Vorbind despre Justitie in sens larg, am descris, si nu doar o data, modul in care tandemul Monica Macovei-Traian Basescu a procedat, schimband legea in asa fel incat conducerile marilor Parchete sa poata fi stabilite la Cotroceni.

In mod straniu, dupa parerea mea total nefiresc, in componenta Consiliului Superior al Magistraturii intra nu numai judecatorii, ci si procurorii. In urma cu circa sapte ani, sesizand procesele care au loc, presiunea politica pusa de Basescu pe CSM in special si pe Justitie in general, am aratat ca procurorii nu au ce sa caute in aceasta institutie daca din ea nu fac parte si reprezentantii avocatilor. Motivul este foarte simplu si are logica sa. In procesul penal participa trei parti: acuzarea, reprezentata de procurori care sunt avocati ai statului, apararea, reprezentata de avocati care ii reprezinta pe cei cercetati sau judecati si, in varful acestui triunghi, magistartii, cei care, analizand argumentele si probele unora si altora, dau un verdict. Consiliul Superior al Magistraturii, care este reprezentantul constitutional al puterii juridice si garantul independentei acesteia, ar trebui sa fie alcatuit fie numai din judecatori, fie din reprezentanti ai celor trei parti. Dar in Romania lucrurile nu stau asa. Spiritul Constitutiei este astfel incalcat. Si de aici o serie de consecinte accentuate de acele personaje politice care doresc sa-i subordoneze pe participantii la actul de justitie. S-a intamplat chiar mai rau decat atat. Pe diverse cai, in CSM, pe langa Sectia de procurori, au fost adusi in Sectia de judecatori tot procurori care, peste noapte, au fost facuti magistrati. Si iata cum acestia, parazitand CSM si devenind mai puternici decat judecatorii, in ciuda protestelor asociatiilor de magistrati, au ajuns chiar sa conduca CSM. Si sa-i incalece pe judecatori.

In paralel, tot in baza asa-zisei reforme facuta de Macovei, Traian Basescu si-a intensificat eforturile, incepand de prin anul 2007, de a introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie personaje devotate lui. Deci subordonate. Care raspund la comenzi politice. Mai intai acesti domni si aceste doamne au fost instalati in Sectia Penala a Inaltei Curti, cei mai multi fiind tot procurori facuti peste noapte judecatori. Unii dintre ei ajung sa judece chiar procesele pe care le-au instrumentat in calitate de procurori.

Astfel, la punctul terminus al drumului numit Justitie – punct terminus la propriu si la figurat – Traian Basescu beneficiaza practic, in prezent, de plutoane de executie. A adversarilor sai. Sau de plutoane de albire. In cazul amicilor sai politici.

Din motivele de mai sus si avand in vedere o serie intreaga de sentinte penale date pe baza unor probe inexistente, denumite indirecte – termen care nu se regaseste in Codul Penal ca stand la fundamentul vreunei condamnari – se discuta intens nu numai in mediile informale, ci si in cele oficiale despre dependenta Justitiei. Si apare necesitatea intreprinderii unor pasi pentru independenta acestei puteri in stat.

Pactul de coabitatre nu a facut decat sa incurce lucrurile. Pentru a ajunge insa la un rezultat cat de cat pozitiv, este indispensabila o dezbatere politica pe acesata tema, la care sa participe reprezentantii tuturor partilor. Inclusiv ai societatii civile. Fix propunerea lansata de Crin Antonescu.