Greu, foarte greu de inteles deciziile unei persoane daca nu incerci sa te pui in locul ei si sa te intrebi ce ai fi facut tu intr-o anume situatie, intr-o anume conjunctura in care existau reguli batute-n cuie. Am sa ma refer azi strict la Mona Pivniceru, la pozitia ei actuala, din start ingrata - trebuie sa recunoastem, la modul in care a reusit, intr-o perioada deloc usoara si extrem de tensionata, sa gestioneze problema alegerii numelor cu care sa se prezinte la CSM pentru a primi avizul ocuparii functiile de Procuror general al Romaniei si procuror sef al DNA.

Sunt convinsa ca vor exista cititori care nu vor agrea explicatiile mele, care vor sfasia subiectul din toate directiile si e dreptul lor, dar am obligatia de a spune lucrurilor pe nume, asa cum consider eu ca, intorcand pe toate fetele informatiile pe tema aleasa, se prezinta in obiectivitatea lor.

Mona Pivniceru provine dintr-un domeniu caruia i se cere, pe buna dreptate, sa fie aproape perfect. Magistratura, insa, nu face rabat de la minusuri, de la vulnerabilitati, de la tentatia coruptiei, de la lene, superficialitate si altele si-altele. Ca oriunde in alt domeniu de activitate, ca oriunde in lume. Mona Pivniceru, insa, are un mare atu. Este a naibii de desteapta, este un profesor exceptional, are sarm, un simt al umorului personalizat, nu a avut niciodata sentinte amendate de CEDO sau de opinia publica, nu are imaginea compromisa chiar daca unii au incercat, dar au esuat. A fost, pana de curand, unul dintre magistratii etichetati drept corecti si echilibrati. Intr-un moment deloc fericit pentru Romania, vara anului 2012, Mona Pivniceru a decis sa puna roba-n cui ca sa preia portofoliul Ministerului Justitiei, unde o astepta si haos si grele misiuni. Cea mai grea, insa, a tinut de modul in care trebuia sa aleaga cine vor fi succesorii Codrutei Kovesi si a lui Daniel Morar. De aici, iata, voi trece abrupt la subiect.

Mona Pivniceru s-a trezit incorsetata de ratiunile politice ale momentului si de pactul semnat de Executivul condus de Victor Ponta cu alde Barosso si Reading, a caror indoctrinare facuta de fosta ministra a Justitiei, Monica Macovei, o stim cu totii, nu mai e nevoie de feedback. Pivniceru nu avea cum sa mai schimbe regulile stabilite deja, acele 11 puncte agreate de Ponta in august 2012. Era obligata sa gaseasca formula care sa-i lase fara vocalize pe mai marii UE, si a ales sa instituie o procedura peste lege, pe care iarasi o cunoaste toata lumea, asa ca nu voi mai intra in detalii. Peste acest "corset", Mona Pivniceru s-a trezit ca i se mai impune ceva, bonus de la UE. In Scrisoarea a III-a a madamei Catherine Day i s-a trasat Monei recomandarea-ordin precum ca membrii comisiei instituite de ea la MJ sa fie cei care sa "emita" numele celor mai buni dintre candidati. Mona a trebuit sa se conformeze din nou, dar macar a avut un amendament, adica sa primeasca patru nume din care sa aleaga ea pe cele doua.

Si acum, hai sa vedem si de ce azi numele celor propusi sunt Tiberiu Nitu si Ioan Irimia!

Comisia a fost formata din trei procurori si un psiholog, secretarul general al comisiei, Alexandra Sinc si evident, seful comisiei, Mona Pivniceru. De la bun inceput am atras atentia ca va exista un boicot si ca prea putini vor onora procedura. Asa a si fost. Prea putini s-au avantat in aceasta cursa. Au fost zece si cu Kovesi, bagata la diversiune, 11, care s-a retras doar dupa ce si-a asigurat un loc la Bruxelles, ca sa-si bea cafeaua in tihna cu "nasa" Macovei. Credeti ca daca n-ar fi fost un boicot nu s-ar fi prezentat si Codrut Olaru? Dar cred ca sefului DIICOT i s-a spus "fa joc de glezne, nu-i momentul", asteptandu-se probabil "planul politic de avarie" al CSM si apoi o eventuala respingere a acestor candidati, alegerile din 9 decembrie, un nou guvern, noi oportunitati, alt tip de procedura etc. Acuma, ce este trist e faptul ca multi dintre candidati nu au excelat mai deloc in proiectele de management depuse si nici nu au stralucit, precum erau asteptarile, la interviu. Culmea, din informatiile pe care, personal le detin, chiar daca noi, cei de la Lumeajustitiei.ro, am luat prezenta procurorului DNA, Viorel Cerbu, in comisie ca pe o surpriza neplacuta, am aflat ca pe perioada in care a lucrat in aceasta comisie, desi la inceput venise ca spion, si-a dat seama ca are responsabilitatea de a fi serios si s-ar fi conformat "solemnitatii momentului". Nu stiu, nu bag mana in foc ca rezultatele date publicitatii de catre comisia care i-a pus Monei Pivnieru pe masa cele patru nume din care ea a ales doua sunt oglinda ratiunii pure, dar in urma analizei personale si tinand cont de toate informatiile culese pe acest subiect, consider ca procedura a fost una extrem de limitativa, cel putin din doua motive: unu, comisia a lucrat cu "materialul clientului" si, doi, comisia a amendat superficialitatea, egocentrismul unora, lipsa de viziune si lipsa calitatii de manager a altora, lasand din start fara sansa pe majoritatea candidatilor care nu se mai confruntasera cu o asemenea procedura de selectie. In esenta, de-aia avem acum nominalizarile Nitu si Irimie.

Sincer, nu sunt un fan al lui Tiberiu Nitu, dimpotriva, am a-i reprosa multe, incepand cu certificatul de revolutionar pe care s-a zbatut sa-l obtina in ciuda situatiei in care s-a aflat in decembrie 1989. Nu am fost vreodata nici fan Ioan Irimie, desi acestuia nu i se poate reprosa ceva din punct de vedere profesional. Irimie a fost ales - daca cititi bine si printre randuri concluziile comisiei - pentru ca a fost mai precis, nu a facut un proiect balzacian de management si a vorbit mai mult la plural, dand dovada de spirit de echipa si coagulare de idei decat despre el si marile lui "succesuri", care au enervat pe alocuri in cazul altor candidati. In ce-l priveste pe Nitu, se pare ca dintre toti candidatii la scaunul Codrutei Kovesi a stiut sa convinga cel mai bine. Cat de bine va fi cu Nitu procuror general al Romaniei? Vom vedea. Deocamdata, nici macar nu sunt convinsa de OK-ul Presedintelui in ce-i priveste pe cei doi ca sa largesc aria comentariilor.

Insa, persoana pusa in lumina reflectoarelor, careia deja i se reproseaza ca nu a numit imediat si pe legea in vigoare cei doi sefi ai Parchetelor, e Mona Pivniceru. Curg de ceva timp o gramada de comentarii in care Pivniceru e pusa la zid ca nu mai are forta anticipata, ca i s-au inmuiat picioarele, ca s-a lasat dusa de nas, ca trebuia sa faca asa si-asa, dar nu asa...

E Mona Pivniceru vinovata de aceasta situatie fara precedent? Hai sa vedem. Romania are niste angajamente, iar Pivniceru nu e Ponta. Si mai trebuie sa nu uitati ceva. Presedintele Romaniei este - in ciuda vointei cetatenilor exprimata in 29 iulie 2012 - tot Traian Basescu. Ati facut vreodata un RMN? Stiti bine, spatiul e stramt, n-ai voie sa te misti si chiar daca ai vrea, prea mare libertate n-ai! Esti constrans de regulile din laborator. Asa si Mona. Regulile din "laboratorul" UE i-au lasat un spatiu prea mic de miscare in selectie. Ce pot sa va spun sigur este ca daca Monica Macovei ar fi fost azi ministru al Justitiei in locul Monei Pivniceru n-ar fi avut nici-o greata sa numeasca noii sefi ca pe vremea cand i-a adus pe Kovesi si Morar la Bucuresti si i-a lipit de scaunele cele mai inalte ale parchetelor. Ce procedura? Ura si la gara! De ochii Comisiei Europene, doamna cu breton se facea ca instituie o comisie pe care n-o stia nimeni, se facea ca instituie criterii, se facea ca are si note de evaluare si scotea repede niste nevertebrate din maneca pe post de sefi la PICCJ si DNA! Si nici nu mai avea curajul nea Barosso sa mai trancane ceva! Dar asa....

Sa rezumam. Pivniceru a instituit o procedura impusa de Comisia Europeana si acceptata de seful Executivului. Putea mai mult? Da. Cu pretul unui alt imens scandal. Dar cui ii folosea? Tot lui Traian Basescu si Monicai Macovei, care ar fi sarit sa arate ca Pivniceru si Guvernul de la Bucuresti nu vor sa abordeze "transparenta" atunci cand ea e impusa. Acum, CSM, acest for care nu se mai regaseste in necesarul sistemului judiciar, face tot posibilul sa blocheze avizul pentru Nitu si Irimie sau sa-l amane pana in primavara. Am avertizat in urma cu ceva timp asupra acestui plan subversiv si iata ca se adevereste. In tot acest timp, Justitia este departe de a deveni mai buna, mai echilibrata. Inca exista erori, magistrati santajabili, procurori si judecatori prinsi in meandrele politicului. Peste acest tablou se suprapune aceasta procedura aleasa de Mona Pivniceru pentru nominalizarea celor doi posibili sefi de Parchet General si DNA.

Are Mona Pivniceru o vina? Va-ntreb, asa...Eu mi-am dat un raspuns. Da. Mona Pivniceru e "vinovata" ca nu e Monica Macovei. Diferenta dintre ele (n.a.- printre multe altele) este aceea ca Monica Macovei a ramas o procuroare comunista si cat a fost ministru al Justitiei, pe cand Mona Pivniceru a pus roba in cui si se comporta ca un ministru cu o privire de ansamblu asupra sistemului in care parchetele au rolul lor, dar nu constituie baza lui. Aici e diferenta intre viziunea unui procuror compromis (n.a.- care-si poate schimba oricand look-ul, dar naravul, ba!) si cea a unui drept judecator.

PS - Intr-adevar, intrebarea momentului este daca noi, cetatenii acestei tari, natiunea romana, ne dorim sau nu ne dorim un viitor fara suveranitate in interiorul Uniunii Europene. Daca ne dorim ca cei ce reprezinta aceasta entitate supranationala sa ne dicteze pasii, sa ne spuna ce sa mancam, cat sa mancam, cum sa traim, pe cine si cum sa alegem, cum sa facem justitie, pe cine sa condamnam si, pana la urma, cati sa murim spre binele si propasirea pietei financiare a batranului continent. Ceea ce se intampla azi in Romania este rezultatul unui proces in care Romania a acceptat sa intre, dar regulile au devenit, intre timp, altele. Si multe dintre ele, de neacceptat. Asa ca am avea destule motive sa iesim din combinatia UE, asa cum orice partener poate iesi dintr-o asociere daca celalalt (ceilalti) asociati iau decizii distructive, care ii submineaza interesele sau il fura. Noi de ce nu denuntam acest "parteneriat" care produce dictatori? Sau e vorba de acelasi tip de "corset" la care, intr-o neputinta identica Monei Pivniceru, nu putem renunta? Iata cum, uneori, degeaba ai multa vointa, cand te lovesti de o maxima neputinta. Si-atunci, de ce cautam un singur vinovat?