Rezumat

De lege lata (potrivit legii in vigoare la acest moment), nu exista reglementate cauze de intrerupere a termenului de prescriptie a raspunderii penale, deoarece, prin Decizia nr. 297/2018, instanta de contencios constitutional a declarat neconstitutionalitatea dispozitiei din art. 155 alin. (1) C. pen., in care se regasea sediul materiei cauzelor de intrerupere a termenului de prescriptie. Reamintim ca, potrivit dispozitivului Deciziei nr. 297/2018, Curtea Constitutionala: "constata ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea "oricarui act de procedura in cauza", din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstitutionala".

Dupa criteriul efectelor pe care le produc asupra dispozitiilor ce formeaza obiect al neconstitutionalitatii, deciziile Curtii Constitutionale se impart in doua categorii: simple (extreme, radicale) si interpretative (intermediare, cu rezerva). Daca, in cazul deciziilor interpretative, norma in cauza ramane in vigoare, indiferent daca legiuitorul o corecteaza sau nu, in cazul deciziilor prin care este constatata neconstitutionalitatea unei norme, aceasta iese din fondul activ al legislatiei si nu mai face parte din dreptul pozitiv (legislatia in vigoare). Singura exceptie in care se poate discuta despre aplicarea in continuare a normei constatate contrara Constitutiei este aceea cand legiuitorul, in termenul de 45 de zile, o modifica, punand-o in acord cu Legea fundamentala.

Decizia CCR nr. 297/2018 nu este o decizie interpretativa, ci una simpla, prin care se declara neconstitutionalitatea prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen.

Caracterul interpretativ sau nu al unei decizii rezulta din continutul dispozitivului, in cuprinsul caruia trebuie sa se statueze ca textul a carei constitutionalitate a fost verificata este confom Constitutiei intr-o oarecare masura. In situatia examinata, dispozitivul Deciziei nr. 297/2018 ar fi trebuit sa mentioneze ca termenul de prescriptie se intrerupe numai daca este vorba despre acte care se comunica suspectului sau inculpatului in procesul penal.

In fine, cu privire la modul de aplicare a Deciziei nr. 297/2018, aceasta vizand o dispozitie din materia prescriptiei raspunderii penale, institutie juridica ce face parte din categoria normelor de drept substantial, se impune precizarea ca efectele deciziei aici analizata se vor produce in toate cauzele penale pendinte, daca termenul general de prescriptie a raspunderii penale s-a implinit.

1. Dispozitiile legale in discutie si dispozitivul Deciziei CCR nr. 297/2018

Conform art. 153 alin. (1) si (2) C. pen.: "(1) Prescriptia inlatura raspunderea penala.

(2) Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul:

a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii şi de razboi, indiferent de data la care au fost comise;

b) infractiunilor prevazute la art. 188 şi 189 şi al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei".

Porivit art. 154 alin. (1) C. pen. "Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:

a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarşita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarşita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarşita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaşeşte 10 ani;

d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarşita pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaşeşte 5 ani;

e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarşita pedeapsa inchisorii care nu depaşeşte un an sau amenda".

Conform art. 155 alin. (1) C. pen.: "Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit urmatoarele: "constata ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea "oricarui act de procedura in cauza", din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstitutionala".

2. Considerentele Deciziei CCR nr. 297/2018

In paragrafele nr. 19-34 ale Deciziei nr. 297/2018, se statueaza: "19. Intr-adevar, spre deosebire de reglementarea anterioara, care prevedea intreruperea cursului termenului de prescriptie doar ca efect al realizarii unor acte procedurale ce se comunicau, potrivit legii, invinuitului sau inculpatului, dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal in vigoare prevad intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale cu ocazia realizarii oricarui act de procedura, indiferent de natura acestuia.

20. Curtea accepta ca actele efectuate pe parcursul procesului penal de catre organele judiciare pot fi clasificate in acte procesuale şi acte procedurale. Conform acestei clasificari, actele procesuale sunt instrumentele juridice prin care subiectii procesuali işi exercita drepturile şi işi indeplinesc obligatiile prevazute de lege, iar actele procedurale sunt activitatile prin care sunt aduse la indeplinire actele procesuale, ori prin care se constata efectuarea şi se consemneaza continutul unui act sau al unei masuri procesuale ori al unui alt act procedural. Prin urmare, actele procedurale presupun preexistenta actelor procesuale corespunzatoare. Cu titlu exemplificativ, procesul-verbal de perchezitie este intocmit in urma efectuarii perchezitiei, consemnarea declaratiilor unui martor presupune audierea prealabila a acestuia, iar intocmirea unei minute are loc in urma desfaşurarii şedintei de judecata. Astfel, procesul penal presupune o succesiune de activitati, desfaşurate de participantii la acesta, prin care aceşti participanti işi exercita drepturile şi işi indeplinesc obligatiile, prevazute in Codul de procedura penala, toate actele procesuale şi procedurale emise de acestea concurand la solutionarea cauzelor penale. Dintre acestea, legea prevede comunicarea acelor acte de procedura care vizeaza, in mod direct, drepturile şi interesele procesuale ale participantilor la procesul penal.

21. Astfel, legiuitorul a extins sfera cauzelor de intrerupere a termenului prescriptiei, cu consecinta restrangerii incidentei acestei institutii. Aşa fiind, emiterea unor acte de procedura, precum citatiile adresate unor participanti la procesul penal, diferitele procese-verbale incheiate de organele de urmarire penala sau ordonantele de declinare a competentei organului de urmarire penala (ca in prezenta cauza), acte care nu trebuie comunicate suspectului/inculpatului, produce efectul prevazut la art. 155 din Codul penal.

22. Distinct de cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 443 din 22 iunie 2017, mai sus invocata, Institutia prescriptiei raspunderii penale se impune a fi analizata dintr-o dubla perspectiva, intrucat aceasta instituie, pe de o parte, un termen de decadere a organelor judiciare din dreptul de a trage la raspundere penala persoanele care savarşesc infractiuni, iar, pe de alta parte, un termen, apreciat de legiuitor ca fiind suficient de mare, pentru ca societatea sa uite faptele de natura penala savarşite şi efectele acestora, ca urmare a diminuarii treptate a impactului lor asupra relatiilor sociale. Astfel, prescriptia raspunderii penale este, din punctul de vedere al naturii sale juridice, o cauza de stingere a raspunderii penale şi, prin urmare, a actiunii de tragere la raspundere penala, cauza determinata şi justificata de efectele trecerii timpului asupra nevoii societatii de tragere la raspundere penala. Aceasta, intrucat, dupa trecerea unui anumit interval de timp, de la momentul savarşirii infractiunii, aplicarea unei pedepse penale nu mai contribuie la realizarea scopului legii penale, nemaiexistand necesitatea social-politica ce determina mecanismul juridic al angajarii raspunderii penale.

23. Aşa fiind, analiza dispozitiilor legale ce reglementeaza intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale trebuie facuta din aceeaşi dubla perspectiva, ea reprezentand, pe de o parte, o solutie juridica de repunere a organelor judiciare intr-un nou termen, integral, de prescriptie, in care işi poate exercita rolul activ, conferit de dispozitiile art. 5 din Codul de procedura penala, de stabilire a adevarului, in cauzele penale, pe baza probelor administrate, iar, pe de alta parte, o maniera prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoştinta suspectului sau a inculpatului ca fapta de natura penala pe care a savarşit-o nu şi-a pierdut rezonanta sociala avuta in momentul comiterii sale.

24. Prin prisma acestui ultim aspect, intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale devine eficienta, producandu-şi efectele, intr-o maniera completa, doar in conditiile existentei unor parghii legale de incunoştintare a persoanei in cauza cu privire la inceperea unui nou termen de prescriptie. Or o astfel de procedura de aducere la cunoştinta poate consta tocmai in comunicarea acelor acte efectuate in cauza, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescriptie a raspunderii penale.

25. Mai mult, prin Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, Curtea a statuat ca prescriptia apartine dreptului penal material, şi nu dreptului procesual penal şi ca, aşa fiind, prescriptia este o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a retinut ca, inlaturandu-se raspunderea penala, se inlatura şi actiunea penala, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din inlaturarea raspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, Curtea a conchis ca prescriptia raspunderii penale apare ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale şi, pe cale de consecinta, ca o cauza de inlaturare sau de neaplicare a pedepsei, cauza care face sa inceteze dreptul de a trage la raspundere penala şi obligatia corespunzatoare.

26. Avand in vedere jurisprudenta mai sus invocata, Curtea constata ca legea penala, in ansamblul ei, este supusa atat exigentelor calitatii legii, impuse prin dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), cat şi celor ale principiului legalitatii incriminarii şi a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art. 23 alin. (12) din Constitutie. Dispozitiile constitutionale anterior mentionate impun nu doar reglementarea clara, precisa şi previzibila a faptelor care constituie infractiuni, ci şi a conditiilor in care o persoana poate fi trasa la raspundere penala pentru savarşirea acestora. Or din ansamblul reglementarilor ce au ca scop angajarea raspunderii penale face parte şi institutia prescriptiei raspunderii penale al carei mecanism juridic este suspus aceloraşi cerinte ale principiului legalitatii şi ale standardelor de calitate a legii, inclusiv sub aspectul, mai sus analizat, al mecanismelor juridice prin care suspectul sau inculpatul este informat cu privire la persistenta in timp a efectelor sociale ale faptelor de natura penala pe care le-a savarşit.

27. Pentru acest motiv, termenele de prescriptie sunt prevazute in cuprinsul partii generale a Codului penal. In acest sens, dispozitiile art. 154 din Codul penal in vigoare prevad termene de prescriptie a raspunderii penale, stabilite de legiuitor prin raportare la gravitatea faptelor incriminate, şi, in consecinta, la limitele speciale ale pedepselor penale prevazute pentru infractiunile reglementate. Cum prescriptia raspunderii penale este o institutie de drept penal substantial care are la baza trecerea timpului, dispozitiile legale ce reglementeaza termenele de prescriptie a raspunderii penale şi modalitatea de aplicare a acestora au o importanta considerabila, atat pentru activitatea organelor judiciare ale statului, cat şi pentru persoanele care savarşesc infractiuni.

28. Avand in vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a savarşit o fapta prevazuta de legea penala, inclusiv prin asigurarea posibilitatii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale şi al inceperii cursului unui nou termen de prescriptie. De altfel, data efectuarii unui act de procedura ce produce efectul anterior mentionat este şi data de la care incepe sa curga şi poate fi calculat noul termen de prescriptie. A accepta solutia contrara inseamna a crea, cu ocazia efectuarii unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, pentru persoana in cauza o stare de incertitudine perpetua, data de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp in care poate fi trasa la raspundere penala pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura pana la implinirea termenului prescriptiei speciale, prevazut la art. 155 alin. (4) din Codul penal.

29. Or, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, o dispozitie legala trebuie sa fie precisa, neechivoca şi sa instituie norme clare, previzibile şi accesibile a caror aplicare sa nu permita arbitrariul sau abuzul, iar norma juridica trebuie sa reglementeze in mod unitar şi uniform şi sa stabileasca cerinte minimale aplicabile tuturor destinatarilor sai (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 34).

30. Prin raportare la jurisprudenta mai sus analizata, Curtea constata ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal instituie o solutie legislativa de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situatie juridica incerta referitoare la conditiile tragerii sale la raspundere penala pentru faptele savarşite.

31. Pentru aceste motive, Curtea retine ca prevederile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate şi, totodata, contrare principiului legalitatii incriminarii, intrucat sintagma "oricarui act de procedura" din cuprinsul acestora are in vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermitandu-i acestuia sa cunoasca aspectul intreruperii cursului prescriptiei şi al inceperii unui nou termen de prescriptie a raspunderii sale penale.

32. Mai mult, Codul penal in vigoare modifica sfera de aplicare a institutiei raspunderii penale, in favoarea unui regim juridic mult mai permisiv al organelor judiciare, nu doar prin reglementarea regulii conform careia orice act de procedura indeplinit in cauza are ca efect intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale, ci şi prin majorarea termenului prescriptiei speciale, conform art. 155 alin. (4) din Codul penal, la dublul termenului de prescriptie prevazut pentru fiecare categorie de infractiuni, comparativ cu dispozitiile art. 124 din Codul penal din 1969, care prevedeau implinirea termenului prescriptiei speciale daca termenul de prescriptie era depaşit cu inca jumatate.

34. Avand in vedere considerentele mai sus aratate, Curtea constata ca solutia legislativa anterioara, prevazuta la art. 123 alin. 1 din Codul penal din 1969, indeplinea conditiile de previzibilitate impuse prin dispozitiile constitutionale analizate in prezenta cauza, intrucat prevedea intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale doar prin indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, in cauza in care persoana vizata avea calitatea de invinuit sau inculpat"¹.

3. Opiniile exprimate dupa publicarea Deciziei nr. 297/2018 in Monitorul Oficial al Romaniei

   1. Opinia potrivit careia Decizia CCR nr. 297/2018 urmeaza a fi interpretata in sensul ca intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale va avea loc printr-un act care s-a comunicat suspectului sau inculpatului

In sprijinul acestei opinii, s-au adus urmataorele argumente:

- atat dispozitivul, cat si considerentele pe care se sprijina acesta se bucura de putere de lucru judecat (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/17 ianuarie 1995[5], Decizia nr. 1415/4 noiembrie 2009[6]) fiind general obligatorii si impunandu-se cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept². Or, se arata in continuare: Cum considerentele expuse indeosebi in paragraful 28 si urm. din decizia supusa analizei fundamenteaza insasi solutia data criticii de neconstitutionalitate, rezulta in mod evident caracterul obligatoriu al acestora³;

- avand in vedere prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, Decizia nr. 297/26 aprilie 2018 produce efecte ex nunc, mai exact incepand cu data de 25 iunie 2018, data publicarii deciziei in Monitorul Oficial⁴.

- paragrafele 19, 24 si 34 din Decizia nr. 297/2018⁵. (i) “19. Intr-adevar, spre deosebire de reglementarea anterioara, care prevedea intreruperea cursului termenului de prescriptie doar ca efect al realizarii unor acte procedurale ce se comunicau, potrivit legii, invinuitului sau inculpatului, dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal in vigoare prevad intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale cu ocazia realizarii oricarui act de procedura, indiferent de natura acestuia”;

(ii) “24. (…) intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale devine eficienta, producandu-si efectele, intr-o maniera completa, doar in conditiile existentei unor parghii legale de incunostintare a persoanei in cauza cu privire la inceperea unui nou termen de prescriptie. Or o astfel de procedura de aducere la cunostinta poate consta tocmai in comunicarea acelor acte efectuate in cauza, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescriptie a raspunderii penale”;

(iii) “34. Avand in vedere considerentele mai sus aratate, Curtea constata ca solutia legislativa anterioara, prevazuta la art .123 alin. 1 din Codul penal din 1969, indeplinea conditiile de previzibilitate impuse prin dispozitiile constitutionale analizate in prezenta cauza, intrucat prevedea intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale doar prin indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, in cauza in care persoana vizata avea calitatea de invinuit sau inculpat”.

1. 2. Opinia potrivit careia Decizia CCR nr. 297/2018 urmeaza a fi interpretata in sensul ca, de lege lata, nu mai exista cauze de intrerupere a cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale

In sustinerea acestei opinii, s-au adus urmatoarele argumente:

- "Decizia nu este una interpretativa deoarece Curtea Constitutionala nu a admis o exceptie de neconstitutionalitate prin care sa stabileasca ca textul este constitutional in masura in care intreruperea cursului general al prescriptiei penale se poate face prin indeplinirea unui act de procedura care se comunica invinuitului sau inculpatului"⁶;

- de asemenea, Curtea Constitutionala nu interpreteaza sintagma indeplinirea oricarui act de procedura⁷;

- faptul ca in considerentele deciziei regasim admiratia Curtii Constitutionale fata de solutia legislativa cuprinsa in Vechiul Cod Penal (iesit din vigoare la 1 februarie 2014) nu se poate sustine ca aceasta solutie va ultraactiva⁸.

4. Care este opinia legala?

Consider ca dezlegarea problemei de drept pusa in discutie aici trebuie sa fie in sensul ca, de lege lata (potrivit legii in vigoare la acest moment), nu exista reglementate cauze de intrerupere a termenului de prescriptie a raspunderii penale, deoarece, prin Decizia nr. 297/2018, instanta de contencios constitutional a declarat neconstitutionalitatea dispozitiei din art. 155 alin. (1) C. pen., in care se regasea sediul materiei cauzelor de intrerupere.

Reamintim ca, potrivit dispozitivului Deciziei nr. 297/2018: "constata ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea "oricarui act de procedura in cauza", din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstitutionala".

Dupa criteriul efectelor pe care le produc asupra dispozitiilor ce formeaza obiect al neconstitutionalitatii, deciziile Curtii Constitutionale se impart in doua categorii: simple (extreme, radicale) si interpretative (intermediare, cu rezerva). Deciziile simple constata neconstitutionalitatea unor dispozitii sau solutii ori, dimpotriva, conformitatea acestora cu Legea fundamentala. Deciziile interpretative sunt tipul de hotarari ale instantei de contencios constitutional, prin care aceasta retine intelesul care respecta prevederile Constitutiei. In astfel de cazuri, Curtea Constitutionala admite exceptiile si stabileste ca dispozitiile verificate sunt constitutionale in masura in care … ori statueaza ca sunt neconstitutionale in masura in care ….

Relevanta acestei clasificari a deciziilor Curtii Constitutionale – in decizii interpretative si extreme (simple) – rezida din perspectiva efectelor referitoare la existenta in viitor a dispozitiilor supuse controlului de constitutionalitate. Daca in cazul deciziilor interpretative, norma in cauza ramane in vigoare, indiferent daca legiuitorul o corecteaza sau nu, in cazul deciziilor prin care este declarata neconstitutionalitatea unei norme, aceasta iese din fondul activ al legislatiei si nu mai face parte din dreptul pozitiv, in vigoare. Singura exceptie in care se poate discuta despre aplicarea normei constatate contrara Constitutiei este cand legiuitorul, in termenul de 45 de zile, o modifica, punand-o in acord cu Legea fundamentala.

Asa cum s-a aratat deja in literatura de specialitate⁹, Decizia CCR nr. 297/2018 nu este una interpretativa, ci este o decizie simpla (extrema), prin care se declara neconstitutionalitatea prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen.

Caracterul interpretativ sau nu al unei decizii rezulta din continutul dispozitivului, in cuprinsul caruia trebuie sa se statueze ca textul a carei constitutionalitate a fost verificata este sau nu este, in anumite conditii, confom Constitutiei. In situatia noastra, pentru a putea fi considerata interpretativa, dispozitivul Deciziei nr. 297/2018 ar fi trebuit sa mentioneze ca termenul de prescriptie se intrerupe numai daca este vorba despre acte care se comunica suspectului sau inculpatului in procesul penal, dar acest lucru nu s-a intamplat.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a pronuntat si astfel de decizii, numite in doctrina si practica interpretative. De pilda, Decizia nr. 265/2004 sau Decizia nr. 405/2016, in dispozitivul carora a folosit formulari de genul dispozitiile sunt constitutionale in masura in care …, fapt ce, in mod evident, nu se regaseste in ceea ce priveste Decizia nr. 297/2018.

Intr-adevar, Curtea Constitutionala nu statueaza ca sintagma "oricarui act de procedura", din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen. este constitutionala in masura in care este vorba despre acte ce se comunica suspectului sau inculpatului, ci constata, pur si simplu sec, ca ,,solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea "oricarui act de procedura in cauza", din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstitutionala,,.

Mai mult, nici in considerentele sale, Curtea Constitutionala nu interpreteaza sintagma ,,indeplinirea oricarui act de procedura,, - asa cum a facut-o in alte cazuri, cand a pronuntat decizii interpretative - ci doar face sugestii subtile legiuitorului, pe care acesta le poate sau nu avea in vedere de lege ferenda.

Aceasta natura a Deciziei nr. 297/2018, respectiv de decizie prin care este declarata neconstitutionalitatea art. 155 alin. (1) C. pen., face aplicabile prevederile art. 147 din Legea fundamentala, potrivit carora, la publicarea sa in Monitorul Oficial, se produce suspendarea textului constatat ca neconstitutional, pe o durata de 45 de zile, iar la expirarea acestui termen are loc iesirea definitiva din vigoare.

Intr-adevar, conform art. 147 alin. (1) din Constitutie: "Dispozitiile din legile şi ordonantele in vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, işi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept".

In cazul Deciziei nr. 297/2018, Curtea Constitutionala nu a procedat in maniera in care a facut-o, spre exemplu, in cuprinsul Deciziei nr. 405/2016, unde a precizat ca textul supus controlului de constitutionalitate este conform Constitutiei numai in masura in care prin indeplinire defectuoasa se intelege indeplinirea prin incalcarea legii, conturand continutul conceptului de lege, aratand ca in aceasta notiune intra numai legile si ordonantele (de urgenta sau simple).

Asadar, in prezent, art. 155 alin. (1) nu se mai regaseste printre dispozitiile Codului penal aflate in vigoare, cauza constituind-o pasivitatea legiuitorului.

Atat legal, cat si constitutional, este exclusa posibilitatea ca Decizia nr. 297/2018 sa fie considerata interpretativa si sa se aprecieze ca aceasta stabileste ca „prin indeplinirea unui act de procedura, care se comunica suspectului sau inculpatului, cursul prescriptiei se intrerupe”. Imprejurarea ca motivarea Deciziei nr. 297/2018 cuprinde referiri la solutii din vechea reglementare, respectiv din Cod penal anterior, nu poate in niciun caz sa fie primita, in special, pentru simplul fapt ca dispozitivul acesteia este foarte clar, dar si pentru faptul ca, daca ar fi dorit sa procedeze intr-o asemenea maniera, Curtea Constitutionala ar fi precizat acest lucru in dispozitiv, iar apoi, in considerente, ar fi explicat care este interpretarea conforma cu Legea fundamentala.

Prin exemplul pe care l-a dat in considerentele Deciziei nr. 297/2018, instanta de contencios constitutional nu a facut altceva decat sa-i ofere o sugestie legiuitorului, revenind insa acestuia prerogativa sa reglementeze cazurile de intrerupere intr-o maniera clara si previzibila.

Mai mult, Curtea Constitutionala nici nu putea face o interpretare prin care sa reactiveze vechea reglementare, deoarece intr-un atare caz s-ar fi substituit legiuitorului. Or, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

De altfel, prin mai multe decizii, Curtea Constitutionala a stabilit ca nu poate legifera, deoarece acest atribut este exclusiv al legiuitorului. Spre exemplu, prin considerentele de la punctul 23 ale Deciziei nr. 629/2014, Curtea Constitutionala retine ca: ,,a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca nu are competenta de a se implica in domeniul legiferarii si al politicii penale a statului,,.

Avand in vedere aceste premise, de lege lata, intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale nu mai poate avea loc in nicio situatie, singurul care poate schimba aceasta situatie este legiuitorul, care, daca va dori sa purceada la un atare demers, trebuie sa caute solutii legislative in acord cu principiul legalitatii. Aceste solutii pot fi cele care au existat in reglementarea anterioara sau pot fi altele, in functie de vointa organului legiuitor.

Practic, in prezent sunt aplicabile doar termenele generale de prescriptie a raspunderii penale, a caror intrerupere nu mai este posibila potrivit art. 155 alin. (1) C. pen, in raport de imprejurarea ca legiuitorul a ramas in pasivitate, contrar dispozitiilor art. 147 din Constitutie.

In ceea ce priveste aplicarea legii penale in timp, se impun doua precizari. Prima dintre ele vizeaza faptul ca, atunci cand se analizeaza mitior lex (conform Deciziei CCR nr. 265/2014), nu se pot combina prevederi legale din legi penale succesive, privite in integralitatea lor, spre exemplu, din Coduri penale succesive sau din legi penale succesive. Dar, cu ocazia identificarii legii penale mai favorabile sunt luate in considerare fiecare act normativ incident, independent de celelalte acte normative. A doua precizare, in ipoteza in care s-ar discuta chestiunea fortei juridice, este aceea ca Decizia nr. 297/2018 are putere de lege, fiind considerata echivalenta a acesteia. A se vedea, in acest sens, Comunicatul CCR din data de 25 octombrie 2018, prin care sunt declarate ca neconstitutionale prevederile art. 4 C. pen. si art. 595 C. proc. pen¹⁰.

Practica judicara recenta (19 noiembrie 2018) este in sensul sustinerilor noastre, Curtea de Apel Cluj (dosar nr. 2533/100/2015) retinand aplicarea Deciziei CCR nr. 297/2018, considerand ca, potrivit noului Cod penal (art. 155), nu mai exista cauze de intrerupere a termenului de prescriptie¹¹.

In fine, cu privire la modul de aplicare a Deciziei nr. 297/2018, aceasta vizand o dispozitie din materia prescriptiei raspunderii penale, institutie juridica ce face parte din categoria normelor de drept substantial, se impune precizarea ca efectele deciziei aici analizata se vor produce in toate cauzele penale pendinte, daca termenul general de prescriptie a raspunderii penale s-a implinit.