Azi am asistat (ca simplu spectator) la primul termen al rejudecarii apelului formulat de Mariana Rarinca dupa casarea deciziei penale 733/2015 a Curtii de Apel Bucuresti prin care aceasta fusese achitata “sub aspectul savarsirii infractiunii de santaj prev. de art.207 alin.2 si 3 Cp cu aplic. art.131 din Legea nr.78/2000.”. In sala se afla nu doar Mariana Rarinca, ci, in penultima banca, exact in fata mea, era si presupusa persoana vatamata, insasi Presedinta iCCJ Livia-Doina Stanciu, si inca vreo 15 persoane.

Odata intrat in sala completul de judecata, avea sa se deruleze in fata asistentei un act dintr-o piesa de teatru absurd, atat de des intalnit din pacate in justitia noastra. Imediat dupa apelul partilor din dosar, in urma carora s-au prezentat disciplinate ambele parti ale acestei drame juridice, stand in picioare de-a stanga si de-a dreapta salii de judecata in fata completului, a inceput straniul spectacol desfasurat cu prilejul discutarii unei banale cereri de amanare in vederea angajarii unui avocat, cerere formulata bineinteles de catre doamna Rarinca. Imediat, daca nu chiar simultan, cu formularea mai sus amintitei cereri, avocatul din oficiu desemnat in cauza, o doamna care o flanca pe apelanta, a formulat de asemenea o cerere de amanare, aratand ca fusese desemnata in aceeasi zi pentru a o apara pe doamna Rarinca, motiv pentru care a sustinut (perfect intemeiat) ca nu poate asigura o aparare efectiva apelantei Rarinca.

Amintim, in treacat, ca nerespectarea art. 6 din CEDO prin desemnarea unui aparator din oficiu care nu a avut posibilitatea si timpul fizic de a studia dosarul si de a lua legatura cu inculpatul arestat, echivaleaza cu neasigurarea dreptului la aparare si atrage nulitatea absoluta a hotararii, fapt confirmat de nenumarate hotarari ale instantelor romanesti (a se vedea inclusiv decizia nr. 1181 din 13 noiembrie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara).

In pofida replicilor acide ale completului de judecata adresate avocatei din oficiu desemnata in cauza, aceasta a staruit pe pozitia deja afirmata conform careia nu putea realiza o aparare efectiva a apelantei Rarinca. Intr-un sfarsit, Presedintele completului, enervat la culme, „deliberand”, a considerat ca avocatul din oficiu refuza nejustificat si cu rea credinta de a asigura apararea apelantei Rarinca, motiv pentru care a dispus amendatarea acestuia cu 5000 lei, maximul amenzii prevazute de art. 283 al. 3 C.pr.pen. (!!!). Da, amenda de 5000 lei, in conditiile in care minimul amenzii cu care poate fi amendat un avocat in conditiile mai sus mentionate este mai mare decat maximul onorariului castigat de catre avocatii din oficiu pentru asistarea unui inculpat in tot cursul unei faze procesuale in cadrul procesului penal. Aceasta trista si aberanta intamplare, in mod paradoxal, are darul de a-mi crea o stare de optimism, caci am putut constata ex propriis sensibus ca printre noi mai sunt oameni gata sa se sacrifice cu demnitate pentru dreptate, mari eroi necunoscuti ai unui sistem judiciar din ce in ce mai mic.

Dupa ce a transat problema avocatului razvratit, Presedintele completului a intrebat-o pe apelanta Rarinca daca nu avea un avocat ales la judecarea Contestatiei in anulare si “daca nu cumva” formularea unei cereri de asistenta juridica constituie un “abuz de drept”, dand mai apoi pe rand cuvantul procurorului si partii “vatamate”.

Nu o sa insist cu privire la sustinerile reprezentantei parchetului, acestea fiind usor de intuit atat cu privire la continut cat si la forma.

Uluitor pentru mine a fost insa faptul ca Livia Stanciu s-a derobat complet de probitatea si finetea tehnico-juridica ce trebuie sa caracterizeze in orice moment si orice circumstanta un Presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a imbracat pana la identificare haina oricarei “intimate persona vatamata” manata de interese meschine si porniri revansarde.

Caci da, insasi Presedinta ICCJ din pozitia ei de “simplu justitiabil” a cerut instantei respingerea cererii de a se acorda un nou termen de judecata (si deci implicit limitarea dreptului la aparare al apelantei Rarinca) pe motiv ca cererea de angajare a un avocat ales in rejudecarea apelului e formulata cu rea credinta de Rarinca (!!!). Motivele pentru care s-a opus acordarii unui nou termen au fost multiple, si, dupa cum se va vedea, “perfect intemeiate”:

1. Primul motiv invocat (daca imi amintesc corect) a fost acela ca potrivit Liviei Stanciu insasi apelanta ar fi afirmat “in multiple randuri inclusiv la televizor” ca aceasta s-a aparat singura de-a lungul procesului, cunoscand in detaliu dosarul cauzei, motiv pentru care este abuziva cererea de acordare a unui termen, aceasta putandu-se in realitate sa se apere singura;

2. Al doilea motiv invocat ar fi fost faptul ca Mariana Rarinca ar fi avut deja un avocat angajat in aceeasi cauza, avocat care a aparat-o in faza Contestatiei in anulare si care trebuia sa o asiste si la rejudecarea Apelului;

3. Al treilea motiv ar fi faptul ca prin acordarea unui nou termen se tinde la tergiversarea judecarii cauzei in conditiile in care aceasta este puternic mediatizata.

Amintesc pe aceasta cale, nu Presedintei Inaltei Curti - caci nu imi pot permite asa ceva, ci “intimatei parte vatamata” Livia Stanciu urmatoarele:

1. In conditiile in care maximul pedepsei pentru santaj (207 C.pen.) in forma sa agravanta prevazuta de lit. c este de 7 ani - fapta de care este acuzata Mariana Rarinca, conform dipozitiilor art. 90 C.pr.civ. asistenta juridica este obligatorie “in cursul judecatii in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani” (lit. c) indiferent de aprecierea instantei cu privire la putinta inculpatului de a se apara singur (lit. b). Aceasta dispozitie procedurala va trebui desigur coroborata cu disp. art. 89 alin. 1 teza 2 care prevede ca “Asistenta juridica este asigurata atunci cand cel putin unul dintre avocati este prezent.”

2. Tot Codul de procedura penala prevede expres la art. 356 al alin. 3 ca “in cursul judecatii, persoana vatamata si partile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat si pentru pregatirea apararii.” Si, mai mult, ca “in situatia in care persoana vatamata sau una dintre parti nu mai beneficiaza de asistenta juridica acordata de avocatul sau ales, instanta poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat si pregatirea apararii” (alin. 4), astfel ca probabila incetare a mandatului avocat ales in procedura Contestatiei in anulare anterior rejudecarii apelului, sau chiar simpla renuntare la contractul de asistenta juridica a acestuia, dadeau dreptul Marianei Rarinca ca la primul termen in care se rejudeca a apelul sau sa solicite instantei angajarea unui avocat, atata vreme cat aceasta nu mai formulase o cerere similara in aceasta cauza, atata vreme cat acesta este singurul termen acordat de instanta in vederea angajarii unui avocat.

3. “Puternica mediatizare a cauzei” nu am reusit sa o gasesc nicaieri printre motivele inlaturarii aplicabilitatii art. 6 CEDO.

Pana la urma, instanta a acordat un termen pentru angajarea unui avocat in cauza, amanand judecarea cauzei la 10 Septembrie 2015, data la care vor fi citati si martorii propusi. Le-au trebuit judecatorilor completului cateva minute de discutii in spatele caietului pentru a ajunge la aceasta concluzie. Si mult curaj.

Nu stiu care va fi deznodamantul prezentei cauze, desi nu mi-e greu sa-l intuiesc: Probabil ca doamna Rarinca va pierde si va fi condamnata (foarte posibil cu suspendare). Dar stiu ca cineva azi a pierdut deja mult… foarte mult! A pierdut in sala Curtii de Apel voalul aparentelor. A pierdut “dreptul” de a vorbi rar si apasat de o maniera apodictica.

Si nu ma refer exclusiv la o persoana...