M-am numarat printre jurnalistii care au sustinut-o din start pe Laura Kovesi pentru a face curatenie in parchete, incantat pe atunci de ceea ce putea sa reprezinte si sa schimbe in sistem o persoana cu o carte de vizita complet diferita de cea a predecesorilor sai. Venea dintr-o noua generatie (avea doar 33 de ani), fosta baschetbalista (premise de fairplay), incepuse ca Vlad Tepes, cu vizite incognito prin parchetele din tara, foarte deschisa cu jurnalistii, ma rog, era ceva care promitea ca va face o noua imagine Ministerului Public. Multi i-au criticat tineretea, asimiland-o cu lipsa de experienta, iar altii, mai carcotasi, au ironizat faptul ca a fost baschetbalista. Pentru acestia din urma, Kovesi a avut de fiecare data o vorba de duh: „Pentru mine s-a cantat imnul national, pentru dvs. s-a cantat vreodata!?” Isteata replica, dar ce s-a ales din spiritul pe care il avea Laura Kovesi de pe vremea cand era sportiva?

sistem o persoana cu o carte de vizita complet diferita de cea a predecesorilor sai. Venea dintr-o noua generatie (avea doar 33 de ani), fosta baschetbalista (premise de fairplay), incepuse ca Vlad Tepes, cu vizite incognito prin parchetele din tara, foarte deschisa cu jurnalistii, ma rog, era ceva care promitea ca va face o noua imagine Ministerului Public. Multi i-au criticat tineretea, asimiland-o cu lipsa de experienta, iar altii, mai carcotasi, au ironizat faptul ca a fost baschetbalista. Pentru acestia din urma, Kovesi a avut de fiecare data o vorba de duh: „Pentru mine s-a cantat imnul national, pentru dvs. s-a cantat vreodata!?” Isteata replica, dar ce s-a ales din spiritul pe care il avea Laura Kovesi de pe vremea cand era sportiva?

Au trecut cam patru ani de la instalarea ei in inalta functie si, din pacate, Laura Kovesi se dovedeste o mare dezamagire. Atat pentru unele colective de procurori, dar mai ales pentru opinia publica. Cu parere de rau scriu, dar Laura Kovesi a devenit o persoana izolata in varful Ministerul Public, rupta de realitate, inconjurata de indivizi servili, lingusitori, care aparent ii vor binele, dar care isi urmaresc constant misiunile proprii si, ce e mai grav, a ajuns o persoana care se plange ca nu poate face nimic. De la vorbe de genul „eu nu pot sa sanctionez nici femeia de serviciu” si pana la refuzul de a actiona impotriva subalternilor ei care dorm pe marile dosare, Procurorul General al Romaniei te cutremura prin modul in care a ajuns sa actioneze. Nu am nicio indoiala ca una dintre directiile care s-au trasat Parchetului General, de la Cotroceni, direct sau indirect, e sa nu se mai rasfoiasca filele din dosarele Revolutiei si Mineriadelor. Iar Ion Iliescu sa fie  lasat in pace, adica taman personajul cel mai vinovat de halul de degradare morala in care a ajuns Romania. Atentionata de nenumarate persoane si asociatii, inclusiv de subsemnatul, ca nu se face nimic in dosarele Revolutiei si Mineriadelor, unde exista peste 1000 de omucideri, ca va ajunge sa fie blamata pentru lucruri in care nu a avut nicio implicare in decembrie 1989, Kovesi a adoptat o atitudine nepermisa unui Procuror General. „Imi asum eu neimplinirile!” - asa mi-a raspuns, si nu o data, doamna Kovesi privitor la faptul ca romanii nu au nici acum rezultatele asteptate in dosarele Revolutiei. Iar cand i s-a servit argumentul ca Romania va fi condamnata la CEDO de la Strassbourg pentru ca nu s-a facut nimic in dosarele Revolutiei, aceeasi doamna a raspuns, cu detasare, ca nu va fi decat o banala sanctionare pentru depasirea termenului rezonabil al anchetei! Ati mai pomenit asa dezinvoltura?

Cum se face ca Laura Kovesi a ajuns sa devina, din sportiva fair-play de odinioara, o persoana lipsita de emotii si de dorinta de adevar pentru atatia oameni ucisi la Revolutie, pentru miile de rude a celor morti care asteapta de 21 de ani ca cineva sa raspunda? Cum poate Laura Kovesi sa-i mai primeasca cu onoruri, in biroul ei, pe magistratii militari (pe care eu ii consider niste tradatori de neam) de la Sectia Parchetelor Militare, care nu doar ca nu au facut nimic in aceste dosare, ci au fost o frana in aflarea adevarului? Dar pe procurorii civili, care nici ei nu fac nimic in aceste dosare? De ce nu se porneste procesul procesului Ceausestilor, si mai departe a celor care dupa 23 decembrie 1989 au omorat peste 1000 de oameni doar pentru a se legitima la Putere? Cum e posibil ca pana in prezent sa fi raspuns in fata legii doar fostii nomenclaturisti, pentru omorurile de pana in 22 decembrie 1989, iar pentru grosul acestora, care s-au comis dupa aceasta data sa nu avem niciun vinovat? Si de ce s-a grabit doamna Kovesi sa-si faca un titlu de glorie din a infirma inceperea urmaririi penale a lui Ion Iliescu (data de „pacatosul” general Voinea) pentru ca apoi sa nu se mai faca nimic in aceste dosare?

Nimic nu ar impiedica-o pe Laura Kovesi sa sesizeze CSM-ul pentru  sanctionarea procurorilor care intarzie aceste dosare. Dar nu a facut-o! Si nimic nu ar impiedica-o sa iasa in presa cu declaratii impotriva subalternilor ei care musamalizeaza aceste dosare. Dar daca ar face un asemenea lucru, ar mai fi tinuta in functie? Dar mai gandeste Laura Kovesi, in intimitatea sa, ca e nevoie de adevar in aceste dosare, daca vrem sa ne rupem odata de mocirla in care ne-a dus clasa politica? Eu inca astept sa se intoneze imnul national ”Desteapta-te, romane!” pentru Laura Kovesi...