O frumoasa problema de drept urmeaza sa fie solutionata de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Completul ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmeaza sa stabileasca in 5 februarie 2024, in dosarul 2770/1/2023, daca in cazul infractiunilor de camata trebuie confiscata doar suma obtinuta ca dobanda sau inclusiv suma data cu dobanda (suma data cu imprumut).

Inalta Curte a fost sesizata cu aceasta problema de Curtea de Apel Targu Mures, care a cerut pronuntarea unei hotarari prealabile care sa stabileasca daca: ”In cazul infractiunii de camata, incriminata de art. 351 Cod penal, banii dati cu dobanda, ca indeletnicire, intra in categoria bunurilor supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal sau obiect al acestei masuri de siguranta poate sa il constituie doar dobanda obtinuta prin savarsirea infractiunii, potrivit art. 112 alin. 1 lit. e ?”.

Sesizarea a fost facuta in conditiile in care practica in aceasta problema este impartita. Mai exact, anumite instante considera ca trebuie confiscate doar dobanda perceputa si obtinuta, nu si suma data cu dobanda, adica suma data cu imprumut. De asemenea, chiar in parchete exista opinia ca suma data cu dobanda nu poate sa formeze obiect al confiscarii speciale.

Cealalta opinie existenta in randul instantelor este in sensul opus, si anume ca suma data cu imprumut trebuie confiscata, intrucat detinerea ei prezinta acelasi nivel de periculozitate sociala ca si detinerea dobanzii. De asemena, in cazul infractiunilor de camata suma imprumutata este sursa principala a obtinerii dobanzii.

In ceea ce priveste opinia PICCJ, Procurorul General Alex Florenta (foto) a cerut Inaltei Curti sa se pronunte in sensul ca banii dati cu dobanda, ca indeletnicire, intra in categoria bunurilor supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale. In acest context, Florenta subliniaza ca pentru confiscarea unui bun care a fost folosit la savarsirea unei infractiuni, singura conditie care trebuie indeplinita este ca bunul respectiv sa fi servit efectiv la realizarea laturii obiective a infractiunii. Or, in cazul infractiunii de camata, sumele de bani date cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata, servesc efectiv la realizarea laturii obiective a acestei infractiuni, intrucat fara remiterea lor nu poate fi pretinsa dobanda care determina caracterul nelegal al faptei de imprumut.

Art. 351 - Camata

"Darea de bani cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani".

Art. 107 - Scopul masurilor de siguranta

"(1) Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.

(2) Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata.

(3) Masurile de siguranta se pot lua si in situatia in care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa".

Art. 112 - Confiscarea speciala

"(1) Sunt supuse confiscarii speciale:

a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;

b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;

e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;

f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.

(2) In cazul prevazut in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.

(3) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).

(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.

(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.

(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c)".

Iata fragmente din concluziile Procurorului General Alex Florenta trimise la Inalta Curte:

“Instanta de control judiciar investita cu apelul parchetului si al inculpatilor, respectiv Curtea de Apel Targu Mures, a pus in discutia procurorului si a partilor sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conditiile art.475 din Codul de procedura penala, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

'In cazul infractiunii de camata, incriminata de art. 351 Cod penal, banii dati cu dobanda, ca indeletnicire, intra in categoria bunurilor supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal sau obiect al acestei masuri de siguranta poate sa il constituie doar dobanda obtinuta prin savarsirea infractiunii, potrivit art. 112 alin. 1 lit. e?'

Pentru aceasta a retinut ca, in practica, problema de drept care formeaza obiectul intrebarii prealabile a primit interpretari diferite.

Intr-o opinie, exprimata inclusiv in sentinta penala atacata cu apel in prezenta cauza, se considera ca, in cazul infractiunii de camata, ceea ce trebuie confiscat special este doar produsul infractiunii, adica dobanda perceputa si obtinuta de subiectul activ, nu si capitalul, mai exact suma de bani data cu dobanda, ca indeletnicire. In sustinerea acestei opinii, in esenta, se argumenteaza ca art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal prevede confiscarea bunului nefungibil care in mod efectiv a fost folosit la savarsirea faptei penale, iar nu a contravalorii acestuia. Art. 112 alin. 2, 3 si 5 Cod penal prevad, intr-adevar, posibilitatea confiscarii echivalentului in bani, dar echivalentul in bani se raporteaza la aceeasi premisa: bunul efectiv folosit la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, adica acele bunuri exterioare continutului juridic al acesteia, folosite pentru realizarea laturii sale obiective. Or, in cazul infractiunii de camata, sumele de bani imprumutate fac parte din tipicitatea infractiunii.

In acest sens, au dispus: Curtea de Apel Timisoara - Sectia penala, Curtea de Apel Constanta - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, Curtea de Apel Tg.-Mures - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala.

In sensul ca suma data cu dobanda, ca indeletnicire nu poate sa formeze obiect al confiscarii speciale, deoarece face parte din tipicitatea infractiunii de camata, s-a concluzionat si cu ocazia intalnirii procurorilor sefi de sectie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directiei Nationale Anticoruptie, Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si al parchetelor de pe langa curtile de apel.

Intr-o alta opinie, se considera ca, in cazul infractiunii de camata, suma data cu dobanda, ca indeletnicire, este supusa confiscarii speciale, in temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, deoarece in contextul particular al faptelor de camata, care dobandesc relevanta infractionala doar din momentul in care se releva ca au caracter de indeletnicire prin repetabilitate si prelungirea in timp a actiunii prevazute de norma de incriminare, banii dati cu titlu de imprumut sunt motivul pentru care se percepe dobanda. Prin urmare, detinerea acestora prezinta acelasi nivel de periculozitate sociala ca si detinerea dobanzii, fiind sursa principala a obtinerii acesteia si motivul pentru care aceste activitati ilicite se repeta si se prelungesc in timp.

In acest sens, au hotarat: Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori, Curtea de Apel Tg.-Mures - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, Curtea de Apel Cluj, Sectia penala, Curtea de Apel Timisoara - Sectia penala, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala.

Curtea de Apel a considerat ca sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru lamurirea problemei de drept expuse mai sus, indeplineste cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala.

Curtea de Apel a apreciat ca, in cazul infractiunii de camata, suma de bani data cu dobanda face obiect al confiscarii speciale, fiind bun folosit la savarsirea faptei prevazute de legea penala, in sensul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru urmatoarele motive:

Potrivit art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, intre altele, sunt supuse confiscarii speciale bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca apartinand altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

In primul rand, in contextul in care Codul penal nu contine o definitie data notiunii de bun, instanta de trimitere este de parere ca aceasta are intelesul atribuit de art. 535 Cod civil, adica: 'lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial'. Este vorba, asadar, de orice lucru, mobil sau imobil, individual determinat ori determinat generic, fungibil sau nefungibil, consumtibil ori neconsumptibil, divizibil sau indivizibil, principal ori accesoriu, care a fost folosit la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Asadar, in categoria bunurilor supuse confiscarii speciale in temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal intra inclusiv sumele de bani - bunuri determinate generic, fungibile. Dispozitiile art. 112 alin. 2, 3 si 5 din Codul penal nu exclud aceasta concluzie, caci aceste prevederi se rezuma sa stabileasca situatia particulara a confiscarii prin echivalent a bunurilor individual determinate, nefungibile.

In al doilea rand, textul art. 112 alin. 1 lit. b din Codul penal nu face nicio distinctie dupa cum bunul folosit la savarsirea faptei prevazute de legea penala este intrinsec ori extrinsec acelei fapte, asa incat, in oricare din cele doua ipoteze, este posibila confiscarea speciala a acelui bun daca, bineinteles, sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de lege.

In cazul sumelor de bani acordate de persoane neautorizate, de regula cu titlu de imprumut, instanta de trimitere retine ca darea acestora fara dobanda, chiar ca indeletnicire, precum si darea acestora cu dobanda, insa in mod sporadic, nu interfereaza cu legea penala, ci se circumscrie sferei dreptului civil, astfel ca nu exista nicio controversa ca acest capital este exclus de la orice masura de siguranta a confiscarii speciale. In schimb, atunci cand subiectul neautorizat da sume de bani cu dobanda, ca indeletnicire, deci cu titlu de obicei, fapta dobandeste relevanta infractionala, conform art. 351 Cod penal, si se circumscrie infractiunii de camata, iar banii acordati cu dobanda devin bunuri folosite la savarsirea infractiunii, caci tocmai dobanda perceputa si caracterul de indeletnicire transforma suma de bani data - capitalul, in bun folosit la savarsirea faptei antijuridice, in sensul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal. Fara acest capital folosit nu se poate realiza practic actiunea tipica incriminata, iar lasarea acestuia in proprietatea subiectului activ incurajeaza perpetuarea unor practici ilegale, sporind in societate increderea ca este posibila obtinerea de venituri ilicite prin acordarea de catre persoane neautorizate de imprumuturi cu dobanda, ca indeletnicire.

(...)

Analiza juridica pe fond

In prezenta cauza, intrebarea formulata de instanta are ca scop, in esenta, sa lamureasca daca in cazul infractiunii prevazuta de art. 351 din Codul penal banii dati cu dobanda, ca indeletnicire, intra in categoria bunurilor supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. b din acelasi cod.

In cazul infractiunii de camata, elementul material consta in actiunea de dare de bani, desfasurata de o persoana neautorizata potrivit legii, activitate desfasurata in mod constant, ca o indeletnicire, in scopul producerii de venituri pentru faptuitor.

Necesitatea formularii prezentei intrebari a aparut ca urmare a faptului ca o parte a practicii si doctrinei de specialitate a retinut ca sumele de bani imprumutate nu pot face obiectul confiscarii speciale intemeiate pe dispozitiile art. 112 alin.1 lit. b din Codul penal, intrucat in cazul infractiunii de camata acestea fac parte din tipicitatea infractiunii, nefiind astfel bunuri exterioare continutului juridic al acesteia, pentru a se putea considera ca au servit efectiv la realizarea laturii obiective a infractiunii.

In acest sens a fost invocata Decizia nr. 18/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite pronuntata cu ocazia solutionarii unui recurs in interesul legii.

Mai mult, s-a apreciat ca doar un bun nefungibil poate fi folosit la savarsirea unei fapte penale, astfel incat sa poata fi dispusa confiscarea sa in baza dispozitiilor mai sus mentionate.

Apreciem ca aceasta interpretare restrictiva nu poate fi primita, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 112 alin.1 lit. b din Codul penal, sunt supuse confiscarii bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Confiscarea speciala este o masura de siguranta care consta in trecerea silita, cu respectarea conditiilor prevazute de lege, in proprietatea statului a bunurilor care sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, intrucat detinerea sau posesia acestor bunuri prezinta pericol pentru societate, iar luarea masurii este necesara pentru prevenirea comiterii de fapte prevazute de legea penala.

Lasarea acestor bunuri confiscabile in proprietatea faptuitorului sau a persoanei care i le-a imprumutat pentru savarsirea faptei, dupa comiterea faptei prevazute de legea penala, creeaza o stare de pericol pentru valorile sociale ce rezulta din imprejurarea ca bunurile respective ar putea fi folosite pentru savarsirea de noi fapte prevazute de legea penala.

Codul penal nu prevede o definitie a notiunii de 'bun', insa potrivit art. 535 din Codul civil, prin bunuri se inteleg lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial. Rezulta astfel ca, in sfera bunurilor care pot face obiectul masurii de siguranta a confiscarii intra si cele determinate generic, in categoria carora se regasesc banii.

In plus, art. 112 alin.1 lit. b din Codul penal nu conditioneaza ca bunurile (deci si banii) sa fie extrinseci sau intrinseci infractiunii, fungibile sau de nefungibile, ci doar sa fie folosite la savarsirea infractiunii, fiind aplicabil principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Prin Decizia nr. 18/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite s-a stabilit ca 'Masura de siguranta a confiscarii speciale a mijlocului de transport se va dispune, in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal din 1968, numai in cazul in care se dovedeste ca acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitatile normative ale infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000...'

Se trage astfel concluzia ca, pentru confiscarea unui bun care a fost folosit la savarsirea infractiunii, singura conditie care trebuie indeplinita este ca bunul respectiv sa fi servit efectiv la realizarea laturii obiective a infractiunii.

Or, in cazul infractiunii de camata, sumele de bani date cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata, servesc efectiv la realizarea laturii obiective a acestei infractiuni, intrucat fara remiterea lor nu poate fi pretinsa dobanda care determina caracterul nelegal al faptei de imprumut.

Actiunea de dare a acestei sume de bani cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata constituie chiar verbum regens al infractiunii de camata, rezultand astfel ca banii dati de faptuitor debitorului sunt bunuri folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

In aceste conditii, suma acordata cu imprumut reprezinta un bun folosit la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala intrucat faptuitorul, in esenta, a convertit natura unui contract civil licit (contractul de imprumut) intr-unul ilicit, din momentul in care a solicitat dobanda pentru suma imprumutata.

In contextul particular al faptelor de camata, cand imprumutarea unei sume de bani dobandeste relevanta infractionala doar din momentul in care aceasta activitate prezinta un caracter de indeletnicire, prin repetabilitatea si prelungirea in timp a actiunii prevazute de norma de incriminare, faptuitorul urmareste obtinerea unui beneficiu patrimonial prin perceperea unei dobanzi camataresti. Prin urmare, detinerea sumei folosite la acordarea imprumuturilor ilicite prezinta acelasi nivel de periculozitate sociala ca si detinerea dobanzii obtinute in urma savarsirii infractiunii, aceasta fiind sursa principala a obtinerii folosului patrimonial si motivul pentru care activitatile ilicite se repeta si se prelungesc in timp.

Nu conteaza daca aceste sume de bani apartin faptuitorului sau sunt imprumutate de acesta de la o alta persoana care a cunoscut sau nu scopul folosirii lor, intrucat sumele de bani avand natura unor bunuri de gen, fungibile, au intrat in patrimoniul faptuitorului la momentul remiterii si au fost folosite in circuitul camataresc in care este speculata vulnerabilitatea acuta a debitorilor si creeaza contextul impunerii unor dobanzi impovaratoare.

Pentru aceasta avem in vedere ca art. 112 alin. 1 lit. b din Codul penal reglementeaza confiscarea in situatia in care persoana care l-a imprumutat pe faptuitor a cunoscut scopul folosirii bunurilor imprumutate, iar alineatul 3 al aceluiasi articol reglementeaza situatia in care aceasta nu a cunoscut scopul folosirii lor, caz in care se va confisca echivalentul in bani al acestora.

In consecinta, in situatia in care faptuitorul foloseste la savarsirea infractiunii de camata sume de bani imprumutate de la o persoana care nu a cunoscut scopul in care vor fi folosite, acestea trebuie confiscate avand in vedere ca sunt bunuri de gen, fungibile care au intrat in patrimoniul faptuitorului la momentul remiterii si au fost folosite la savarsirea unei infractiuni.

De asemenea, in Codul penal sunt prevazute si alte situatii in care se poate dispune confiscarea speciala a unor sume de bani care fac parte din tipicitatea infractiunii.

In acest sens, invederam ca exemplu, infractiunile de coruptie (darea de mita, prevazuta de art. 290 din Codul penal si cumpararea de influenta, prevazuta de art. 292 din acelasi cod), unde sumele de bani oferite sau date sunt intrinseci acestor infractiuni, servind efectiv la realizarea laturii obiective a acestora, putand face totusi obiectul confiscarii.

Faptul ca dispozitia de confiscare a banilor sau foloaselor care fac obiectul acestor infractiuni de coruptie este prevazuta chiar in cadrul articolelor care le reglementeaza, spre deosebire de infractiunea de camata care nu contine o astfel de dispozitie, nu poate duce la concluzia ca situatia sumelor de bani folosite la savarsirea infractiunilor este diferita, neputand fi aplicate, in lipsa unor prevederi speciale, dispozitiile generale reglementate de art. 112 din Codul penal.

Reglementarea speciala a confiscarii chiar in textele de incriminare ale acestor infractiuni de coruptie a fost determinata de specificul acestor infractiuni, intrucat masura confiscarii in aceste cazuri vizeaza o arie mai larga a situatiilor pentru care trebuie dispusa, in comparatie cu dispozitiile art. 112 alin. 1 lit. b din Codul penal.

Astfel, derogatoriu de la regula generala, pot fi confiscate nu doar bunurile folosite la savarsirea infractiunii, ci si cele care urmau sa fie folosite (bani, valori sau orice alte bunuri oferite).

In plus, infractiunile de dare de mita si cumparare de influenta, prevazute de art. 290 din Codul penal si art. 292 din acelasi cod prevad si o alta exceptie de la confiscare, respectiv situatia in care sumele de bani sau bunurile sunt restituite chiar faptuitorului.

In consecinta, consideram ca in cazul infractiunii de camata, incriminata de art. 351 Cod penal, banii dati cu dobanda, ca indeletnicire, intra in categoria bunurilor supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal.

Pentru aceste motive, in temeiul art.475 – art.477 din Codul de procedura penala,

Va solicitam

Pronuntarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusa dezlegarii sa primeasca urmatoarea rezolvare: 'In cazul infractiunii de camata, incriminata de art. 351 Cod penal, banii dati cu dobanda, ca indeletnicire, intra in categoria bunurilor supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, alaturi de masura de siguranta a confiscarii speciale, conform art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, care vizeaza dobanda obtinuta prin savarsirea infractiunii'”.

* Cititi aici integral concluziile Procurorului General Alex Florenta