Neachitarea prejudiciului nu poate constitui un motiv solid pentru refuzul de a libera conditionat un condamnat. Concluzia apartine judecatorilor Mihai Dragan si Anca Elena Dobre de la Tribunalul Arges, care prin decizia nr. 356 din 22 august 2023, pronuntata in dosarul nr. 8362/280/2023, au dispus liberarea conditionata a fostului politist Cristian Cioaca (foto), condamnat definitiv in 2014 la 15 ani si 8 luni de inchisoare pentru uciderea fostei sotii, avocata Elodia Ghinescu. O pedeapsa dispusa pe baza unor probe indirecte, neexistand nici cadavrul, nici arma crimei, nici marturisirea autorului.

In urma cu cateva zile, Lumea Justitiei a prezentat motivele invocate de catre judecatoarea Mihaela Banu de la Judecatoria Pitesti, care initial, la 19 iulie 2023, refuzase punerea in libertate a lui Cioaca, explicand ca persoana condamnata nu depusese nici macar un minim efort in sensul repararii prejudiciului (click aici pentru a citi).

Spre deosebire de instanta de fond, Tribunalul Arges a admis argumentele avocatei Maria Vasii – aparatoarea lui Cioaca – potrivit carora fostul politist nu a platit prejudiciul pentru simplul motiv ca nu a realizat venituri in spatele gratiilor. In plus, statul ar fi putut recupera prejudiciul valorificand cele doua imobile sechestrate odata cu condamnarea lui Cristian Cioaca, adauga completul Dragan-Dobre.

Nu in ultimul rand, partea civila (respectiv fiul minor al Elodiei Ghinescu) nu a reclamat niciodata neachitarea daunelor morale, mai arata instanta.

Iata principalele pasaje din hotararea Tribunalului Arges:

„Examinand sentinta penala contestata prin raportare la motivele invocate, cat si din oficiu, Tribunalul apreciaza prezenta contestatie ca fiind intemeiata, urmand a o admite, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in continuare: (...)

I. Privitor la perioada executata

In prezenta cauza, observam ca, din totalul de 6.089 de zile inchisoare, contestatorul a executat efectiv un numar de 3.249 de zile inchisoare, a fost arestat preventiv 449 de zile, i se considera ca executate (conform Legii 169/2017) un numar de 480 de zile corespunzator perioadei in care a fost cazat in conditii necorespunzatoare si are un numar de 712 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate indeplinind conditia pur obiectiva referitoare la fractiile minime prevazute de lege.

II. Privitor la conduita condamnatului

Fara indoiala ca simpla imprejurare ca o persoana condamnata a executat fractia minima prevazuta de lege din pedeapsa nu poate conduce automat la acordarea liberarii inainte de termen. ##### legala arata caracterul facultativ al acestei institutii, legiuitorul folosind sintagma „poate fi liberat”, in sensul ca aceasta reprezinta numai o vocatie a condamnatului, iar nu un drept recunoscut oricaruia care solicita eliberarea inainte de executarea in intregime a pedepsei.

In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a statuat ca art. 5 parag. 1 lit. a) din Conventie nu garanteaza dreptul unui detinut de a fi liberat conditionat inainte de executarea pedepsei (Mouesca impotriva Frantei - dec. nr. 52189/99 din 18 octombrie 2001, ##### Kalan impotriva Turciei dec. nr. 73561/01 din 2 octombrie 2001, Çelikkaya impotriva Turciei dec. nr.34026/03 din 1 iunie 2010).

Asa cum se indica si in tratatele de criminologie, functiile atribuite in mod traditional pedepsei constau in pedepsirea, preventia, protejarea publicului si indreptarea.

Scopul pedepsei este acela de a preveni savarsirea de noi infractiuni, iar prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala (asa cum se prevede la art. 3 din Legea nr. 254/2013 si respectiv art. 52 alin. 1 si 2 din Codul penal 1968).

Recunoscuta in trecut drept un mijloc de prevenire a recidivei, indreptarea implica, in prezent, conform unei perspective mai pozitive, mai degraba ideea unei resocializari prin promovarea raspunderii personale.

Acest obiectiv este consolidat de dezvoltarea „principiului progresiei”: pe masura ce isi executa pedeapsa, un detinut trebuie sa treaca progresiv, in cadrul sistemului penitenciar, din stadiul initial al detentiei, in care se pune accent pe pedeapsa si pe plata pentru actul savarsit, la stadiile ulterioare ale pedepsei, cu accent pe pregatirea liberarii.

Institutia liberarii conditionate reprezinta astfel o modalitate de individualizare a executarii pedepselor care se acorda condamnatilor care, prin comportamentul lor, demonstreaza ca au constientizat consecintele implicarii in activitati ilegale, ca au facut progrese pe calea reintegrarii in societate si ca punerea lor in libertate nu constituie un pericol pentru societate.

Pentru a veni in sprijinul formarii convingerii intime, subiective, a instantei ca persoana condamnata s-a indreptat, legiuitorul a prevazut anumite elemente ce trebuie analizate la momentul solutionarii unei cereri de liberare conditionata si in functie de care sa se poata aprecia comportamentul persoanei private de libertate in timpul executarii pedepsei cum ar fi: conduita persoanei condamnate si eforturile acesteia pentru reintegrare sociala, in special in cadrul muncii prestate, al activitatilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale, precum si responsabilitatile incredintate, recompensele acordate si sanctiunile disciplinare acordate (asa cum se arata la art. 97 alin. 3 lit. d din Legea ######## intrata in vigoare odata cu noul Cod penal).

Dispozitii similare se regaseau si in Legea nr. 275/2006 care, la art. 77 alin. 2, prevedea ca membrii comisiei din cadrul locului de detinere pot propune liberarea conditionata tinand seama de fractiunea din pedeapsa efectiv executata si de partea din durata pedepsei care este considerata ca executata pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate si de eforturile acesteia pentru reintegrarea sociala, in special in cadrul activitatilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale, de responsabilitatile incredintate, de recompensele acordate, de sanctiunile disciplinare aplicate si de antecedentele sale penale.

Aplicand aceste consideratii teoretice la situatia contestatorului Cioaca Constantin Cristian, completul din cadrul Tribunalului Arges apreciaza ca acesta a dat dovezi temeinice de indreptare si ca se poate reintegra in societate fara a mai reprezenta un pericol pentru siguranta publica.

Parcurgand datele consemnate in caracterizarea intocmita de cadrele Penitenciarului Mioveni (filele 11-21 dosar de fond), retinem ca, in intreaga perioada petrecuta in detentie, contestatorul a dovedit un interes constant pentru a lua parte la activitatile educative, de asistenta sociala si psihologica pentru care a fost selectionat.

Educatorii din cadrul locului de detinere au mentionat ca acesta a respectat si indeplinit recomandarile din Planul individualizat de evaluare si interventie educativa si terapeutica, inregistrand o evolutie semnificativa in plan educational.

In planul asistentei sociale, notam ca persoana privata de libertate a finalizat cu rezultate bune si foarte bune programe specifice (de formare a abilitatilor sociale, de formare a abilitatilor parentale si de pregatire pentru liberare), iar ca urmare a parcurgerii acestor demersuri, cadrele penitenciarului au constatat o evolutie pozitiva. Condamnatul a tinut legatura cu mediul de suport prin intermediul vizitelor, a convorbirilor telefonice si prin corespondenta.

Si psihologul unitatii a indicat o evolutie pozitiva a detinutului in plan psiho-comportamental, precizand ca acesta este cooperant in relatia cu autoritatea, conformist, stabil emotional si a finalizat cu credite activitati psihologice semistructurate, cat si Programul de formare a detinutilor de sprijin.

In favoarea contestatorului se retine si imprejurarea ca, in cele 3249 de zile de detentie si 449 de zile de arest preventiv executate pana la momentul prezentarii in fata comisiei prevazute de art. 97 din Legea nr. 254/2013, nu a fost sanctionat disciplinar, indeplinind obligatiile si respectand interdictiile impuse prin Legea de executare a pedepselor si celelalte dispozitii care reglementeaza aceasta activitate.

Completul observa si faptul ca, inca din perioada arestarii preventive, contestatorul s-a evidentiat prin comportamentul sau pozitiv, obtinand un numar de 2 recompense, iar dupa incarcerare acesta a mai fost recompensat de inca 81 de ori.

Avand in vedere disp. art. 2 alin. 1 din Decizia nr. 445/2016 a Administratiei Nationale a Penitenciarelor privind aprobarea Procedurii de lucru pentru acordarea recompenselor pe baza Sistemului de creditare – care prevad ca „sistemul de creditare este o procedura obiectiva, unitara si transparenta de masurare a comportamentului persoanelor private de libertate, precum si a eforturilor depuse de acestea in vederea reintegrarii sociale” – si ca formularea / acordarea unei recompense este conditionata de acumularea unui numar minim de credite care pot fi acordate doar in urma obtinerii unor rezultate bune si foarte bune, cat si fata de disp. art. 97 alin. 1 din Legea nr. 254/2013 – care prevad ca persoanelor condamnate li se pot acorda recompense doar daca au o buna conduita si care au intreprins eforturile necesare in cadrul muncii prestate sau in cadrul activitatilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale –, consideram ca, o data in plus, numarul si frecventa obtinerii recompenselor sus-mentionate dovedesc staruinta si interesul contestatorului in asimilarea informatiilor transmise la activitatile la care a luat parte in vederea formarii unor comportamente prosociale.

Se impune a se indica si faptul ca, potrivit Deciziei anterior amintite, persoanele private de libertate pot beneficia de o singura recompensa in fiecare luna, in cauza de fata fiind de notat si faptul ca, incepand cu luna august 2017, deci in ultimii 6 ani, contestatorul a fost recompensat lunar.

De asemenea observam si ca 3 dintre recompensele de care contestatorul s-a bucurat au constat in permisiunea iesirii din penitenciar cate o zi, acesta revenind de fiecare data la termenul stabilit si respectand celelalte obligatii ce ii reveneau.

Nu in ultimul rand, notam si imprejurarea ca persoana privata de libertate nu se afla la prima analiza in vederea acordarii liberarii conditionate, anterior fiind discutat la data de 11.01.2023 si amanat pana la 10.05.2023 conform sentintei penale nr. ###/23.01.2023 a Judecatoriei Pitesti, posibilitatea formularii unei noi cereri sau propuneri de liberare fiind amanata pentru 4 luni.

Observam ca, si in aceasta ultima perioada, contestatorul si-a mentinut interesul pentru participarea la activitatile recomandate, iar in baza rezultatelor obtinute acesta a mai fost fost recompensat de 4 ori (totalizand 87 de recompense in intreaga perioada a privarii de libertate), in luna martie 2023 acesta beneficiind, din nou, de permisiunea de iesire din penitenciar.

In opinia tribunalului, dovezile de indreptare rezulta si din nivelul ridicat de implicare de care susnumitul a dat dovada in desfasurarea de activitati lucrative in interesul penitenciarului.

In acest sens, notam ca detinutul are un numar de 712 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, numar care, prin raportare la perioada detentiei si la modalitatea de calcul a unor astfel de zile (conform art. 96 din Legea 254/2013), poate fi apreciat ca o dovada a staruintei de care condamnatul a dat dovada in prestarea unor astfel de activitati.

Avand in vedere implicarea constanta a persoanei in cauza in desfasurarea unor activitati lucrative, apreciem ca exista premisele ca acesta sa isi fi format deprinderile necesare pentru ca, odata pus in libertate, sa isi poata asigura existenta fara a mai intra in conflict cu legea penala.

Notam si ca, potrivit art. 97 alin. 3 lit. e din Legea 254/2013, la analiza in vederea acordarii liberarii conditionate a persoanei condamnate, dovezile de indreptare sunt raportate si la antecedentele sale penale, existenta unor eventuale alte condamnari anterioare reprezentand un aspect de care instanta trebuie sa tina seama fiind indicata si la art. 59 din Codul penal (1969).

In cauza de fata, retinem imprejurarea ca petentul condamnat nu este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce, in opinia noastra, poate conduce la concluzia ca reeducarea si cultivarea in constiinta sa a respectului fata de valorile sociale se pot realiza mai usor.

Fara indoiala ca susnumitul a fost gasit vinovat pentru comiterea unor fapte deosebit de grave, cu un puternic impact in toate mediile sociale si care au suscitat o lunga perioada de timp un interes sporit pentru opinia publica – aspect ce impune ca, pentru acordarea liberarii inainte de executarea pedepsei la termen, sa se realizeze o analiza mai exigenta a activitatilor desfasurate de condamnat in perioada cat a fost privat de libertate.

Trebuie insa a fi avut in vedere ca aspectele ce au tinut de gravitatea infractiunii si de periculozitatea infractorului au fost evaluate de instanta de executare prin prisma imprejurarilor si a modului de comitere, a naturii si gravitatii rezultatului produs, a motivelor si scopului urmarit, cat si a conduitei dupa savarsire si in cursul procesului penal, instanta care a aplicat pedepse orientate catre maximul prevazut de lege (pentru infractiunea prev. de art. 195 rap. la art. 199 alin. 1 din noul Cod penal contestatorul fiind condamnat chiar la maximul de pedeapsa prevazut).

La fel de adevarat este si faptul ca pentru contestator pedeapsa urmeaza sa expire la termen la data de 02.08.2028, acesta mai avand de executat un numar de aproximativ 1800 de zile din pedeapsa.

Cu toate acestea, retinem ca norma legala nu prevede ca si criteriu de analiza in vederea acordarii liberarii conditionate cuantumul restului de pedeapsa neexecutat, ci legiuitorul a considerat ca o perioada de 3/4 din pedeapsa stabilita ar putea sa constituie un interval de timp suficient pentru ca procesul de socializare sa se realizeze.

In cauza, asa cum s-a indicat si anterior, pe intreaga perioada a detentiei condamnatul a dovedit un interes constant in participarea la activitatile organizate in cadrul locului de detinere si a fost staruitor in prestarea de activitati lucrative, iar fata de rezultatele obtinute acesta a primit maximul de evidentieri care i se puteau acorda potrivit normelor legale in materie.

Tribunalul constata ca petentul a participat la activitati educative si sociale diversificate si adecvate naturii infractiunilor pentru care a fost condamnat (programe, concursuri tematice, activitati de consiliere, artizanat, emisiuni locale radio-TV, prelegeri). Notam si ca, in ultimii 6 ani, acesta a participat lunar la activitati de grup, religioase sau de consiliere moral-religioasa si a luat parte la multiple activitati in comunitate, unde a avut un comportament corespunzator.

Toate aspectele indicate mai sus pot conduce la concluzia ca scopul preventiv educativ al pedepsei a fost atins in privinta persoanei condamnate, eforturile depuse de acesta putand fi considerate dovezi solide de indreptare. Pe parcursul celor mai bine de 10 ani cat a fost izolat de societate, contestatorul a dovedit ca are capacitatea de a se conforma normelor si rigorilor mediului in care a fost plasat si ca a fost interesat sa isi insuseasca reguli, valori si deprinderi corecte, astfel ca acesta merita sansa de a fi redat comunitatii mai devreme, pentru ca, sprijinit de membrii familiei, sa se poata reintegra si reabilita mai rapid.

In opinia noastra, lipsa repararii integrale a prejudiciului produs prin comiterea infractiunii de catre condamnat nu poate constitui un motiv care sa justifice respingerea propunerii formulate de catre comisia din cadrul Penitenciarului Mioveni.

Dincolo de imprejurarea ca aceasta conditie nu era prevazuta in vechea norma penala, din aceasta perspectiva fiind mai favorabile contestatorului dispozitiile vechiului Cod penal, avem in vedere ca inclusiv actualul Cod penal permite acordarea liberarii inainte de termen in lipsa achitarii despagubirilor civile daca persoana condamnata dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca.

Sub acest aspect, retinem ca petentul a prezentat in original adeverinte de venit pentru perioada analizata eliberate de Serviciul Fiscal Orasenesc Strehaia (filele 122-132 dosar de fond), din care reiese ca, dupa incarcerare si pana la data prezentarii sale in fata comisiei, condamnatul nu a realizat niciun fel de venituri.

La dosar nu se regasesc inscrisuri din care sa reiasa ca persoana privata de libertate ar fi prestat activitati lucrative remunerate in perioada detentiei, asa cum se indica in hotararea contestata, nici ca ar avea in proprietate bunuri mobile sau imobile asupra carora putea sa dispuna, ori ca ar fi primit sume considerabile din partea familiei care i-ar fi permis sa achite, macar in parte, sumele ce i s-au pus in sarcina cu titlu de despagubiri civile.

Observam si faptul ca, prin sentinta penala nr. 675/02.07.2013 (filele 59-67 dosar fond), Tribunalul Arges a instituit masura sechestrului asigurator asupra unui imobil ce ar fi apartinut condamnatului si a mentinut sechestrul instituit prin ordonanta procurorului in legatura cu un alt imobil.

De asemenea, prin decizia penala nr. 358/A/18.06.2014 (filele 68-94 dosar fond), Curtea de Apel Pitesti a stabilit ca prestatia acordata fiului minor sa fie achitata de inculpat lunar, la dosar neexistand dovezi ca partea civila ar fi reclamat neindeplinirea acestei obligatii de catre condamnat.

Or, prin prisma celor indicate, nu se poate retine o rea-credinta din partea contestatorului in a nu-si indeplini obligatia de a achita sumele ce i-au fost puse in sarcina cu titlu de despagubiri.

Fata de toate aceste considerente si avand in vedere propunerea unanima a membrilor comisiei organizate in cadrul Penitenciarului Mioveni, completul considera ca detinerea in continuare a petentului condamnat nu mai este necesara, acesta dovedind ca se poate reintegra in societate fara a mai constitui un pericol pentru ordinea publica.

Completul atrage atentia condamnatului asupra dispozitiilor art. 104 alin. 2 Cod penal, in sensul ca, daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savarsit o noua infractiune, care a fost descoperita in termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara.

Drept urmare, intemeindu-se si pe disp. art. art.425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., rap. la art.587 C.pr.pen. completul va admite contestatia formulata de contestatorul Cioaca Constantin Cristian impotriva sentintei penale nr. 1337/19.07.2023 pronuntate de Judecatoria Pitesti in dosarul nr. 8362/280/2023, hotarare pe care o va desfiinta.

Rejudecand, apreciind ca in privinta contestatorului sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prev. de art. 59 din vechiul Cod penal, completul va admite propunerea formulata de Comisia de liberare conditionata din cadrul Penitenciarului Mioveni si va dispune liberarea conditionata a acestuia, daca nu este retinut sau arestat in alte cauze”.

* Cititi aici integral decizia Tribunalului Arges (publicata de Rejust.ro)

* Cititi aici motivarea Judecatoriei Pitesti