masini care nu opreau la filtru. Or, „cu usurinta” sau nu, oamenii aceia au fost impuscati. Asa ca, vorbim tot despre crima. Despre omor. Iar ca sa stim, pe fiecare caz, daca a fost culpa sau intentie in savarsirea acestor infractiuni, tot trebuia sa exista o ancheta serioasa.

In acelasi context, as mai adauga si faptul ca procurorii militari au gasit in doar un an de zile „motivarea” (culmea celeritatii!) clasarii dosarului de mii de file al „Revolutiei in direct”. Va imaginati cata transpiratie a curs pe sub uniformele procurorilor de la Sectia Parchetelor Militare pentru realizarea acestei monumentale solutii!

Felul rusinos in care s-a ajuns la clasarea acestui mare dosar al Revolutiei, demonstreaza ca s-a ajuns la un moment in care putin le mai pasa autoritatilor sa caute vinovatii! Mie mi-e clar. De aceea, cred ca oricat de mari ar fi zbaterile Asociatiei „21 decembrie 1989”, ale unor avocati sau ale jurnalistilor, nu vom mai vedea lumina adevarului in aceasta cauza, iar istoria va consemna o rusinoasa abdicare de la un act de justitie atat de necesar ei!

PS - E adevarat ca, in criminalistica, cel mai mare dusman este timpul, pentru ca odata cu trecerea timpului, urmele se sterg sau se estompeaza pana la anihilarea fortei lor probante in fata unui judecator. In asemenea situatie, insa, opinia mea este ca cei care au lasat timpul sa stearga urmele asasinatelor comise in urma cu 26 de ani au ucis, la randul lor, speranta ca actul de Justitie mai poate fi realizat. Mortii din decembrie '89 au fost ucisi inca o data. Ei nu mai simt durerea, dar poporul supravietuitor, da. Pentru ca are, azi, o istorie stirbita de o dreapta judecata.