Punerea in miscare a actiunii penale fara probe este nu doar nula, ci si nelegala si atrage restituirea cauzei la parchet chiar din faza camerei preliminare. Cu alte cuvinte, orice dosar trimis de parchet cu o acuzatia care nu poate fi probata risca sa fie restituit de Inalta Curte si, probabil, in viitor, si de instantele inferioare, inca din camera preliminara.

Startul a fost dat de judecatorii Mihail Udroiu si Hermina Iancu de la Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul unui dosar in care au pronuntat, in premiera, o solutie prin care au constatat nulitatea ordonantei de punere in miscare a actiunii penale fata de un avocat acuzat de sustragerea unor inscrisuri, ca urmare a lipsei probatoriului parchetului. Relevanta acestei hotarari este majora, fiind un precedent pentru limitarea abuzurilor venite dinspre parchet in cadrul dosarelor, care nu vor mai lua calea judecatii in lipsa probelor.

O alta premiera pe care o aduce aceasta hotarare este faptul ca, astfel cum este motivata, atinge fondul dosarului, constatand lipsa probelor, hotararile de acest fel fiind necesar sa fie incurajate pentru a se evita incarcarea instantelor cu dosare in care, la final, sa se constate lipsa probelor.

Solutia judecatorilor supremi Mihail Udroiu si Hermina Iancu a fost pronuntata in data de 3 aprilie 2024, in dosarul nr. 6913/2/2023/a1 in care avocatul Ion Vulpoiu a fost trimis in judecata de Parchetul Curtii de Apel Bucuresti pentru pretinsa sustragere a unor inscrisuri ale parchetului in cadrului unui dosar penal in care avea calitatea de aparator.

Importanta acestei hotarari este cu atat mai mare cu cat vine sa stabileasca autoritatea de lucru judecat pentru procuror a judecatorului de drepturi si libertati din care rezulta ca probatoriul administrat in cauza nu sustine acuzatiile aduse inculpatului si, cu atat mai putin, luarea unei masuri preventive impotriva acestuia.

Totodata, hotararea judecatorilor Udroiu si Iancu traseaza si obligatiile care reveneau procurorului din hotararea judecatorului de drepturi si libertati.

Relevanta hotararii pronuntate de judecatorii ICCJ Mihail Udroiu (foto dreapta) si Hermina Iancu (foto stanga) este data de faptul ca, pentru prima data, instanta suprema sanctioneaza nelegalitatea punerii in miscare a actiunii penale constatand lipsa unei aparente rezonabile de fundament probatoriu necesar pentru emiterea actului de inculpare („probele stranse si administrate in cauza de organele de urmarire penala sa fie apte sa releve pentru orice observator obiectiv si impartial, care le evalueaza, o presupunere rezonabila ca o persoana a comis o infractiune – vinovatia probabila in sens procesual penal – si ca poate fi trasa la raspundere penala pentru aceasta”).

Deopotriva, Inalta Curte califica efectele obligatorii pentru procuror ale incheierii judecatorului de drepturi si libertati („incheierea judecatorului de drepturi si libertati si considerentele ce explica solutia acestei jurisdictii penale erau obligatorii pentru procuror cu privire la evaluarea conditiei probei din care rezulta presupunerea/suspiciunea rezonabila cu privire la comiterea unei infractiuni”) si impune drept cerinta de legalitate a ordonantei de punere in miscare a actiunii penale exigenta de claritate referitoare la faptele descrise in ordonanta de inculpare.

Mai exact, se arata in Hotararea Inaltei Curti, este necesar ca acuzatia parchetului sa fie formulata "in mod clar", iar continutul infractiunii pretinse de parchet sa fie descris cu elemente suficiente pentru "delimitarea conduitei penalmente relevante intr-un sens generator de efecte juridice, respectiv sa faca posibila, in mod rational, evaluarea, in viitor, a concordantei acestei conduite cu norma penala de incriminare”.

Practic, prin hotararea pronuntata de Inalta Curte, prin care a fost constatata nulitatea ordonantei de punere in miscare a actiunii penale fata de avocatul Vulpoiu s-a evidentiat faptul ca pentru punerea in miscare a actiunii penale este necesara calificarea conditiei probei, astfel incat aceasta sa poata fi cu usurinta verificata de catre judecatorul de camera preliminara.

Acest lucru nu s-a intamplat in cauza de fata, Parchetul Curtii de Apel Bucuresti lasand in sarcina instantei supreme sa configureze acuzatia, astfel cum insasi Inalta Curte de Casatie si Justitie retine in hotararea pe care Lumea Justitiei o publica in premiera.

Hotararea Inaltei Curti evidentiaza in acelasi timp necesitatea indeplinirii de catre procuror a cerintei de claritate a acuzatiei inca de la momentul punerii in miscare a actiunii penale, subliniind ca aceasta constituie o cerinta de legalitate a actului procesual care are ca scop asigurarea posibilitatii inculpatului de a efectua o aparare concreta si efectiva prin raportare la faptele pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala, precum si de modalitatea in care se sustine ca au fost comise.

Publicam in continuare pasaje relevante din hotararea Inaltei Curti pe care o atasam integral la finalul articolului:

"Incheierea judecatorului de drepturi si libertati si considerentele ce explica solutia acestei jurisdictii penale erau obligatorii pentru procuror cu privire la evaluarea conditiei probei din care rezulta presupunerea/suspiciunea rezonabila cu privire la comiterea unei infractiuni.

In urma pronuntarii acestei hotarari judecatoresti, prin care jurisdictia de drepturi si libertati a constatat nelegalitatea masurii preventive dispuse in absenta unei aparente rezonabile (motivate) de fundament probatoriu care sa substantieze vinovatia probabila a inculpatului – presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea – , Inalta Curte - Completul de doi judecatori de camera preliminara considera ca a fost invalidata implicit pe cale jurisdictionala, conditia probei necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, de natura de a releva nelegalitatea punerii in miscare actiunii penale prin care procurorul a declansat mecanismul tragerii raspunderii penale a inculpatului.

In contextul obligativitatii incheierii definitive F/DL din data de 02 august 2023 pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penal era in sarcina procurorului ca, din oficiu, sa procedeze la suplimentarea probatoriului pentru a inlatura in urma unei noi evaluari dubiile constatate de judecatorul de drepturi si libertati in legatura atat cu latura subiectiva a acuzatiei, cat si tipicitatea obiectiva a faptei, dubii care afectau legalitatea punerii in miscare a actiunii penale prin neimplinirea unei conditii obligatorii prevazute de lege.

Inalta Curte - Completul de doi judecatori de camera preliminara opineaza ca procurorul nu putea ignora considerentele solutiei judecatorului de drepturi si libertati din cadrul unei hotarari judecatoresti definitive si obligatorii, astfel cum, de asemenea, nu putea, in mod legal si rational, ca, pe baza aceluiasi material probatoriu, sa ajunga la o concluzie contrara celei definitiv retinute, la nivelul respectivului stadiu procesual al fazei de urmarire penala, de catre judecatorul de drepturi si libertati in evaluarea conditiei probei, orice alta concluzie lipsind de eficienta juridica hotararea judecatoreasca a respectivei jurisdictii penale.

Neindeplinirea acestei conditii pozitive coroborata cu ignorarea totala de catre procuror a considerentelor obligatorii pentru acesta ale incheierii judecatorului de drepturi si libertati conduce la retinerea unei vatamari substantiale si semnificative a drepturilor fundamentale ale inculpatului prin formularea unei acuzatii arbitrare in lipsa unei aparente rezonabile de fundament probatoriu necesar punerea in miscare a actiunii penale.

Incalcarea exigentei de claritate a descrierii faptei care face obiectul inculparii in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale a condus la vatamarea semnificativa si substantiala a dreptului la aparare a inculpatului.

Nelegalitatea punerii in miscare a actiunii penale constituie o cauza de nelegalitate a sesizarii instantei si, implicit, de neregularitate a actului de sesizare sub forma nelegalitatii in conditiile in care potrivit Codului de procedura penala rechizitoriul constituie numai actul de sesizare a instantei nemaiindeplinind si functia de act de inculpare. Asadar, nelegalitatea punerii in miscare a actiunii penale afecteaza in mod direct legalitatea sesizarii instantei si regularitatea actului de sesizare. Prin urmare, in aceasta ipoteza nelegalitatea celui mai important act de urmarire penala (ordonanta de punere in miscare a actiunii penale) se rasfrange in mod direct asupra regularitatii actului de sesizare a instantei (privita din perspectiva legalitatii), rechizitoriul devenind implicit nelegal deoarece nu priveste o persoana care a dobandit anterior in mod legal calitatea de inculpat cu privire la acuzatiile formulate de procuror.

Inalta Curte - Completul de doi judecatori de camera preliminara, efectuand propria evaluare, apreciaza ca rechizitoriului emis la data de 16 octombrie 2023 in dosarul nr. 414/P/2023 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti nu este apt sa investeasca instanta in conditiile in care:

-ca urmare a retinerii comiterii infractiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri prevazute de art. 275 alin. (1) si (2) Cod penal cu privire la acelasi act inregistrat la instanta din care facea parte judecatorul de drepturi si libertati procurorul nu a identificat cel de-al doilea inscris vizat de acuzatie, fapta neputand fi comisa atat in forma de baza, cat si in forma asimilata cu privire la acelasi inscris inregistrat la organele judiciare;

-procurorul nu a identificat care dintre modalitatile alternative ale formei de baza a infractiunii prevazute de art. 275 alin. (1) Cod penal urmeaza a fi retinuta in cauza;

-in privinta formei de baza a infractiunii prevazute de art. 275 alin. (1) Cod penal procurorul nu a precizat in ce conditii referatul prin care s-a formulat o propunere de arestare preventiva are natura juridica a unui mijloc de proba si care era obiectul probei. Aceasta problematica nu are natura unei chestiuni de fond, ci tine de configurare a acuzatiei in fapt si in drept;

-in privinta formei asimilate a infractiunii prevazute de art. 275 alin. (2) Cod penal procurorul a creat un echivoc in descrierea faptei care face obiectul acuzatiei – impiedicarea inscris necesar solutionarii unei cauze sa ajunga la destinatar in conditiile in care afirma ca referatul cu propunere de arestare fusese inregistrat pe rolul instantei. Tot astfel, in ceea ce priveste ajungerea referatului la instanta superioara acesta este doar o ipoteza care vine in contradictie cu situatia de fapt descrisa. Prin urmare in lipsa descrierii impiedicarii procurorul a lasat in sarcina judecatorului configurarea acuzatiei, mai ales in conditiile in care referirile la instanta superioara pot fi considerate ca avand in vedere o tentativa la comiterea infractiunii care nu este incriminata;

-prin retinerea comiterii faptei in mod repetat procurorul nu a determinat daca exista o ipoteza de unitate naturala colectiva, un concurs de infractiuni sau o infractiune continuata".

* Cititi aici integral hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata de judecatorii Mihail Udroiu si Hermina Iancu