Remarc o escaladare a dezinformarilor din spatiul public, dezinformari grefate pe cazul Caracal si totodata o exploatare mediatica a acestei drame de catre diversi politicieni sau membri ai unor ONG-uri.

Cred ca este necesara o igiena a discursului public in astfel de cazuri. Este inuman sa se foloseasca aceasta crima oribila si drama unei intregi familii si comunitati in scopuri politice.

Tocmai pentru a igieniza spatiul public consider ca trebuie facute cateva precizari de acuratete juridica.

Prima dezinformare – in urma deciziilor CCR sau modificarilor codului de procedura penala parchetele nu au mai putut colabora cu SRI si astfel nu a putut fi localizat tehnic ucigasul – aceste afirmatii sunt niste minciuni grosolane. Art. 142 alin. 1/1 Cod de procedura penala arata ca Pentru realizarea activitatilor prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor si informatiilor colectate.

Ce inseamna acest lucru ? Ca procurorul, organul de cercetare penala sau lucratorii specializati ai politiei (care de altfel au si actionat, cei din Directia Operatiuni Speciale) au acces direct si nemijlocit la tehnica Serviciului Roman de Informatii pentru a o utiliza in astfel de situatii.

A doua dezinformare – modificarile Codului penal au incurajat sau facilitat existenta unei astfel de tragedii – absolut fals, nicio modificare dintre cele discutate in spatiul public si care au fost adoptate de Parlament nu a vizat infractiunile de omor, viol, trafic de persoane ori minori, lipsire de libertate si niciuna dintre modificari nu a intrat in vigoare.

A treia dezinformare – din cauza legii recursului compensatoriu o persoana in privinta careia este posibila aplicare pedepsei detentiunii pe viata ar putea obtine mai lesne liberarea conditionata – minciuna oribila. Conditiile sunt reglementate foarte clar in art. 99 Cod penal. In cazul persoanelor condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata, acestea pot fi liberate conditionat dupa executarea efectiva a minim 20 de ani de detentie si indeplinirea unor conditii subiective printre care se numara si convingerea instantei ca persoana s-a indreptat si se poate reintegra in societate. Aplicat la speta de fata textul de lege ne conduce la ideea ca o persoana de varsta celei cercetate pentru aceste oribile fapte, daca condamnarea ar ramane definitiva maine, ar putea obtine liberarea conditionata la varsta de 86 de ani (greu de crezut ca ar mai trai atat) si numai daca ar convinge instanta de fond cat si cea de contestatie ca s-a indreptat, ceea ce intr-un astfel de caz este practic imposibil.

A patra dezinformare – era necesar sa fie asteptata ora 6 pentru a se putea incepe perchezitia / dreptul infractorilor la liniste e mai pretios decat viata copiilor / etc – absolut fals.

Cititi mai multe pe NewsBV.ro.