Departe de mine gandul de a lua in raspar problema coruptiei din mediul judiciar romanesc. Se pare insa ca subiectul a capatat pure valente de “barfa mondena”, aspect ce se impune a fi coroborat cu imprejurarea ca sistemul national de protectie a celor vizaţi impotriva unor eventuale derapaje informationale, cu toate consecintele lor nefaste, este … “sublim, dar lipseste cu desavarsire”.

Si, daca la aceasta reteta adaugam recentul amalgam situational desprins din deja intitulatul dosar al “judecatoarelor spagare”, cu pomenirea mediatica neaparat si a unor asa-zise “nume grele”, respectiv judecatori de la ICCJ, printre care, cu voia dvs. , figureaza si subsemnatul, eu unul recunosc ca asist la specifica serbare campeneasca in cadrul careia participatii se distreaza copios si zgomotos pe seama unor bancuri proaste.

Dar sa vedem actorii responsabili de creearea acestui spectacol:

1. CSM-ul. Printre atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii figureza, la loc de cinste, in art. 30 - (2) – “Judecatorul sau procurorul care considera ca independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesionala ii este afectata in orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii care, dupa caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent sa decida asupra masurilor care se impun sau poate dispune orice alta masura corespunzatoare, potrivit legii”.

Evident ca cei afectati, apreciind ca se pliaza pe dispozitiile legale aduse in discutie, pot apela la aplicarea lor.

Insa, ca orice organism statal, greoi, probabil ca CSM-ul va reactiona in nota obisnuita, cel mai devreme la 2-3 luni de la eveniment, prin comunicate seci si cu raspandire redusa, ce nu vor avea in niciun caz darul de a civiliza.

2. ICCJ

Dincolo de reforma de personal, dar si cea de crestere a dinamicii activitatii profesionale manifestata in sectorul penal, demne de semnalat, instanta suprema musteste in continuare in mentalitati retrograde in ceea ce priveste planul raporturilor de comunicare.

Desi plasata in centrul atentiei publice atunci cand se vorbeste despre infaptuirea justitiei in Romania, ICCJ nu beneficiaza de serviciile unor profesionisti in comunicare, Biroul de informare si relatii publice este plasat in anonimat, actualul stadiu promovand lipsa de vizibilitate a institutiei si a problemelor membrilor ei.

De semnalat este, eventual, pragul minim impus in materie (cu trimitere la cazul Gregorean Bivolaru), in sensul ca exista atitudine institutionala doar daca pe baza unor probe certe, de preferat inscrisuri, s-ar certifica intentia comiterii unei infractiuni contra integritatii corporale, sanatatii sau chiar vietii la adresa vreunui judecator ICCJ… altfel , NU.

3. DNA

Probabil era de intuit ca doar o structura de parchet specializata, profund speciala si autonoma, va avea puterea de a aduce o raza de lumina in hatisul mediului social obscur romanesc.

Ca activitatea acestui organism special s-a concentrat tocmai spre activitatea, de aceasta data pretins infractionala, a membrilor organismelor judiciare ordinare – parchete si instante -, este un detaliu ce nu poate fi catalogat ca fiind suparator.

Insa, prin modul in care s-au prezentat uneori oficial datele unor cauze si prin faptul ca nu s-au delimitat clar actele si faptele retinute in sarcina unor pretinsi infractori magistrati, in mod nejustificat s-a creat o stare de indoiala cu privire la corectitudinea si probitatea profesionala a unor alti magistrati corecti, fiindu-le afectata buna reputatie.

In contextul unei populatii romanesti care, oricum, sufera grav de suspiciune, a veni cu astfel de comunicate, a promova o atitudine bombastica in cazul unor pretinsi vinovati sau cel putin de a disemina anumite informatii inadecvate privitor la pretinsi nevinovati, este o atitudine, sa spunem… mai putin constructiva.

4.Mass-media

Pe la mijlocul lunii august, “ca tot romanul impartial”, apas si eu comanda TV pentru a afla detalii despre acea mita din justitie de 1 milion de euro.

Spre surprinderea mea, la o emisiune TV moderata de stimabila Sorina Matei (altfel personaj simpatic), se despletesc itele afacerii, in sensul implicarii unor “nume grele de la ICCJ”, cu reprosuri lipsite de subtilitate la adresa intregului sistem judiciar dar si cu trimiteri explicative la anumiti judecatori (acompaniati eventual de poza de rigoare), intr-un amestec efervescent de Cirstoiu, ICCJ, Nastase, achitare, Hayssam, arestare, matusa Tamara, cutremur, million euro.

Ulterior, in presa scrisa apare si manualul de utilizare al masinariei coruptiei, in care, cu trimiteri la actele procurorilor, sunt prezentate asa-zise date concrete, din care aflu ca inclusiv subsemnatul trebuia sa iau drept mita acum, in preajma lui septembrie, sume substantiale de bani.

Iar finalul este apoteotic, facand trimitere ritoasa dar total hazardata (SAU NU ??!) la imprejurarea ca “judecatorii X,Y,Z vor fi chemati zilele urmatoare la DNA in cazul Veronicai Cirstoiu”.

In orice caz, astept cu nerabdare clipa trecerii mass-mediei romanesti la un nivel superior profesional. Daca cerinta de baza a independentei presei este indeplinita, respectiv jurnalistii pot scrie sau vorbi despre oricine si orice, cred ca mai greu va fi cu pasul al doilea, cand se va cere si un anumit profesionalism; carte, stiinta, deontologie.

Inchei prin a specifica ca incropirea unui astfel de articol destinat publicarii din partea unui judecator este o manopera mai mult decat riscanta. Prezinta imaginea unui magistrat care vorbeste de carente sistemice, de valori, de eventuale parghii pentru indreptarea unor situatii in fata unui public preponderent interesat si alimentat de ghilotinarea sa.

De aici, probabil, si prezumtivele comentarii finale “laudative” din partea unor ilustrii anonimi care vor urma a pune la punct lucrurile.

Dar poate ca merita!

La buna vedere!

Judecator Macavei S. Lucian