Daca pana acum v-am prezentat actiunile juristului Adrian Secu (foto 4) impotriva abuzurilor comise de catre statul roman in pandemie, de data aceasta a ajuns in instanta economistul Ion Secu (foto 3), tatal lui Adrian – insa in calitate de inculpat.

Mai exact, in 23 mai 2024, judecatoarea Roxana Sintimbrean (foto 1) de la Judecatoria Brasov l-a condamnat pe Ion Secu la o amenda penala de 6.000 de lei pentru ca l-ar fi amenintat cu moartea pe Ion Banciu. La 8 iunie 2023, procurorul Paul-Ionel Ursa (foto 2) de la Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov l-a trimis in judecata pe Secu-senior pentru ca l-ar fi amenintat cu lopata pe Ion Banciu, un vecin cu care are o disputa veche, care dureaza de ani intregi si care s-a soldat inclusiv cu un proces civil. Mai precis, la 26 iunie 2021, venit sa faca lucrari la instalatia de apa a unui imobil pe care il imparte cu Ion Secu, Ion Banciu afirma ca vecinul l-a amenintat ca ii da in cap cu o lopata de curatat zapada daca nu paraseste imediat curtea. In replica, Secu sustine ca Banciu a incercat sa strice atat instalatia de apa, cat si incuietoarea portii si de aceea l-a amenintat cu lopata. Totusi, Ion Secu afirma ca nu i-a spus niciodata vecinului ca il va lovi in cap.

Dosarul a zacut doi ani la parchet

Dupa cum vedeti in facsimilul de mai jos, rechizitoriul nr. 6571/P/2021 a fost emis la 8 iunie 2023 (asadar, la aproape doi ani de la altercatie). Desi nu-i apare numele, cea care a confirmat actul acuzarii este sefa PJ Brasov Anca-Loredana Gheorghiu.

Iata minuta sentintei nr. 729/2024 din dosarul nr. 19209/197/2023:

„In baza art. 396 alin. (1) si alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 206 alin. 1 C.pen., condamna pe inculpatul Secu Ion la pedeapsa amenzii in cuantum de 6.000 lei, corespunzatoare a 200 zile-amenda si unui cuantum al unei zile-amenda de 30 lei, pentru savarsirea infractiunii de amenintare (fapta din data de 26.06.2021, persoana vatamata Banciu Ion).

In baza art. 63 alin. (1) C.pen., atrage atentia inculpatului ca, in caz de neexecutare cu rea-credinta, in tot sau in parte, a pedepsei amenzii, numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoarea.

In baza art. 19 C.pr.pen., art. 20 C.pr.pen., art. 25 alin. 1 C.pr.pen., art. 397 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 1349 C.civ. si art. 1357 C.civ., admite in parte actiunea civila exercitata de partea civila Banciu Ion si, in consecinta, obliga inculpatul Secu Ion la plata catre partea civila a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale, respingand in rest, ca neintemeiata, actiunea civila exercitata de partea civila.

In baza art. 398 C.pr.pen. raportat la art. 274 alin. 1 teza I C.pr.pen., obliga inculpatul Secu Ion la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat (din care suma de 537,75 lei reprezinta cheltuieli judiciare aferente fazei de urmarire penala).

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei, in data de 23.05.2024”.

Probleme la declaratiile martorilor

Pana aici, poate parea o simpla cearta intre doi vecini. Insa interesant este ceea ce s-a intamplat in instanta. Lumea Justitiei prezinta atat motivarea instantei de fond, cat mai ales apelul lui Ion Secu, aparat de catre propriul fiu (in calitate de mandatar neavocat). Veti vedea cum inculpatul demonteaza afirmatiile martorilor si arata in ce fel acestea se contrazic intre ele. Exista doi martori: Napoleon Bonaparte (martor ocular, care sustine teza amenintarii) si Ion Marina (martor neocular, care in momentul presupusei amenintari se afla in cladire, nu in curte). Marina sustine ca a auzit si a vazut cearta pe fereastra incaperii in care se afla. La randul lui, Ion Secu afirma ca acea fereastra nu are vedere spre poarta curtii, unde s-a produs altercatia.

In plus, Napoleon Bonaparte a declarat in instanta (sub juramant – bineinteles) ca nu a declarat nimic la politie (in faza de urmarire penala), ci doar a semnat declaratia de martor pe care i-a intins-o politistul.

Nu in ultimul rand, Secu-senior pune la indoiala credibilitatea lui Ion Marina. In primul rand (sustine inculpatul), exista o hotarare judecatoreasca definitiva prin care o instanta civila a constatat lipsa de sinceritate a lui Marina. In al doilea rand, Marina este de circa doua decenii mandatarul lui Ion Banciu – asadar, martorul se afla in relatii apropiate cu partea vatamata.

Unde e starea de temere?

De asemenea (foarte important), veti vedea ca exista o umbra de indoiala asupra starii de temere pe care ar fi resimtit-o partea vatamata. Mai precis, Ion Secu argumenteaza ca in declaratia initiala din faza de urmarire penala (data la 27 august 2021), Ion Banciu nu a evidentiat nicio stare de temere. Abia la 17 martie 2022 (deci la aproape sapte luni distanta) partea vatamata a vorbit despre o astfel de stare – cel mai probabil, fiind sfatuita de catre propriul avocat.

Insistam asupra acestui aspect, intrucat art. 206 alin. 1 din Codul penal defineste amenintarea doar in legatura cu crearea unei stari de temere: 'Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii'. Ion Secu argumenteaza lipsa acestei stari de temere invocand filmarea facuta de catre politistul sosit la fata locului cu bodycamul din dotare – filmare unde Ion Banciu apare suficient de relaxat, incat sa-i vorbeasca ironic lui Secu, sustine inculpatul.

Primul termen al apelului, fixat in vacanta judecatoreasca

In aceste conditii, prin actiunea de apel, Ion Secu solicita achitarea sau trimiterea cauzei la Judecatoria Brasov, pentru rejudecarea fondului.

Incheiem, mentionand ca magistratii Marius-Gabriel Lita si Cristina au fixat primul termen al apelului pentru ziua de luni, 29 iulie 2024.

Iata principalul pasaj din motivarea sentintei:

„Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In fapt, in data de 26.06.2021, in jurul orelor 18:30-19:00, inculpatul SECU ION a amenintat-o cu moartea pe persoana vatamata Banciu Ion, folosindu-se de o lopata, in timp ce se aflau in apropierea imobilului situat in (...).

Astfel, in data de 26.06.2021, in jurul orelor 19:27, Politia Statiunii Predeal a fost sesizata prin SNUAU 112 de catre numitul Banciu Ion cu privire la faptul ca Secu Ion l-a amenintat cu o lopata, in timp ce se afla in fata imobilului situat in (...). La fata locului s-au deplasat organele de politie din cadrul Politiei Statiunii Predeal, constatand faptul ca inculpatul Secu Ion se afla in curtea imobilului tinand o lopata in mana. Organele de politie i-au solicitat acestuia de mai multe ori sa lase lopata jos din mana, numitul Secu Ion conformandu-se in cele din urma. Cu privire la aceasta fapta persoana vatamata a formulat plangere penala, la care a atasat mai multe inscrisuri privind situatia imobilului situat in (...), care a si generat starea generala conflictuala intre inculpatul Secu Ion si persoana vatamata. Astfel, din declaratia persoanei vatamate si din inscrisurile depuse, Banciu Ion detine demisolul imobilului situat la adresa din (...), iar numitul Secu Ion este proprietarul parterului si al etajului imobilului mai sus mentionat. Cele doua persoane se afla in proces civil aflat pe rolul Judecatoriei Brasov de mai multi ani de zile.

Din declaratia persoanei vatamate reiese ca in data de 26.06.2021, in jurul orei 18:30, s-a deplasat impreuna cu martorii Bonaparte Napoleon si Marina Ion la imobil, pentru a verifica instalatia de apa si canalizare, insa la scurt timp inculpatul Secu Ion a iesit si a inceput sa adreseze injurii si amenintari. Acesta a venit inspre persoana vatamata tinand in mana o lopata si spunandu-i persoanei vatamate ca nu are ce cauta pe proprietatea sa si ca ii da cu lopata in cap si il omoara daca il mai prinde pe acolo. Ca atare, persoana vatamata a apelat numarul de urgenta 112 si a solicitat interventia organelor de politie, care la scurt timp au ajuns la fata locului si i-au solicitat inculpatului Secu Ion sa lase lopata din mana, lucru pe care inculpatul l-a facut.

In procesul verbal de vizionare a inregistrarii conform dispozitivului Body Cam seria 244504, sunt consemnate aceleasi aspecte, privind sosirea organelor de politie la fata locului, unde se aflau inculpatul si persoana vatamata, iar inculpatul Secu Ion tinea in mana o lopata, pe care, la solicitarea organelor de politie, a pus-o deoparte. La fata locului au mai fost identificati numitii Bonaparte Napoleon si Marina Ion, persoane care au venit impreuna cu persoana vatamata Banciu Ion pentru a face o constatare cu privire la reparatiile necesare imobilului detinut de persoana vatamata.

Conform declaratiei martorului Bonaparte Napoleon (f. 30 dosar de urmarire penala), acesta a confirmat cele declarate de catre persoana vatamata, mentionand ca a auzit cand Secu Ion i-a spus numitului Banciu Ion 'iti dau cu lopata in cap daca nu plecati'. Totodata, Bonaparte Napoleon a declarat faptul ca, in momentul in care a iesit din imobil, l-a vazut pe Secu Ion ca tine lopata ridicata spre Banciu Ion. Bonaparte Napoleon a declarat faptul ca inculpatul Secu Ion i-a creat numitului Banciu Ion o stare de temere, desi acesta din urma este o persoana calma si nu isi exteriorizeaza sentimentele.

Din declaratia martorului Marina Ion (f. 31 dosar de urmarire penala) reiese ca, l-a vazut pe Secu Ion ca avea o lopata in mana pe care o tinea ridicata deasupra capului, insa nu a auzit daca persoana vatamata a fost amenintata cu lopata intrucat a iesit din imobil mult prea tarziu. Marina Ion a declarat faptul ca Banciu Ion evita sa mearga singur la imobilul sau intrucat nu doreste sa fie singur la o eventuala interactiune cu inculpatul Secu Ion.

Persoana vatamata Banciu Ion (f.28-29 dosar de urmarire penala) a declarat faptul ca are o stare de temere permanenta in ceea ce il priveste pe numitul Secu Ion, fiindu-i teama sa mearga singur la imobilul pe care il detine. Din acest motiv, dar si pentru ca ii este teama de viitoare altercatii cu Secu Ion, persoana vatamata apeleaza la diverse persoane pentru a-l insoti la imobilul situat la adresa din (...).

Fiind audiat in calitate de suspect (f. 37 dosar de urmarire penala), SECU ION a declarat ca in data de 26.06.2021, in timp ce se afla in curtea imobilului situat in, a luat o lopata de curatat zapada pentru a impiedica distrugerea portii de catre Banciu Ion, spunandu-i acestuia sa plece, deoarece nu are dreptul sa distruga poarta si nu are dreptul sa foloseasca acea intrare in imobil. De asemenea, Secu Ion a declarat ca nu a folosit expresia 'iti dau cu lopata in cap' si nu isi mai aminteste daca la momentul sosirii organelor de politie la fata locului, mai avea lopata in mana. Intrebat fiind cu privire la modalitatea in care a tinut lopata, Secu Ion a declarat ca a ridicat lopata la nivelul incuietorii portii, aceasta fiind folosita numai pentru a-l impiedica pe Banciu Ion sa distruga incuietoarea portii de acces in curtea imobilului. Aspectele declarate de suspect sunt contrazise de celelalte mijloace de proba administrate in cauza si nu se coroboreaza cu ansamblul probatoriu administrat in cauza.

Fiind audiat in calitate de inculpat (f. 33 dosar de urmarire penala), Secu Ion a declarat ca in data de 26.06.2021, in jurul orelor 18:30-19:00, in timp ce se afla la parterul imobilului situat in (...), a auzit zgomote provocate prin lovirea cu ciocanul, ce proveneau din zona racordului comun al imobilului la canalizarea orasului, motiv pentru care a iesit speriat in curtea aferenta parterului si etajului imobilului ce apartine societatii Turism Predeal S.R.L. In acel moment, Secu Ion sustine ca l-a vazut pe Banciu Ion, ca se afla in exteriorul curtii si tragea cu ambele maini de poarta de intrare in curte, dupa ce distrusese incuietoarea si incerca sa o scoata din balamale. Secu Ion a declarat ca din acest motiv, avand intentia de a-l determina sa ia mainile de pe poarta si neavand intentia sa-l loveasca si sa-i produca o stare de temere, a pus mana pe o lopata cu care curata zapada, pe care a indreptat-o catre mainile lui Banciu Ion, determinandu-l sa ia mainile de pe poarta, insa fara sa foloseasca expresia 'iti dau cu lopata in cap'. Inculpatul a declarat ca in plansa fotografica anexata raportului de expertiza judiciara dispusa de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 18787/197/2018 se observa ca racordul la canalizarea orasului a fost distrus prin infundare, inculpatul depunand copie a acestei planse la dosar, din care nu se observa cele indicate de inculpat, dar care, oricum, raportat la obiectul prezentei cauze, nu prezinta relevanta in ceea ce priveste comiterea infractiunii de amenintare. Inculpatul a mai depus in probatiune si copie a Deciziei civile nr. 502/2005 a Curtii de Apel Brasov, din care reiese ca dreptul de superficie asupra terenului aferent imobilului apartine S.C. Turism Predeal, iar persoana vatamata Banciu Ion detine doar nuda proprietate asupra terenului, aspecte care, de asemenea, nu sunt relevante raportat la obiectul cauzei, care vizeaza comiterea infractiunii de amenintare.

Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a avut in vedere probele administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, care, coroborate, atesta situatia de fapt expusa mai sus, asa cum se va detalia in cele ce urmeaza.

Astfel, din declaratiile persoanei vatamate Banciu Ion din cursul urmaririi penale (f. 28-29 dosar de urmarire penala), instanta retine ca in data de 26.06.2021, in jurul orei 18:30, s-a deplasat impreuna cu martorii Bonaparte Napoleon si Marina Ion la imobil, pentru a verifica instalatia de apa si canalizare, insa la scurt timp inculpatul Secu Ion a iesit si a inceput sa adreseze injurii si amenintari. Acesta a venit inspre persoana vatamata tinand in mana o lopata si spunandu-i persoanei vatamate ca nu are ce cauta pe proprietatea sa si ca ii da cu lopata in cap si il omoara daca il mai prinde pe acolo. Ca atare, persoana vatamata a apelat numarul de urgenta 112 si a solicitat interventia organelor de politie, care la scurt timp au ajuns la fata locului si i-au solicitat inculpatului Secu Ion sa lase lopata din mana, lucru pe care inculpatul l-a facut.

Cu ocazia audierii sale in cursul cercetarii judecatoresti, la termenul de judecata din data de 25.04.2024 (f. 84-85 d.i.), persoana vatamata Banciu Ion a reiterat, in esenta, aspectele declarate in cursul urmaririi penale, cu mici inadvertente care nu afecteaza insa credibilitatea si sinceritatea persoanei vatamate, fata de perioada indelungata de timp scursa de la momentul incidentului si pana la momentul audierii sale in fata instantei, dar si fata de imprejurarea ca aspectele in legatura cu care exista nepotriviri intre declaratiile persoanei vatamate nu sunt unele esentiale legate de imprejurarile faptice in care au avut loc actele de amenintare, ci chestiuni de detaliu. Astfel, cu ocazia audierii sale la termenul de judecata din 25.04.2024, persoana vatamata a reiterat ca a fost amenintata de inculpat. Inculpatul Secu Ion tinea o lopata deasupra capului si l-a amenintat ca ii da cu ea in cap. De asemenea, persoana vatamata a precizat ca a simtit o stare de teama accentuata in acel moment, dar ca starea de temere este demult instalata. A mai precizat ca astfel de oameni sunt imprevizibili.

In continuare, instanta retine ca veridicitatea aspectelor relatate de catre persoana vatamata Banciu Ion cu ocazia audierilor sale pe parcursul procesului, cu privire la faptul ca inculpatul avea lopata in mana, deasupra capului, este sustinuta si de declaratiile martorilor Marina Ion si Bonaparte Napoleon. De asemenea, aceasta situatie de fapt este confirmata de inregistrarea audio-video a faptei surprinsa de dispozitivul de tip body cam seria 244504 si este recunoscuta inclusiv de inculpat. Astfel, in declaratia din cursul urmaririi penale (f. 33 verso dosar de urmarire penala), acesta a mentionat 'avand intentia de a-l determina sa ia mainile de pe poarta, neavand intentia sa-l lovesc si sa-i produc o stare de temere, am pus mana pe lopata cu care curatam zapada, pe care am indreptat-o catre mainile lui Banciu Ion, determinandu-l sa ia mainile de pe poarta'. Aceste aspecte sunt reluate si in declaratia din cursul cercetarii judecatoresti 'pentru a-l determina sa ia mainile de pe poarta si a-l impiedica sa violeze dreptul exclusiv de folosinta asupra caii de acces, am pus mana pe o lopata de curatat zapada, pe care am ridicat-o si am indreptat-o in directia mainilor acestuia'.

Astfel, cu ocazia audierii sale in cursul urmaririi penale (f. 31 dosar de urmarire penala), martorul Marina Ion a aratat ca l-a vazut pe Secu Ion ca avea o lopata in mana pe care o tinea ridicata deasupra capului, insa nu a auzit daca persoana vatamata a fost amenintata cu lopata intrucat a iesit din imobil mult prea tarziu. Marina Ion a declarat faptul ca Banciu Ion evita sa mearga singur la imobilul sau intrucat nu doreste sa fie singur la o eventuala interactiune cu inculpatul Secu Ion.

Fiind audiata in cursul cercetarii judecatoresti, martorul Marina Ion (f. 61-62 d.i.) a relatat, in esenta, aceleasi aspecte ca cele declarate in cursul urmaririi penale, cu mici nepotriviri care nu afecteaza insa credibilitatea si sinceritatea martorului, avand in vedere intervalul de timp scurs de la data faptelor si pana la momentul audierii sale in fata instantei, interval de timp care a condus in mod inevitabil la alterarea capacitatii martorului de a-si aminti o serie de detalii pe care le-a furnizat organelor de urmarire penala, fata de imprejurarea ca declaratiile din cursul urmaririi penale au fost luate la un moment foarte apropiat de momentul producerii incidentului. Martorul a precizat ca persoana vatamata Banciu Ion parea speriat cand discuta cu politia.

In plus, instanta retine ca declaratia martorului este sincera, iar chiar daca martorul Marina Ion ar fi avut calitatea de mandatar pentru persoana vatamata Banciu Ion, acest fapt nu semnifica ca martorul este in serviciul sau ori faptul ca credibilitatea sa ii este afectata. Mai mult decat atat, o decizie a instantelor civile nu poate statua cu autoritate de lucru judecat cu privire la subiectivitatea unui martor.

In continuare, instanta retine ca in privinta amenintarii cu moartea si martorul Bonaparte Napoleon a perceput in mod direct amenintarile adresate persoanei vatamate de catre inculpat. Astfel, cu ocazia audierii sale in cursul urmaririi penale (f. 30 dosar de urmarire penala) martorul Bonaparte Napoleon a declarat, in esenta, aceleasi aspecte ca cele relatate de persoana vatamata Banciu Ion si de martorul Marina Ion, evidentiind ca inculpatul i-a adresat injurii persoanei vatamate si amenintari cu moartea persoanei vatamate, respectiv 'iti dau cu lopata in cap daca nu plecati'. Totodata, martorul Bonaparte Napoleon a declarat faptul ca, in momentul in care a iesit din imobil, l-a vazut pe Secu Ion ca tine lopata ridicata spre Banciu Ion, precum si faptul ca i-a creat numitului Banciu Ion o stare de temere, desi acesta din urma este o persoana calma si nu isi exteriorizeaza sentimentele.

Cat priveste declaratia martorului Napoleon Bonaparte de la termenul de judecata din data de 10.04.2024 (f. 39 d.i.), aceasta nu va fi avuta in vedere, in integralitatea sa, la stabilirea situatiei de fapt, avand in vedere neconcordantele majore dintre declaratia martorului din cursul urmaririi penale si cea de la termenul de judecata din 10.04.2024. Martorul nu a oferit o explicatie rezonabila si plauzibila care sa justifice necorelarea unor aspecte esentiale declarate pe parcursul procesului penal. In concret, in cursul cercetarii judecatoresti martorul a aratat ca nu a auzit momentul cand inculpatul l-a amenintat cu moartea pe persoana vatamata. A mentionat ca la politie doar a semnat ceva, nu a dat nicio declaratie. Cu toate acestea, se retine ca nu a existat absolut nicio obiectie a martorului cu privire la modalitatea de consemnare a declaratiei in cursul urmaririi penale ori eventuale erori de redactare, iar martorul a semnat respectiva declaratie, certificand veridicitatea celor consemnate. Mai mult decat atat, la termenul de judecata din data de 10.04.2024, martorul a aratat ca isi mentine declaratia data in cursul urmaririi penale si a aratat ca nu isi aminteste cu exactitate ce s-a intamplat avand in vedere trecerea unui interval indelungat de timp. Totodata, fiindu-i aratata declaratia din cursul urmaririi penale, si-a recunoscut semnatura.

Prin urmare, instanta nu va retine aspectele invederate de catre martorul Napoleon Bonaparte, in cursul cercetarii judecatoresti, referitor la faptul ca nu a auzit ca inculpatul sa ii adreseze amenintari cu moartea persoanei vatamate. Cu toate acestea, martorul a aratat in continuare ca l-a vazut pe inculpat tinand lopata deasupra capului si indreptata catre persoana vatamata. In acest sens, instanta va avea in vedere aceste sustineri ale martorului, deoarece se coroboreaza cu intreg probatoriul administrat in cauza, iar aceste aspecte au fost sustinute si in cursul urmaririi penale.

Cat priveste apararile inculpatului, acestea nu sunt probate. Astfel, actele de amenintare a persoanei vatamate de catre inculpat, rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila, din declaratiile persoanei vatamate si ale martorilor Marina Ion si Napoleon Bonaparte de pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, precum si inregistrarea audio-video a faptei. Prin urmare, instanta apreciaza ca declaratia inculpatului de la termenul de judecata din data de 10.04.2024 are un caracter pur subiectiv si serveste exclusiv satisfacerii propriului interes referitor la incercarea de a nu raspunde penal, nefiind astfel apta pentru a fi luata in considerare la stabilirea starii de fapt. In plus, in ceea ce priveste actiunea de ridicare a lopetii deasupra capului, aceasta actiune este recunoscuta inclusiv de inculpat.

In drept, fapta inculpatului SECU ION care, in data de 26.06.2021, in jurul orelor 18:30-19:00, a amenintat-o cu moartea pe persoana vatamata Banciu Ion, folosindu-se si de o lopata pe care o tinea in mana, in timp ce se aflau in apropierea imobilului situat in (...), intruneste elementele constitutive ale infractiunii de amenintare prev. de art. 206 alin 1 C.pen.

Analizand latura obiectiva a infractiunii de amenintare, instanta retine ca elementul material consta in actiunea de intimidare a unei persoane, directa sau indirecta, explicita sau implicita, prin amenintarea realizata prin orice mijloace ca, in viitorul apropiat, va fi savarsita o infractiune (indiferent de natura sau gravitatea acesteia) sau o fapta prin care se poate produce un prejudiciu material determinat sau determinabil, impotriva sa, a sotului sau, a unei rude apropiate ori a altei persoane.

In cauza, elementul material este reprezentat de actiunea inculpatului Secu Ion de amenintare cu moartea a persoanei vatamate Banciu Ion, folosindu-se si de o lopata pe care o tinea in mana. Exista trei conditii atasate elementului material al infractiunii. O prima conditie este ca amenintarea sa se refere la comiterea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare. Cea de-a doua conditie este ca infractiunea sau fapta pagubitoare cu care se ameninta sa se indrepte fie direct impotriva persoanei vatamate, fie impotriva altei persoane. Cea de-a treia si ultima conditie se refera la necesitatea de a exista o amenintare serioasa. Aceasta trebuie sa aiba un potential intimidant, altfel spus, sa fie de asa natura incat sa poata produce o stare de temere. Toate aceste conditii sunt indeplinite in cauza, dat fiind ca amenintarea inculpatului Secu Ion cu moartea, folosindu-se si de o lopata pe care o tinea in mana, s-a indreptat in mod direct impotriva persoanei vatamate Banciu Ion, iar o astfel de amenintare prezinta un potential intimidant, de natura sa produca o stare de temere oricarei persoane.

Cat priveste urmarea imediata, se retine ca infractiunea de amenintare este una de pericol abstract, si nu concret, concluzie dedusa din formularea utilizata de legiuitor in definirea acestei infractiuni, respectiv 'daca este de natura sa ii produca o stare de temere'. Prin urmare, actiunea de amenintare trebuie sa fie susceptibila de a genera o astfel de stare, nefiind necesara producerea, in concret, a acesteia, astfel ca nu se poate dispune achitarea inculpatului pe considerentul ca actiunea sa nu ar fi produs, in concret, persoanei vatamate Banciu Ion, o stare de temere. In cauza, amenintarea inculpatului Secu Ion a fost de natura sa produca o stare de pericol la adresa libertatii psihice a persoanei vatamate, iar dincolo de existenta caracterului abstract al pericolului, instanta apreciaza ca pericolul a fost si unul concret, avand in vedere declaratiile persoanei vatamate Banciu Ion si ale martorului Marina Ion din cursul urmaririi penale si din cursul cercetarii judecatoresti, din care rezulta ca atat persoana vatamata, s-a speriat de modul in care a reactionat inculpatul la adresa persoanei vatamate in data de 26.06.2021. Mai mult, se observa si atitudinea ulterioara a persoanei vatamate, care, si-a retras mainile de pe poarta.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din materialitatea faptei, dat fiind ca infractiunea cercetata este o infractiune de pericol abstract.

Cat priveste latura subiectiva a infractiunii, se retine ca inculpatul a savarsit infractiunea cu vinovatie sub forma intentiei directe, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., inculpatul prevazand rezultatul faptei sale si urmarind producerea lui prin savarsirea infractiunii. Caracterul intentionat al vinovatiei se deduce din faptul ca inculpatul a prevazut ca, prin amenintarea persoanei vatamate cu moartea, folosindu-se si de o lopata pe care o tinea in mana, ii va genera acesteia o stare de temere, urmare imediata pe care a si urmarit-o, astfel cum rezulta din ansamblul materialului probator administrat in cauza (inclusiv in declaratia sa, inculpatul a sustinut ca 'pentru a-l determina sa ia mainile de pe poarta'.).

In ceea ce priveste solicitarea inculpatului Secu Ion, si anume aceea de a se retine incidenta cauzei justificative prev. la art. 19 C.pen., respectiv savarsirea faptelor in conditiile legitimei aparari, instanta retine ca aceasta este neintemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.

Cu titlu preliminar, se retine faptul ca sarcina probei revine organelor de urmarire penala care formuleaza acuzatia, iar orice dubiu in stabilirea situatiei de fapt profita acuzatului. Ca exceptie, insa, sarcina probei apartine inculpatului care invoca o cauza justificativa (cum ar fi, spre exemplu, legitima aparare), iar intr-o asemenea ipoteza inculpatul trebuie sa dovedeasca in mod credibil apararea formulata prin raportare la acelasi standard de proba care incumba si parchetului, respectiv cel al suficientei probei.

Mai departe, se retine ca potrivit art. 19 C.pen.: '(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare. (2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului'.

Fata de aceste dispozitii legale, se constata ca legitima aparare este cauza justificativa care inlatura caracterul penal al faptei, constand in apararea realizata prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, pentru a impiedica un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana celui care se apara, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.

Pentru a se putea retine savarsirea faptei in conditiile legitimei aparari, este necesara intrunirea unor conditii referitoare la atac, pe de o parte (respectiv, sa existe un atac material; atacul sa fie direct; atacul sa fie imediat; atacul sa fie injust; atacul sa fie indreptat impotriva celui care se apara, impotriva altei persoane, a drepturilor acestora ori a unui interes general), iar pe de alta parte, referitoare la aparare (si anume: apararea trebuie sa constituie o fapta prevazuta de legea penala; apararea sa fie necesara pentru respingerea atacului; apararea trebuie sa fie indreptata impotriva agresorului; apararea sa fie precedata de atac; apararea sa fie proportionala cu atacul).

In concret, instanta constata ca, in cauza, nu a existat un atac material si imediat din partea persoanei vatamate, cu precizarea ca atacul material se exercita numai prin violenta fizica sau prin mijloace care pun in pericol fizic valoarea sociala protejata, neconstituind atac material cel exercitat prin sprijinirea pe o poarta. Or, in cauza, din probatoriul administrat, nu rezulta ca persoana vatamata ar fi exercitat acte de violenta fizica asupra inculpatului ori asupra drepturilor acestuia, cu atat mai mult cu cat partile sunt in litigiu civil cu privire la acel imobil, iar eventuala atingere/sprijinire de poarta nu este in masura sa conduca la retinerea legitimei aparari, avand in vedere ca atingerea unei porti nu reprezinta un atac material, asa cum s-a aratat anterior.

In plus, din probatoriul administrat in cauza nu a fost dovedita legitima aparare de catre inculpat, desi avea sarcina probei. Astfel cum rezulta din declaratiile martorilor, persoana vatamata, insotita de acestia s-a deplasat la imobil pentru a reface instalatia de apa si canalizare si pentru a vedea imobilul. Tocmai din cauza starii de temere in care s-a aflat persoana vatamata, s-a hotarat sa nu se deplaseze singur la respectivul imobil, ori chiar si in ipoteza in care s-ar fi sprijinit pe o poarta, aceasta actiune nu poate fi interpretata ca reprezentand un atac in acceptiunea legitimei aparari, neexistand nicio proba din care sa rezulte ca incerca distrugerea portii.

Conform art. 26 alin. (1) C. pen., Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.

Raportat la dispozitiile legale anterior indicate, instanta retine neintemeiata sustinerea mandatarului inculpatului de achitare a acestuia in baza art. 16 alin. (1) lit. d C. proc. pen., deoarece in cauza nu sunt indeplinite conditiile legitimei aparari, respectiv nu este vorba de un atac material si imediat. Prin urmare, nu poate interveni nici excesul neimputabil de legitima aparare, deoarece si in acest trebuie indeplinite conditiile legitimei aparari, cu exceptia proportionalitatii. Nu este dovedita nici starea de tulburare a inculpatului.

In fine, raportat la situatia de fapt retinuta si la mijloacele de proba administrate in cauza, instanta retine ca solicitarea de la termenul de judecata din data de 25.04.2024, precum si prin concluziile scrise depuse in data de 20.05.2024, de achitare a inculpatului Secu Ion sub aspectul savarsirii faptei de amenintare in dauna persoanei vatamate Banciu Ion, in temeiul art. 16 alin. 1 lit.a, b ori c C.pr.pen., este neintemeiata. Astfel, comiterea de catre inculpat a infractiunii de amenintare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen. in dauna persoanei vatamate Banciu Ion rezulta din analiza concordanta a mijloacelor de proba administrate in cauza, asa cum s-a detaliat cu ocazia retinerii situatiei de fapt de catre instanta, iar fapta exista, este prevazuta de legea penala si a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege, astfel cum rezulta din analiza materialului probator.

Constatand indeplinite conditiile prevazute de art. 396 alin. (1) si alin. (2) C.pr.pen., intrucat, dincolo de orice indoiala rezonabila, rezulta ca fapta cercetata exista, a fost savarsita de inculpat si constituie infractiune, instanta urmeaza sa dispuna condamnarea acestuia pentru savarsirea infractiunii de amenintare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infractiunilor savarsite si periculozitatea infractorului, care se evalueaza in functie de imprejurarile si modul de comitere a infractiunilor, precum si de mijloacele folosite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunilor, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, motivul savarsirii infractiunilor si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunilor si in cursul procesului penal, nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

Modalitatea de savarsire a infractiunii de amenintare (prin amenintarea persoanei vatamate cu moartea, folosindu-se si de o lopata pe care o tinea in mana, pe fondul unei relatii tensionate intre parti ce dateaza de mai multi ani), precum si urmarea produsa (lezarea integritatii psihice a victimei), sunt aspecte ce contureaza o gravitate medie a infractiunii savarsite. Savarsind infractiunea in timpul zilei, de fata mai fiind o persoana, pe fondul unei intentii repentine, inculpatul a relevat o agresivitate care se rasfrange asupra periculozitatii sale. Conflictul anterior dintre persoana vatamata si inculpat nu diminueaza amploarea faptei savarsite si nu o justifica nici pe departe. Reactia inculpatului a fost disproportionata si total de neacceptat.

Cu privire la starea de pericol creata pentru valoarea sociala ocrotita, se constata ca infractiunea de amenintare, fiind una de pericol abstract, transforma o eventuala amenintare intr- o veritabila atingere adusa integritatii psihice a persoanei vatamate.

Din modul de savarsire a faptelor imputate inculpatului nu reies elemente care sa circumstantieze natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, avand in vedere ca urmarea imediata este cea indicata in normele de incriminare. Mai mult decat atat, desi inculpat recunoaste actiunea de amenintare prin ridicarea lopetii, acesta nu o constientizeaza si nu isi asuma consecintele faptei sale.

In ceea ce priveste motivul si scopul savarsirii infractiunilor, se constata ca inculpatul a urmarit, prin incalcarea normelor penale, aplicarea unei corectii persoanei vatamate care, in opinia sa, ar fi incercat distrugerea portii si violarea proprietatii sale. Presupusa nesocotire a acestor norme de catre persoana vatamata nu atenueaza gravitatea faptei inculpatului, iar aceasta eventuala atitudine a persoanei vatamate, in niciun caz, nu-l legitima pe inculpat sa recurga la reactia extrem de violenta psihic. O atitudine civilizata din partea inculpatului in cazul in care ar fi existat o actiune de distrugere din partea persoanei vatamate, ar fi fost aceea de a solicita sprijin din partea organelor de politie, iar nu de a ameninta persoana vatamata cu moartea.

Trebuie observat ca fapta a fost savarsita in timpul zilei, inculpatul acceptand posibilitatea de a fi observat si de alte persoane, aspecte care intaresc concluzia unui dezinteres al acestuia privind respectarea normelor de drept si indicand dispret fata de valorile sociale pe care le-a incalcat.

Prin modalitatea de savarsire a infractiunii si prin urmarile care s-au produs de pe urma actiunii intreprinse de inculpat, se consolideaza pe deplin gravitatea faptei comise de acesta, fapta care trebuie sa fie sanctionata in mod corespunzator, pentru descurajarea atat a inculpatului de la savarsirea unor asemenea infractiuni, cat si a publicului larg.

Nu se poate omite, la individualizarea judiciara a pedepsei, imprejurarea ca fapta a fost comisa in data de 26.06.2021, rezonanta sa sociala fiind usor estompata in prezent, iar gradul de pericol social fiind diminuat ca urmare a trecerii unei perioade semnificative de timp”.

Redam cel mai important fragment din actiunea de apel:

„I. Motive de desfiintare a sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare

1. Gresita respingere a probei cu confruntarea martorilor acuzarii

Potrivit art. 131 C.pr.pen.,

'(1) Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor audiate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea lor daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.

(2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic'.

Cererea privind confruntarea martorilor a fost respinsa in mod gresit, deoarece intre declaratiile martorilor neoculari date la cercetarea judecatoreasca exista doua contradictii cu privire la aspecte esentiale, respectiv momentul la care martorii acuzarii afirma ca m-au vazut cu o lopata in mana si cu privire la existenta starii de temere, care creeaza dubii cu privire la situatia de fapt cu care a fost sesizata instanta – aceasta avand obligatia sa lamureasca cauza sub toate aspectele pe baza de probe.

A. Contradictiile intre declaratiile martorilor la cercetarea judecatoreasca nerelevate de catre instanta privind momentul la care martorii neoculari au iesit in curtea aferenta demisolului

● Martorul Marina Ion: 'Eu am iesit tarziu, cand am iesit, erau venite organele de politie. Politistul ii spunea domnului Secu sa lase lopata jos' (pag.2 parag.5 ). 'L-am vazut pe Secu Ion cu lopata, pe care o tinea deasupra capului. '(pag. 2 parag. 6). Eram toti trei in interior [...] domnul Banciu a sunat la 112 si a iesit afara sa astepte politia, atunci intamplandu-se presupusul incident'. (pag.2, parag. 8). Am iesit amandoi dupa ce a venit politia(pag.2 parag. 10 ). Eram in interior cand a venit politia, dar am iesit afara pentru legitimare' (pag.2 parag. 25). 'Am vazut prin geam si am iesit si afara cand a venit politia iar in continuare inculpatul avea lopata asupra sa, in acel moment (pag. 2, parag. 27)'.

● Martorul Bonaparte Napoleon: 'Am mers toti trei [...] am intrat in apartament, la subsol. Ne-am uitat in interior, apoi eu am iesit afara '(pag.1 parag. ultim). Apoi inculpatul a iesit cu lopata sau harlet [...] (pag.2 parag.1) Dupa mine, au iesit domnul Banciu si Marina. Apoi au venit organele de politie.(pag.2 parag. 2) Eram in curte cand a venit politia (pag.2 parag. 19)'.

Prin urmare, in fata instantei martorul Marina Ion afirma ca a iesit in curte impreuna cu Napoleon Bonaparte si m-a vazut cu o lopata deasupra capului dupa ce a venit politia, iar martorul Napoleon Bonaparte afirma faptul ca a iesit in curte inaintea lui Marina Ion si m-a vazut cu o lopata inainte de a veni politia.

B. Contradictiile intre declaratiile martorilor la cercetarea judecatoreasca nerelevate de catre instanta privind starea de temere

Martorul Napoleon Bonaparte: Eu nu am simtit vreo stare de temere, iar persoana vatamata era langa mine. Nu era speriat (parag. ultim din declaratie).

Martorul Marina Ion: 'Banciu Ion nu a simtit vreo stare de temere (Incheierea din 25.04.2024 – pagina 3, parag. 10)'. 'L-am vazut ca era speriat cand discuta cu politia. Parea putin speriat. Nu mi-a spus ca se simte amenintat […] ' (parag. 16, 21 din declaratie).

In dezacord cu sustinerile instantei de fond, martorii se contrazic in 'aspecte esentiale ale cauzei', deoarece pozitionarea martorilor este esentiala pentru a se stabili daca acestia au fost martori oculari la momentul presupusului incident si, ca atare, daca ipoteticele actiuni cu lopata ale inculpatului au fost percepute (vazute) in mod direct de acestia, iar starea de temere reprezinta unul din elementele constitutive al infractiunii de amenintare.

2. Gresita respingere a probei cu martorul Ivan Vasile

Potrivit cererii in probatiune, aflate la dosarul cauzei, proba cu martorul Ivan Vasile a fost solicitata pentru lamurirea situatiei de fapt, cu privire la pozitia in care ma aflam eu la momentul incidentului, respectiv interiorul curtii imprejmuite (proprietatea societatii) si pentru a proba cu acest martor ocular faptul ca incuietoarea portii caii de acces din strada la cladire era rupta si se afla pe sol, iar poarta caii de acces, smulsa dintr-una din balamale de catre Banciu Ion – aflat in exteriorul curtii imprejmuite.

Proba testimoniala a fost respinsa cu motivarea ca 'Ivan Vasile nu a fost de fata la momentul savarsirii faptei si ca exista o inregistrare audio-video de la momentul savarsirii faptei'.

Proba a fost respinsa in mod gresit, deoarece Ivan Vasile a fost de fata la momentul incidentului si, in calitate de jandarm, a semnat procesul-verbal de interventie din data de 26.06.2021 (fila 11 dosar urmarire penala), intocmit de ag. de politie venit la eveniment si totodata fiind martor ocular, a vazut distrugerea portii caii de acces prin ruperea incuietorii si smulgerea din balamale.

3. Instanta nu a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 97 si 103 C.pr.pen., pentru ca intre declaratiile martorilor de la urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca exista contradictii nerelevate de catre instanta care creeaza dubii privind situatia de fapt cu care a fost sesizata aceasta, iar in afara acestor declaratii nu exista nicio proba din care sa rezulte savarsirea infractiunii de catre mine

Contradictia nr. 1: Intre declaratiile martorilor la urmarirea penala privind amenintarea verbala a lui Banciu Ion

Martorul Marina Ion: 'Eu ma aflam in interiorul imobilului insa se auzea foarte tare cum domnul Secu Ion tipa si ne adreseaza injurii, chiar daca el se afla in curte, iar noi in interior. Napoleon Bonaparte se afla si el in interiorul imobilului, impreuna cu mine' (pag.2 parag. 1 si 2). 'Dupa ce Banciu Ion a apelat organele de politie, acesta a iesit din curte [...] Ulterior, am iesit si eu in curte impreuna cu Napoleon' (pag.2, parag.4). 'Nu am auzit cand Banciu Ion a fost amenintat ca va fi lovit cu lopata intrucat am iesit din imobil mult prea tarziu' (pag.2 parag. 7)

Martorul Bonaparte Napoleon: 'Eu ma aflam in interiorul imobilului insa se auzea foarte tare cum Secu Ion tipa si adreseaza injurii, desi el se afla in curte. (pag.2 parag. 1 ) Ulterior [... ] Secu Ion a continuat... sa vorbeasca foarte tare'. (pag.2 parag. 2). 'Am iesit si eu afara impreuna cu Marina Ion [...] ' (pag.2 parag. 3). 'Secu Ion […] adresa tot felul de injurii si amenintari, printre care si amenintari de genul 'iti dau cu lopata in cap daca nu plecati'. (pag. 2 parag.4)

Precizam ca acest martor in fata instantei a afirmat faptul ca nu a fost la politie sa spuna ce s-a intamplat si nu a dat nicio declaratie (parag. 29, 30 din continutul declaratiei).

Martorii se contrazic cu privire la elementul esential care contureaza delictul penal retinut in sarcina inculpatului, respectiv amenintarea cu moartea a lui Banciu

Astfel, desi in cursul urmaririi penale, martorii admit ca Secu Ion vorba foarte tare/tipa si pretind ca ar fi iesit in curte amandoi, totusi, Bonaparte Napoleon afirma ca a auzit in timp ce inculpatul adresa amenintari de genul 'iti dau cu lopata in cap', pe cand Marina Ion afirma ca nu a auzit astfel de amenintari, intrucat a iesit prea tarziu.

De altfel, afirmatia lui Marina Ion 'ca a iesit prea tarziu' (impreuna cu Bonaparte) nu numai ca pune la indoiala existenta verbala a amenintarii adresate persoanei vatamate, ci ridica semne de intrebare si cu privire la perceperea vizuala a actiunilor inculpatului de catre cei doi martori, avand in vedere ca aceasta 'intarziere' este raportata la momentul consumarii presupusului incident.

Or, in mod evident, lamurirea acestui aspect era imperios necesara, cu atat mai mult cu cat in sentinta apelata se retine elementul material al infractiunii ca fiind actiunea de amenintare cu moartea lui Banciu Ion.

Contradictia nr. 2: Intre declaratiile martorilor la cercetarea judecatoreasca nerelevate de catre instanta privind momentul la care martorii neoculari au iesit in curtea aferenta demisolului

● Martorul Marina Ion: 'Eu am iesit tarziu, cand am iesit, erau venite organele de politie. Politistul ii spunea domnului Secu sa lase lopata jos' (pag.2 parag.5 ). 'L-am vazut pe Secu Ion cu lopata, pe care o tinea deasupra capului. '(pag. 2 parag. 6). Eram toti trei in interior [...] domnul Banciu a sunat la 112 si a iesit afara sa astepte politia, atunci intamplandu-se presupusul incident'. (pag.2, parag. 8). Am iesit amandoi dupa ce a venit politia (pag.2 parag. 10). Eram in interior cand a venit politia, dar am iesit afara pentru legitimare' (pag.2 parag. 25). 'Am vazut prin geam si am iesit si afara cand a venit politia iar in continuare inculpatul avea lopata asupra sa, in acel moment (pag. 2, parag. 27)';

● Martorul Bonaparte Napoleon: ' Am mers toti trei [...] am intrat in apartament, la subsol. Ne-am uitat in interior, apoi eu am iesit afara '(pag.1 parag. ultim). Apoi inculpatul a iesit cu lopata sau harlet [...] (pag.2 parag.1) Dupa mine, au iesit domnul Banciu si Marina. Apoi au venit organele de politie.(pag.2 parag. 2) Eram in curte cand a venit politia (pag.2 parag. 19)

Afirmatiile contradictorii ale martorilor nu corespund adevarului, deoarece inregistrarea audio-video care prezinta realitatea obiectiva fara nicio interpretare arata ca martorii acuzarii sunt martori neoculari, fiind surprinsi si legitimati de politie in interiorul demisolului si numai dupa acest moment au iesit in curte, iar la momentul la care martorii au iesit in curtea aferenta demisolului – proprietatea lui Banciu Ion –, eu ma aflam in curtea imprejmuita aferenta cladirii (parter + etaj) – proprietatea societatii – si lopata era rezemata de cladire.

De altfel, lecturand sentinta apelata, se observa ca instanta neglijeaza total aspectele referitoare la pozitionarea martorilor, aceasta reluand literal relatarile acestora cu privire la momentele la care inculpatul a fost 'vazut cu lopata', fara a stabili de unde si cand a fost 'vazut' inculpatul cu lopata ridicata deasupra capului, cu ignorarea realitatii obiective prezentate de inregistrarea audio-video existenta la dosar.

Contradictia nr. 3: Intre declaratiile martorilor la cercetarea judecatoreasca nerelevate de catre instanta privind starea de temere

Martorul Napoleon Bonaparte: Eu nu am simtit vreo stare de temere, iar persoana vatamata era langa mine. Nu era speriat. (parag. ultim din declaratie).

Martorul Marina Ion: 'Banciu Ion nu a simtit vreo stare de temere (Incheierea din 25.04.2024 – pagina 3, parag. 10)'. 'L-am vazut ca era speriat cand discuta cu politia. Parea putin speriat. Nu mi-a spus ca se simte amenintat […]' (parag. 16, 21 din declaratie).

Marturia lui Marina Ion este contradictorie si cu cea depusa la urmarirea penala: 'Nu stiu daca a fost speriat de incident. Nu mi-a spus ca ii este frica de Secu Ion' ( parag. antepenultim din declaratie)

Precizam ca acest martor, potrivit afirmatiei sale, retinute de inregistrarea audio-video, se afla in serviciul lui Banciu Ion de 20 de ani si totodata este mandatar al lui Banciu Ion pentru toate imobilele pe care acesta le are in Predeal – conform mandatului depus instantei –, astfel ca declaratia acestuia are caracter subiectiv, fiind necredibila.

4. Existenta prezumtiei de legitima aparare a fost respinsa cu nesocotirea prevederilor art. 19 alin. 3 C.pen. In cazul prezumtiei de legitima aparare, nu cel care invoca legitima aparare trebuie sa dovedeasca existenta acesteia, ci Ministerul Public – inexistenta.

Potrivit art. 19 alin.3 C.pen., se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie, si alte asemenea mijloace intr-o incapere, dependinta, sau loc imprejmuit tinand de aceasta.

Atacul – patrunderea fara drept in locuinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, se prezuma relativ ca un astfel de atac este material, direct, imediat si injust. Nu mai este necesara dovedirea acestor aspecte.

Existenta prezumtiei de legitima aparare, inseamna ca persoana care actioneaza in conditiile art.19 alin.3 C. pen., este considerata ca a comis fapta in conditiile legitimei aparari.

Pentru a opera aceasta prezumtie, este necesar ca atacul sa imbrace forma prevazuta de art. 19 alin.3 C.pen., cu alte cuvinte, sa conste in patrunderea fara drept intr-unul din spatiile aratate, prin violenta, efractie si alte asemenea mijloace. Textul are in vedere atat patrunderea consumata, cat si incercarea de patrundere.

Aparare – are ca scop respingerea acestui atac, adica impiedicarea patrunderii.

Efecte: In cazul prezumtiei de legitima aparare, are loc rasturnarea sarcinii probei: nu cel care invoca legitima aparare trebuie sa dovedeasca existenta acesteia, ci Ministerul Public – inexistenta, astfel ca sustinerile instantei de fond referitoare la sarcina probei sunt neintemeiate.

In cauza, apararea legitima prezumata de art. 19 alin.3 C.pen., exercitata de mine in calitate de administrator al SC TURISM PREDEAL SRL, din interiorul curtii imprejmuite aferente cladirii (parter + etaj) – proprietatea societatii – a avut ca scop respingerea atacului, respectiv impiedicarea distrugerii portii caii de acces (din strada la cladire) careia incuietoarea i-a fost rupta si a fost smulsa din balamale si respingerea incercarii de patrundere a lui Banciu Ion fara drept in curtea imprejmuita aferenta cladirii (proprietatea societatii) in care ma aflam si din care am actionat fara intentia de a prejudicia.

5. Gresita respingere a intrebarii decisive adresate martorului Marina Ion

Martorul Marina Ion a aratat in declaratia data in faza de urmarire penala: 'Cand am iesit in curte l-am vazut pe Secu Ion ca avea o lopata in mana, lopata pe care o tinea cu ambele maini ridicata deasupra capului' (pag. 2, parag.5)

La termenul de judecata din data de 10.04.2024, fiind intrebat de catre inculpat 'De unde a vazut martorul ca eram cu lopata ridicata deasupra capului, daca el era in interiorul locuintei, astfel cum v-a suprins agentul de politie?', martorul Marina Ion a declarat pentru prima data 'Am vazut prin geam si am iesit si afara cand a venit politia iar in continuare inculpatul avea lopata asupra sa, in acel moment (pag. 2, parag. 27)'.

Urmare a acestui raspuns, prin care martorul revine asupra declaratiei date in cursul urmaririi penale cu privire la momentul in care il surprinde pe Secu Ion cu lopata ridicata deasupra capului, inculpatul a adresat intrebarea: 'Sa precizeze pe geamul pe care zice ca a vazut, unde a vazut: in curtea aferenta demisolului sau in curtea aferenta etajului si parterului?'

Aceasta intrebare era absolut necesara, deoarece releva dubii asupra starii de fapt relatate de Marina Ion, astfel:

* Marina Ion a afirmat atat in cursul urmaririi penale, cat si in fata instantei de judecata, ca se afla in interiorul imobilului cu Bonaparte Napoleon pentru a efectua 'lucrari la sistemul de canalizare si apa'.

* Marina Ion a precizat in cursul urmaririi penale ca 'Am iesit si eu in curte impreuna cu Bonaparte Napoleon deoarece finalizasem lucrarea pe care o aveam de facut (pag. 2 parag. 4)

* Conform inregistrarii audio-video (intervalul 8:00 – 8:17 ), 'lucrarile' care au constat, de altfel, in demolarea faiantei (conform relatarilor politistului aflat la fata locului) s-au petrecut intr-o incapere care are intr-adevar o fereastra, fereastra care are acces vizual doar catre curtea demisolului, iar nu catre curtea etajului si parterului.

Aspectele factuale de mai sus nu se pot concilia intre ele, intrucat daca Marina Ion ar fi iesit dupa terminarea lucrarilor, rezulta ca pana atunci acesta efectua lucrari in incaperea surprinsa in inregistrarea audio-video, incapere care are o fereastra care bate catre curtea demisolului, iar nu catre curtea etajului si parterului, locul in care s-a petrecut presupusul incident.

Conchizand, instanta de fond a inlaturat o intrebare care era menita sa releve faptul ca martorul Marina Ion nu a fost martor ocular la incident.

6. Gresita clasificare a actiunii de amenintare ca fiind una de pericol abstract, cu consecinta neanalizarii mijloacelor de proba ce relevau ca actiunea inculpatului nu a fost de natura sa-i produca partii vatamate o stare de temere

Prima instanta a retinut in mod eronat ca 'infractiunea de amenintare este una de pericol abstract' si ca 'o astfel de amenintare prezinta un potential intimidant, de natura sa produca o stare de temere oricarei persoane'

Infractiunea de amenintare nu este o infractiune de pericol abstract (care s-ar consuma la momentul in care persoana vatamata a perceput actele de amenintare), nu este o infractiune de pericol concret (fiind necesar a se dovedi ca existenta in concret a unei stari de pericol) si nici o infractiune de rezultat (ceea ce ar fi impus in concret a se dovedi ca aceasta a resimtit o stare de temere). Infractiunea prev. de art. 206 C.pen. este o infractiune de pericol potential, ceea ce obliga organele judiciare sa dovedeasca ca in concret actele de amenintare erau apte prin ele insele sa creeze o stare de temere persoanei vatamate.

Aceste aspecte sunt stabilite de catre Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 232 din 27 aprilie 2023 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 alin. (1) din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 722 din 4 august 2023. Astfel, la pct. 12 din Decizie, facand referire la jurisprudenta sa anterioara, Examinand exceptia de neconstitutionalitate – cat priveste lipsa de claritate a sintagmelor 'fapte pagubitoare […] daca este de natura sa ii produca o stare de temere“, invocata de autor din perspectiva faptului ca nu este prevazuta o anumita gravitate a faptei pagubitoare, respectiv ca nu se stabileste in mod concret daca starea de temere trebuie sa fie produsa persoanei vatamate sau fapta sa aiba capacitatea abstracta de a crea o stare de temere -, Curtea retine considerentele Deciziei nr. 36 din 4 februarie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 443 din 26 mai 2020, paragraful 24. Astfel, cu privire la faptul ca legea nu prevede criterii pentru cuantificarea starii de temere a victimei, Curtea a constatat ca actiunea de amenintare, potrivit textului de lege, trebuie sa aiba aptitudinea producerii unei stari de temere. Pentru a analiza indeplinirea acestei cerinte esentiale a infractiunii, parte a laturii obiective, Curtea a retinut ca trebuie avute in vedere, in mod evident, anumite criterii subiective in sine raportat la persoana victimei, si anume calitatea sa, starea sa psihica sau gradul de instruire, experienta si pricepere al acesteia. Prin urmare, toate aceste conditii sunt unele subiective care trebuie evaluate si analizate in concreto, raportat la circumstantele cauzei.

Prin urmare, instanta era tinuta sa respecte Decizia CCR nr. 232/2023 si sa analizeze in concreto, raportat la persoana victimei si la 'circumstantele cauzei', daca actiunile inculpatului erau de natura a produce o stare de temere.

Or, solicitarile mandatarului (pag.5 parag. 10-14 – Incheierea de sedinta din data de 25.04.2024) de a analiza inregistrarea audio-video care releva faptul ca actiunile inculpatului nu au fost de natura a-i produce o stare de temere lui Banciu Ion au fost ignorate fara niciun fel de motivare.

7. Considerentele instantei referitoare la stabilirea relevantei probatorii a declaratiei martorului Bonaparte Napoleon date in fata instantei sunt contradictorii

Instanta se contrazice flagrant in momentul in care analizeaza declaratia data de martorul Bonaparte Napoleon in fata instantei.

Astfel, instanta retine:

(I) Cat priveste declaratia martorului Napoleon Bonaparte de la termenul de judecata din data de 10.04.2024 (f. 39 d.i.), aceasta nu va fi avuta in vedere, in integralitatea sa, la stabilirea situatiei de fapt, avand in vedere neconcordantele majore dintre declaratia martorului din cursul urmaririi penale si cea de la termenul de judecata din 10.04.2024. (pag.5, parag. 4 din Sentinta)

(ii) Cu toate acestea, martorul a aratat in continuare ca l-a vazut pe inculpat tinand lopata deasupra capului si indreptata catre persoana vatamata. In acest sens, instanta va avea in vedere aceste sustineri ale martorului, deoarece se coroboreaza cu intreg probatoriul administrat in cauza, iar aceste aspecte au fost sustinute si in cursul urmaririi penale. (pag.5, parag. 5 din Sentinta)

Se observa cum instanta denota inconsistenta logico-juridica, sustinand initial ca declaratia martorului Bonaparte Napoleon din cursul judecatii urmeaza a fi inlaturata in totalitate la stabilirea situatiei de fapt, iar in paragraful imediat urmator 'decupeaza' anumite sustineri din declaratia martorului si le 'coafeaza' in defavoarea inculpatului, coroborandu-le cu celelalte mijloace de proba.

Se impune desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre o noua judecata

In prezenta cauza, se impune desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre o noua judecata, intrucat inculpatul nu a beneficiat de garantiile instituite de instrumentele juridice internationale la care Romania a aderat, fiind incalcate pe parcursul procesului penal principiul egalitatii de arme si dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului: 'Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil […] a cauzei sale, de catre o instanta […], care va hotari […] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. […]'

Egalitatea armelor reprezinta unul dintre elementele inerente conceptului de proces echitabil. Aceasta presupune ca fiecarei parti sa i se dea posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie net dezavantajoasa fata de adversarul sau (Foucher impotriva Frantei).

In acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente printre care si examinarea cauzei in mod echitabil. Dreptul la un proces echitabil constituie o componenta a principiului preeminentei dreptului intr-o societate democratica, nefiind suficient ca legea sa recunoasca persoanelor drepturi substantiale in masura in care acestea nu sunt insotite si de garantii fundamentale de ordin procedural, de natura a le pune in valoare.

In cadrul dreptului la un proces echitabil se analizeaza si dreptul oricarei parti in cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instantei observatiile, argumentele si mijloacele sale de proba, coroborat cu dreptul fiecarei parti ca aceste observatii si argumente sa fie examinate in mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligatia instantei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca obligatia instantei de a motiva hotararea pronuntata este aceea de a demonstra partilor ca au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, Romania a ratificat Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, precum si Protocoalele aditionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10. Conform prevederilor cuprinse in art. 11 si 20 din Constitutie, Conventia si Protocoalele ei aditionale au devenit parte integranta a dreptului intern, avand prioritate fata de acesta, altfel spus, Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, in plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti romane, iar in plan international acceptarea controlului prevazut de CEDO cu privire la hotararile judecatoresti nationale.

Pe de-o parte, inculpatul nu a beneficiat de o cercetare judecatoreasca efectiva, fiindu-i respinse toate solicitarile in probatiune si intrebarile esentiale adresate martorilor acuzarii, iar pe de alta parte, a fost condamnat in baza unei hotarari judecatoresti lacunare si contradictorii, in cuprinsul careia nu au fost analizate apararile acestuia, concluzia fiind aceea ca acestuia i-a fost rapit un grad de jurisdictie.

Or, lipsa examinarii efective a cauzei nu poate fi suplinita de catre instanta de control judiciar intrucat ar conduce la lipsirea inculpatului de un grad de jurisdictie. Incalcarea dreptului la un proces echitabil, potrivit art. 6 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, nu poate fi inlaturat decat prin desfiintarea sentintei pronuntate de prima instanta si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Brasov.

In sistemul Codului de procedura penala, apelul este singura cale de atac ordinara de reformare in care se efectueaza o noua judecata in fond a cauzei. Apelul constituind o cale de atac ordinara, pot fi atacate cu apel numai hotararile nedefinitive (sentinte si incheieri nedefinitive). Hotararile pronuntate de catre instanta de apel, avand caracter definitiv (decizii si incheieri definitive), nu pot fi atacate pe calea apelului. Sistemul dublului grad de jurisdictie, reinstituit in procesul penal roman prin noua reglementare, prin renuntarea la calea de atac ordinara a recursului, urmareste asigurarea unui echilibru intre pronuntarea unor hotarari legale si temeinice, cu respectarea dreptului partilor la un proces echitabil si la doua grade de jurisdictie in materie penala, precum si celeritatea procesuala si scaderea costurilor pentru stat si justitiabili.

Realizarea in apel a unei analize efective a acuzatiilor penale pentru prima data in apel ar lipsi inculpatul de un grad de jurisdictie si i-ar afecta in mod grav dreptul la aparare, cata vreme nu ar mai exista nicio cale de atac ordinara, decizia Curtii fiind definitiva. De aceea, trimiterea cauzei spre rejudecare se impune si in baza art. 2 paragraf 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care garanteaza dreptul la o dubla jurisdictie in materie penala.

De altfel, in doctrina judiciara, precum si in jurisprudenta constanta a instantelor interne, s-a aratat ca se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare in situatiile in care a fost incalcat dreptul la un proces echitabil in prima instanta sau exista vreun alt viciu semnificativ si substantial care conduce la incalcarea dreptului la dublu grad de jurisdictie in materie penala garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului

II. Daca veti proceda la rejudecarea cauzei direct in apel, va solicitam sa constatati ca:

1. Fapta nu exista

Prin rechizitoriul nr. 6571/P/2021, emis la data de 08.06.2023, de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului SECU ION pentru savarsirea infractiunii de amenintare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen.

In fapt, prin actul de sesizare s-a retinut ca in data de 26.06.2021, in jurul orelor 18:30- 19:00, inculpatul Secu Ion a amenintat-o cu moartea pe persoana vatamata Banciu Ion, folosindu-se si de o lopata pe care o tinea in mana, in timp ce se aflau in apropierea imobilului situat in (...).

Analizand materialul probator existent in cauza, nu se poate constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul se face vinovat de fapta retinuta in sarcina sa.

⮚ O prima observatie care se impune a fi facuta este aceea ca, potrivit art. 328 alin.(1) C.pr.pen., rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala

Astfel, ipotetica infractiune pentru care a fost cercetat Secu Ion, pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriu si pentru care poate fi condamnat sau achitat este cea de amenintare cu moartea.

Or, fapta de 'amenintare cu moartea' este sustinuta doar de declaratiile persoanei vatamate data in cursul urmaririi penale (parag. 7), care a aratat ca inculpatul i s-a adresat cu fraza: 'iti dau cu lopata in cap, te omor daca te mai prind pe aici'. Aceasta ipotetica amenintare cu moartea descrisa de catre Banciu Ion nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba existent la dosar.

In mod gresit, pe tot parcursul sentintei, se sustine ca martorii au confirmat amenintarea cu moartea, cu toate ca in niciuna din cele 4 declaratii ale acestora nu este relatata o astfel de amenintare.

De altfel, existenta infractiunii pentru care este cercetat Secu Ion este pusa la indoiala chiar si prin cererea cu care Banciu Ion s-a constituit parte civila, acesta sustinand in 3 randuri prin aceasta cerere ca i-au fost adresate 'amenintari cu acte de violenta', acestea fiind si motivele pentru care solicita daune morale de 15.000 lei.

Din aceasta prima perspectiva, se poate constata ca ipotetica fapta pentru care a fost trimis in judecata Secu Ion, astfel cum a fost descrisa in rechizitoriu, nu exista.

⮚ A doua observatie care se impune a fi facuta este aceea ca declaratia martorului Bonaparte Napoleon data in cursul urmaririi penale, nu poate servi la aflarea adevarului cauza fiind necesar, in mod irefutabil, ca ea sa fie inlaturata.

Astfel, Bonaparte Napoleon, fiind intrebat pe parcursul cercetarii judecatoresti, de catre mandatarul inculpatului si de catre reprezentantul Ministerului Public, daca a dat vreo declaratie verbala in cursul urmaririi penale sau daca doar a semnat o declaratie, respectiv daca a fost vreodata la politie sa spuna ce s-a intamplat, a aratat ca la politie a fost chemat dupa o saptamana, doar a semnat ceva si nu a dat nicio declaratie (finalul paginii 2 din declaratia data in fata instantei).

Or, rezulta cu puterea evidentei ca, pe langa suspiciunile savarsirii unei eventuale infractiuni de fals in inscrisuri sub semnatura privata (art. 322 C.pen.), o astfel de declaratie, neinsusita de catre martor, nu poate constitui o proba care sa fie luata in calcul la aflarea adevarului in cauza.

Cu toate acestea, instanta, intr-un mod absolut uluitor, inlatura integral declaratia martorului Bonaparte Napoleon din cursul cercetarii judecatoresti

In primul rand, conduita instantei de fond contravine principiului nemijlocirii, astfel cum acesta a fost interpretat in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, intrucat instanta a acceptat fara rezerve o declaratie la care nu a participat in mod efectiv.

Potrivit art. 6 pct. 3 lit. d) din CEDO: '(…) 3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul: D) sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii'.

Inlaturarea integrala a declaratiei echivaleaza cu neparticiparea martorului la procesul public. Altfel spus, desi inculpatul a avut, formal, posibilitatea sa audieze martorul si sa-i puna intrebari in mod nemijlocit, in realitate, prin inlaturarea integrala a declaratiei martorului, a fost privat de acest drept. Or, Conventia urmareste garantarea unor drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii.

In cauza Al-K. si T. contra Regatului Unit §§ 119-147, s-a retinut ca:

● admiterea ca dovada a declaratiilor de martori absenti are ca rezultat un dezavantaj potential pentru inculpatul care, in principiu, intr-un proces penal, ar trebui sa aiba posibilitatea efectiva de a contesta probele impotriva sa. In special, ar trebui sa poata testa veridicitatea si fiabilitatea dovezilor date de martori, examinandu-le oral in prezenta sa, fie in momentul in care martorul a facut declaratia, fie intr-un stadiu ulterior al procedurii;

● in cazul in care condamnarea unui inculpat se bazeaza exclusiv sau in principal pe probe furnizate de martori pe care inculpatul nu le poate pune la indoiala in nici un stadiu al procedurii, drepturile sale de aparare sunt restrictionate in mod nejustificat.

Aplicand a fortiori jurisprudenta anterior arata la cauza de fata, putem constata ca inculpatul nu a avut posibilitatea efectiva de a 'testa veridicitatea si fiabilitatea dovezilor date de martor', intrucat, pe de-o parte, in cursul urmaririi penale nu a putut participa atunci cand i-a fost luata declaratia martorului Bonaparte Napoleon, iar in cursul cercetarii judecatoresti, toate aspectele invederate de martor ca urmare a audierii acestuia de catre inculpat au fost inlaturate.

Din aceasta perspectiva, trebuie reamintit ca, in cursul procedurii de camera preliminara, inculpatul a invocat exceptia nulitatii relative a declaratiilor martorilor, intrucat audierea acestora s-a efectuat atunci cand cercetarea penala era desfasurata in rem, in acest fel fiind privat de audierea nemijlocita si de confruntarea martorilor.

Prin Incheierea de sedinta din 03.11.2023, definitiva, exceptia invocata de inculpat a fost respinsa. Judecatorul de camera preliminara a retinut ca 'nicio dispozitie procedurala un prevede, dupa continuarea urmaririi penale in personam, deci dupa ce persoana devine suspect si ii este adusa la cunostinta aceasta calitate, posibilitatea de readministrare a probatoriului sau a unei parti a acestuia. Remediul pentru asigurarea posibilitatii suspectului de a participa activ la urmarirea penala este solicitarea de reaudiere a persoanelor audiate anterior dobandirii calitatii de suspect, daca inculpatul considera necesar acest lucru. Inculpatul nu poate solicita direct in camera preliminara excluderea acestor probe, pe motiv ca au fost administrate anterior dobandirii calitatii de suspect. Astfel, judecatorul constata ca remediul legal este acela al administrarii probelor respective in cursul judecatii, in conditii de contradictorialitate si publicitate, iar nu excluderea probelor'.

Ca atare, se observa ca prin conduita instantei de fond, inculpatului i-a fost rapit singurul remediu legal confirmat cu autoritate de lucru judecat de catre judecatorul de camera preliminara.

Sustinerile instantei de fond, respectiv ca 'nu a existat absolut nicio obiectie a martorului cu privire la modalitatea de consemnare a declaratiei in cursul urmaririi penale ori eventuale erori de redactare, iar martorul a semnat respectiva declaratie, certificand veridicitatea celor consemnate', nu pot fi acceptate, pe de-o parte, fiindca martorul a prezentat obiectiile sale in fata instantei, iar pe de alta parte, este perfect posibil ca asupra martorului sa fi fost exercitate presiuni pentru a semna declaratia in forma prezentata de catre organele de politie judiciara.

In orice caz, se poate afirma, fara putinta de tagada, ca exista dubii in privinta conformitatii declaratiei date de Bonaparte Napoleon in cursul urmaririi penale, dubii care, potrivit principiului 'in dubio pro reo', profita inculpatului, astfel ca era necesar ca in procesul de apreciere a probelor, declaratia data in cursul urmaririi penale sa fie inlaturata, iar nu cea data in cursul judecatii.

⮚ A treia observatie care se impune a fi facuta este ca ambele declaratii ale martorului Marina Ion, date atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, trebuie inlaturate, intrucat:

● Subiectivitatea martorului Marina Ion a fost retinuta cu autoritate de lucru judecat prin Decizia Civila nr. 550/AP/2023 a Tribunalului Brasov

● Martorul Marina Ion a mintit de doua ori in fata instantei penale cu privire la relatia sa cu persoana vatamata Banciu Ion

Prin Decizia nr. 550/AP/2023, Tribunalul Brasov a stabilit ca:

'In ceea ce priveste declaratia martorului Marina Ion, pe care se bazeaza in mare parte argumentatia instantei de fond, instanta va pune sub semnul intrebarii obiectivitatea acestuia, avand in vedere faptul ca pe langa calitatea de chirias al reclamantului, conform contractului depus la dosar, acesta a actionat si in calitate de mandatar al reclamantului, cu atat mai mult cu cat mandatul avut ca obiect sesizarea si sustinerea in fata organelor de urmarire penala a acelorasi stari de fapt ce fac obiectul prezentei actiuni civile. In declaratia data in dosarul de urmarire penala, martorul Marina Ion a recunoscut ca lucreaza impreuna cu reclamantul Banciu Ion, intrucat administreaza impreuna o vila, aflata in proprietatea reclamantului, ocupandu-se de ingrijire, administratie si paza acesteia'.

Potrivit art. 52 alin.(3) C.pr.pen., 'Hotararile definitive ale altor instante decat cele penale asupra unei chestiuni prealabile in procesul penal au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale'.

Prin Decizia CCR nr. 102/2021, referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a sintagmei 'cu exceptia imprejurarilor care privesc existenta infractiuni' din cuprinsul art. 52 alin.(3) C.pr.pen., instanta de contencios constitutional a stabilit ca 'instanta penala nu se poate prevala de motive de ordin procedural, pentru a justifica reexaminarea unei solutii definitive pronuntate de o alta instanta cu privire la o chestiune prealabila, legislatia procesuala in vigoare neoferind premisele necesare ca cele doua categorii de instante sa ajunga, pe baza unor mijloace procesuale distincte, la pronuntarea unor solutii diferite si, cu atat mai putin, argumente care sa justifice prevalenta solutiei pronuntate de catre instanta penala in privinta chestiunilor prealabile asupra celei pronuntate de instanta civila (lato senso)'

Contrar celor retinute de catre instanta de fond, care a aratat ca 'o decizie a instantelor civile nu poate statua cu autoritate de lucru judecat cu privire la subiectivitatea unui martor', din cuprinsul art. 52 alin.(3) C.pr.pen. si a deciziei CCR nr.102/2021 anterior mentionate, se desprinde ca lipsa de obiectivitate a martorului Marina Ion nu mai poate fi pusa la indoiala de catre o alta instanta, fie ea si penala. In concret, subiectivitatea martorului se va resfrange asupra tuturor declaratiilor date in fata organelor judiciare in dosarele ce au ca parti litigante inculpatul si persoana vatamata, pana cand cele doua temeiuri factuale care au stat la baza retinerii lipsei de obiectivitate a martorului vor disparea (calitate de mandatar a lui Banciu Ion, respectiv de lucrator al acestuia)

Cat priveste cel de-al doilea aspect pentru care se impune inlaturarea declaratiei martorului, se poate constata ca Marina Ion a mintit de doua ori pe parcursul cercetarii judecatoresti la intrebarile adresate de in vederea verificarii credibilitatii sale.

Astfel, fiind intrebat daca este mandatarul lui Banciu Ion, acesta a negat aceasta calitate (pag. 2 parag. 22-23 din declaratia data in fata instantei) dupa ce, in prealabil, refuzase sa raspunda, raspunsul acestuia venind doar la insistentele instantei de judecata, dupa ce acesta a fost intrebat daca a fost atent la prevederile legale ce i-au fost aduse in vedere dupa depunerea juramantului, referitoare la savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa in cazul declaratiilor neconforme sau ascunderii adevarului. Or, calitatea de mandatar este dovedita atat de hotararea judecatoreasca mentionata supra, cat si de mandatul depus de inculpat la dosar.

De asemenea, fiind intrebat de instanta daca acesta se afla in serviciul uneia dintre parti, martorul a negat (pag.1 parag. 15 – Incheierea de sedinta din 25.04.2024).

Contrar alegatiilor instantei de fond, care a retinut ca 'declaratia martorului este sincera, iar chiar daca martorul Marina Ion ar fi avut calitatea de mandatar pentru persoana vatamata Banciu Ion, acest fapt nu semnifica ca martorul este in serviciul sau ori faptul ca credibilitatea sa ii este afectata', realitatea obiectiva este cu totul alta si stabilita, pe de-o parte, de hotararea judecatoreasca mentionata supra, in cuprinsul careia se retine ca 'martorul Marina Ion a recunoscut ca lucreaza impreuna cu reclamantul Banciu Ion, intrucat administreaza impreuna o vila', iar pe de alta parte, de inregistrarea audio-video existenta la dosar (intervalul 06:39- 06:45), unde Marina Ion insusi admite ca 'Banciu este seful meu de 20 de ani'.

Desi cele doua minciuni ale martorului nu privesc existenta sau intinderea infractiunii, celelalte aspecte invederate de acesta nu mai pot face obiect al probatiunii, intrucat intrebarile adresate atat de instanta de judecata, cat si de inculpat, au fost facute in vederea verificarii credibilitatii sale, in conformitate cu prevederile art. 116 alin.(2) C.pr.pen.

Pe de alta parte, dand eficienta intregului material probator existent la dosar (exceptand declaratia lui Bonaparte Napoleon din faza de urmarire penala, neinsusita de catre acesta), nu se poate retine existenta vreunei forme de amenintare cu savarsirea de catre inculpat a unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva lui Banciu Ion.

Singura actiune a inculpatului Secu Ion, incontestabila si care este dovedita de toate mijloacele de proba existente la dosar este ca acesta avea o lopata in mana atunci cand se afla in curtea imprejmuita aferenta cladirii (parter +etaj) – proprietatea societatii – si a fost surprins de agentul de politie. Insa acest gest, prin el insusi, nu poate conduce la dovedirea existentei vreunei fapte care sa constituie, in sine, un delict de natura penala.

Modul in care lopata era tinuta de catre inculpat in momentul producerii presupusei fapte de amenintare este relatata diferit de catre fiecare participant in procesul penal, pozitiile indicate de acestia fiind fundamental diferite si necoroborandu-se intre ele, astfel ca nu se poate stabili, dincolo de orice banuiala rezonabila, modul in care inculpatul s-a pozitionat cu lopata fata de Banciu Ion.

Contrar celor invederate de catre instanta, inculpatul nu a confirmat actiunea de ridicare a lopetii deasupra capului, nici in declaratiile date in cursul urmaririi penale, nici in cursul judecatii.

In mod vadit, instanta a trunchiat declaratiile inculpatului, omitand sa precizeze relatarile sale cu privire la nivelul la care a fost ridicata lopata, respectiv:

● Declaratia de suspect: 'Am ridicat lopata la nivelul incuietorii portii, si nu mai sus de atat' (pag. 2 parag. ultim);

● Declaratia data in fata instantei: 'am pus mana pe o lopata de curatat zapada, pe care am ridicat-o si am indreptat-o in directia mainilor acestuia, aflate pe poarta, la o distanta de aproximativ 50-60 cm fata de sol'.

Prin urmare, inculpatul nu recunoaste in niciun moment ridicarea lopetii deasupra capului, iar instanta nu putea corobora declaratiile sale cu declaratiile mincinoase ale martorilor si ale persoanei vatamate.

De asemenea, in mod gresit instanta retine ca actiunea de ridicare a lopetii deasupra capului este sustinuta de inregistrarea audio-video existenta la dosar. Inregistrarea audio-video arata la minutul 1.10 ca Secu Ion este surprins cu lopata in mana, insa acesta o sprijinea de sol

De altfel, nici persoana vatamata nu a relatat in declaratia data in cursul urmaririi penale ca inculpatul ar fi ridicat lopata deasupra capului, sustinand ca 'la sosirea organelor de politie inculpatul Secu Ion a fost surprins cu lopata in mana intr-o pozitie amenintatoare si ca 'Mentionez ca Secu Ion tinea lopata cu ambele maini in zona umerilor, lopata avand rol de sulita' (pag. 2, parag. 8).

De-abia in cursul cercetarii judecatoresti, persoana vatamata relateaza pentru prima data ca inculpatul a ridicat lopata deasupra capului, aspect pe care instanta l-a coroborat cu declaratiile mincinoase si contradictorii ale martorilor.

Asadar, asa cum se desprinde si din motivele anterioare de apel, se poate constata ca exista numeroase contradictii si neconcordante intre:

- declaratiile persoanelor care sustin acuzatia penala

- declaratiile persoanelor care sustin acuzatia penala si inregistrarea audio-video

- propriile declaratii date de persoanele care sustin acuzatia penala, atat in fata organelor de urmarire penala, cat si in fata instantei de judecata.

Alegatiile instantei de fond, care pune contradictiile existente intre declaratiile persoanei vatamate si a martorului Banciu Ion din cursul judecatii pe seama perioadei indelungate scurse de la momentul producerii incidentului, nu pot fi acceptate, intrucat, pe de-o parte, sunt simple asertiuni concluzive, nedemonstrate, iar pe de alta parte, culpa statului roman (prin autoritatile sale – Ministerul Public si instanta de judecata), care nu si-a respectat obligatia de a asigura desfasurarea procesului penal intr-un termen optim si rezonabil, nu poate fi indreptata impotriva inculpatului.

Prin prisma tuturor acestor motive invederate supra, nu se poate desprinde decat o singura concluzie, si anume ca acuzatia retinuta prin rechizitoriu si acceptata fara rezerve de catre instanta de fond nu este sustinuta de nicio proba certa care sa ateste savarsirea de catre inculpat a infractiunii de amenintare retinute in sarcina sa, starea de fapt asupra careia planeaza dubii nefiind de natura sa rastoarne prezumtia de vinovatie de care beneficiaza inculpatul.

2. Fapta nu este prevazuta de legea penala

Potrivit art. 206 Cod Penal, 'Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii'.

Prin Decizia nr. 36 din 4 februarie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 443 din 26 mai 2020, paragraful 24, Curtea Constitutionala, a constatat ca actiunea de amenintare, potrivit textului de lege, trebuie sa aiba aptitudinea producerii unei stari de temere. Pentru a analiza indeplinirea acestei cerinte esentiale a infractiunii, parte a laturii obiective, Curtea a retinut ca trebuie avute in vedere, in mod evident, anumite criterii subiective in sine raportat la persoana victimei, si anume calitatea sa, starea sa psihica sau gradul de instruire, experienta si pricepere al acesteia. Prin urmare, toate aceste conditii sunt unele subiective care trebuie evaluate si analizate in concreto, raportat la circumstantele cauzei. Nu se poate reprosa legiuitorului faptul ca textul de lege nu reglementeaza in mod expres si exhaustiv astfel de criterii pentru determinarea starii de temere, intrucat prin insasi folosirea sintagmei 'de natura sa ii produca o stare de temere' din cuprinsul art. 206 alin. (1) din Codul penal se poate intelege ca actiunea de amenintare trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca un sentiment de frica in privinta subiectului pasiv al infractiunii, iar criteriile rezulta in mod logic din textul normativ.

In completarea celor retinute in jurisprudenta sa anterioara, prin Decizia nr. 232/2023, parag. 12, Curtea a observat ca, din formularea normei penale criticate – prin folosirea pronumelui 'ii' – rezulta ca susceptibilitatea producerii unei stari de temere trebuie raportata la persoana amenintata, iar nu la orice alta persoana, iar aceasta se analizeaza de catre instanta de judecata, in mod concret, in functie de modalitatea si imprejurarile de savarsire a faptei.

Deceland jurisprudenta Curtii Constitutionale, rezulta ca, pentru a ne afla in prezenta infractiunii de amenintare, este necesar ca aceasta sa aiba aptitudinea de a produce o stare de temere, iar determinarea indeplinirii acestei conditii se face in urma unei evaluari globale, care trebuie sa priveasca atat persoana amenintata, cat si modalitatea si imprejurarile de savarsire a faptei.

Trebuie subliniat, in primul rand, ca insasi persoana vatamata Banciu Ion in cuprinsul declaratiei date initial pe parcursul urmaririi penale, la data de 27.08.2021, nu a relevat existenta unei stari de temere.

De-abia la data de 17.03.2022, la aproximativ 7 luni distanta, cel mai probabil la indicatiile avocatului ales, acesta revine si arata ca are o teama permanenta de a merge la imobilul pe care il detine si ca din cauza escaladarii unor conflicte cu inculpatul, merge la imobilul pe care il detine doar insotit.

Or, este greu de afirmat faptul ca partea vatamata si-a inhibat pentru o perioada atat de lunga emotiile si brusc, la o perioada deloc scurta de timp, se decide sa-si exteriorizeze sentimentele de frica vis-a-vis de persoana inculpatului.

In al doilea rand, trebuie amintite imprejurarile anterioare savarsirii presupusei fapte de amenintare. Astfel, dupa cum declara si Banciu Ion, de aproximativ 7 ani de zile anterior savarsirii faptei, el si cu Secu Ion se afla in divergente cu privire la intinderea drepturilor reale referitoare la imobilul teren situat in (...).

Insa, contrar celor aratate de persoana vatamata in cuprinsul declaratiei completatoare din data de 17.03.2022, nu i se poate reprosa inculpatului Secu Ion ca acesta este singurul care declanseaza conflictele, aceste conflicte nefiind initiate si intretinute doar de inculpat.

Starea conflictuala dintre parti este corect reflectata in cuprinsul Deciziei Civile nr. 550/AP/2023 a Tribunalului Brasov, stabilindu-se ca: 'Starea conflictuala dintre parti (n.n.: este) intretinuta si de reclamant si de parat' si ca 'Pornind de la premisa existentei unei stari conflictuale generale, este contrar logicii a se imputa culpa situatiei tensionate in sarcina uneia sau alteia dintre parti, de vreme ce partile din litigiu au contribuit la debutul si mentinerea conflictului dintre ele.

Astfel, plecand de la considerentele deciziei civile anterior mentionate, nu se poate afirma ca Secu Ion are aptitudinea de a ii crea o stare de temere lui Banciu Ion, cata vreme acesta din urma achieseaza in continuare la mentinerea starii tensionate dintre parti si nu evita clinciurile cu inculpatul.

Revenind la data producerii incidentului, din imprejurarile ulterioare savarsirii presupusei fapte de amenintare se poate constata, in mod irefutabil, ca persoanei vatamate nu i-a fost afectata in niciun fel libertatea psihica, acesta nearatand, in niciun moment pe parcursul interventiei organelor de politie, ca i-ar fi fost insuflata vreun sentiment de frica de catre inculpat.

Astfel, din inregistrarea audio-video, se observa, in primul rand, ca la sosirea organelor de politie, Banciu Ion este indreptat cu fata spre inculpat, avand un conflict verbal cu acesta, la aproximativ 1 m distanta, acestia fiind despartiti doar de poarta de fier care face accesul in curtea aferenta parterului si etajului. Or, in masura in care acestuia i-ar fi fost insuflata o stare de temere de actiunile amenintatoare ale lui Secu Ion, masura logica pe care orice persoana rationala ar adopta-o ar fi sa se indeparteze de la locul presupusului incident.

De asemenea, in timp ce agentul de politie incerca sa afle motivele conflictului iscat intre cei doi, Banciu Ion ii raspundea in permanenta sarcastic inculpatului, folosind replici la adresa lui Secu Ion precum:

● 05:24 – 05:30 Banciu Ion: Spune-ti-le dvs ce sa faca! Dirijati-i, ca de-aia au venit! Aveau nevoie de un dirijor! De-aia...

● 09:28 – 09:29 Banciu Ion: Aveam nevoie de sfaturi...

● 10:24 – 10:25 Banciu Ion: N-ai cu cine!

● 11:02 – 11:18 Banciu Ion: Esti contabil de... Tu esti contabil.. Tu esti un mic contabil, eu sunt inginer de instalatii, stiu ce fac acolo... Eu caut sa-mi refac ce mi-ai stricat... Hai, ca n-are rost, lasa-ne, politia isi face treaba,stai linistit... du-te ia-ti pastilele si lasa-ma in pace

● 11:27 – 11:30 Banciu Ion: Pai ce faceai cu lopata aia in mana, o gadilai, sau ce?

● 11:40- 11:42 Banciu Ion: Voia sa ma gadile... zicea ca imi da una in cap

● 11:46 Banciu Ion: aaa... plimbai lopata!!

Mai mult, in intervalul 05:31- 05:33, dupa un schimb de replici cu Secu Ion, se poate observa cum Banciu Ion zambeste sarcastic.

Or, este contrar logicii a considera ca in vreun moment persoanei vatamate i-ar fi fost insuflata o stare de temere, cata vreme aceasta se amuza pe seama discutiilor contradictorii cu Secu Ion, folosind expresii de natura sa diminueze nivelul de studii al inculpatului, criticandu-i sanatatea mentala si facand glume cu privire la modul in care s-a manevrat lopata cu care se pretinde ca a fost savarsita fapta de amenintare cu moartea.

Cat priveste declaratia persoanei vatamate din cursul judecatii, in mod gresit instanta retine sinceritatea sa, relatarile prin care acesta arata ca i-a fost provocata o stare de temere, ca ii era frica de inculpat si ca a fost speriat, nefiind corelate cu celelalte raspunsuri din cuprinsul astfel declaratiei.

Astfel, fiind intrebat de catre mandatarul inculpatului: 'Daca va era frica de inculpat, de ce erati indreptat cu fata spre el la mai putin de un metru distanta in momentul sosirii organelor de politie?', Banciu Ion a oferit un raspuns evaziv: 'Ce cautam este o intrebare fara sens, eu stau unde vreau pe proprietatea mea' (pag. 3, parag. 3 si 4)

Desi pretinde ca nu ar fi incercat sa distruga poarta de acces in curtea parterului si etajului pentru a patrunde fara drept si doar ca s-ar fi sprijinit pe aceasta, in acelasi mod evaziv, la intrebarea: 'De ce voiati sa va sprijiniti (de poarta), daca totusi va era frica de inculpat?', acesta raspunde: 'Nu pot. Mi se pare ciudata intrebarea. Eram pe proprietatea mea' ( pag. 3, ultimele doua paragrafe).

In fine, alegatiile instantei de fond, care a retinut ca 'Tocmai din cauza starii de temere in care s-a aflat persoana vatamata, s-a hotarat sa nu se deplaseze singur la respectivul imobil' (pag.7 parag.6), nu pot fi luate in considerare, intrucat trairile interioare ale persoanei vatamate sunt raportate la trecut, deci anterior presupusei fapte ce face obiectul prezentului dosar penal, iar pe de alta parte, nu sunt dovedite, fiind asertiuni care se bazeaza exclusiv pe declaratiile persoanei vatamate.

Asa-zisul motiv pentru care martorii au declarat ca l-au insotit in data de 26.06.2021 pe Banciu Ion a fost acela de a-l ajuta pe acesta sa efectueze lucrari la sistemul de canalizare si apa (in realitate, urmarind si reusind distrugerea acestuia, dar urmeaza sa revenim in cele ce urmeaza si asupra acestuia aspect), iar nu acela de a-l insoti la imobil pentru ca ii era teama de inculpat.

Ca atare, nu se poate retine ca presupusele actiuni ale inculpatului dovedesc, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca au fost de natura a-i produce o stare de temere persoanei vatamate, fiind necesara achitarea inculpatului”.

* Cititi aici rechizitoriul integral al PJ Brasov

* Cititi aici intreaga sentinta a Judecatoriei Brasov

* Cititi aici toate motivele de apel