Traim vremuri periculoase, in care prezumtia de nevinovatie pare sa se dilueze din ce in ce mai mult, pana la disparitie, ceea ce ma face sa cred ca democratia se clatina, slabita, punand in pericol insusi Statul de Drept. Prea usor se pun catuse, prea mult sunt tinuti dupa gratii oameni acuzati de infractiuni a caror gravitate nu ar impune astfel de masuri, in conditiile in care arestul preventiv si arestul la domiciliu ar trebui sa fie, obligatoriu, proportionale cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care sunt luate si necesare pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.

Asistam in ultima perioada la aplicarea, cu frenezie, a arestului la domiciliu, in dosare DNA in care acuzatiile vizeaza fapte ce s-ar fi petrecut in urma cu ani si ani in urma. Desi insasi trecerea timpului dilueaza gradul de pericol social pana la inexistenta lui, judecatorii se grabesc sa aplice masurile preventive cerute, pe banda, de marii anchetatori ai patriei. Dupa ce s-a ajuns la aberanta situatie in care arestul la domiciliu (declarat neconstitutional intrucat nu exista o limita de timp in aplicarea acestei masuri dupa trimiterea in judecata) nu a mai fost aplicat pana la decizia CCR, perioada in care violatori si criminali odiosi au fost pusi sub control judiciar in locul arestului preventiv sever, Guvernul, la propunerea ministrului Justitiei Robert Cazanciuc, a dat recent o ordonanta de urgenta prin care se instituie limita de timp pentru aceasta masura pe parcursul judecarii dosarului. Ei bine, si aici, in fata limitei impuse de ordonanta pana la modificarea art.222 din Cpp, exista probleme ce se impun a fi dezbatute. Pentru ca lucrurile nu sunt deloc simple, asa cum par la prima vedere.

Ce spune ordonanta? Ca in faza de camera preliminara si de judecata, masura arestului domiciliar poate fi dispusa pe o durata de 30 de zile, iar durata maxima a masurii este de jumatate din maximul pedepsei infractiunii pentru care o persoana e trimisa in judecata, dar nu mai mult de 5 ani. Cinci ani? O fi bine?

Haideti sa luam un exemplu: pentru o acuzatie de abuz in serviciu (fapta introdusa la capitolul “infractiuni de coruptie” chiar daca ea ascunde in definitie simpla neglijenta, fara a exista si alte acuzatii de genul trafic de influenta sau luare de mita etc), maximul pedepsei este 7 ani. Prin aplicarea noii reglementari, persoana acuzata poate fi tinuta in arest la domiciliu timp de 3 ani si 6 luni. Ba chiar si 5 ani, cand e vorba de infractiuni cu maxim de pedeapsa de la 10 ani in sus.

Nu pot sa nu ma intreb ce se intampla in cazul in care, pentru un abuz in serviciu, incupatul e judecat timp de trei sau patru ani si e tinut in arest la domiciliu pe toata durata procesului? Credeti ca exista vreun judecator care, daca inculpatul se dovedeste a fi nevinovat, mai scapa achitat? Raspunsul realitatii este: NU. Pentru ca el va avea grija sa il condamne pe inculpat cel putin tot atata cat arest a facut (preventiv sau/si domiciliar), stiut fiind ca aceasta perioada se scade din cuantumul pedepsei ca fiind executata. Pai, cum sa dea judecatorul achitare unui nevinovat care a fost tinut atata in arest? Din ce i-ar mai scadea? Dar ce s-ar intampla daca ar exista situatia bizara, dar nu si imposibila, in care inculpatul e tinut maximul de 5 ani in arest la domiciliu si pedeapsa impusa prin decizia de condamnare ar fi de trei ani cu executare? Ar ramane, prin aritmetica pura, doi ani de masura preventiva executati in plus fata de condamnarea data de instanta. Iata de ce eu consider ca acest maxim al arestului la domiciliu introdus in Ordonanta lui Cazanciuc este aberant si poate da nastere, pe viitor, la situatii fara iesire.

Raman, insa, multe probleme ce necesita dezbaterea, probleme care nu au fost gandite atunci cand s-a dispus acest maxim pentru arestul la domiciliu. Inainte de a le pune pe hartie, subliniez ca nu iau apararea nimanui si nu sunt impotriva acestei masuri, ba chiar am sustinut-o atunci cand ea nu exista ca alternativa in legea penala, dar practica ne-a demonstrat intotdeauna ca atunci cand teoria lasa autoritatea judecatoreasca sa o valorifice in exces, nu e deloc ok. Si merita discutat. Mai ales cand e vorba de drepturi fundamentale si de incalcarea prezumtiei de nevinovatie.

Exercitiu de imaginatie

Incercati sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va puneti in situatia unui arestat la domiciliu, sarac sau bogat. Si intr-un caz, si in celalalt, exista situatii in practica ce necesita dezbatere.

Mai intai, hai sa zicem ca sunteti o persoana simpla, fara economii la banci, necasatorita, dintr-o familie fara alt sprijin financiar decat salariul sau pensia. Evident, arestat la domiciliu fiind, nu veti mai putea sa va aprovizionati, asa ca, ioc mancare daca nu va aduce cineva provizii ca sa puteti supravietui. Apa de la chiuveta nu tine mult de foame sau nu atata cat un arest la domiciliu de doua luni, trei, patru, cinci....un an....Esti sortit inanitiei, nici nu mai e nevoie de alta pedeapsa...Sigur, se poate lua decizia ca el sa mearga la serviciu in continuare. Dar daca nu, ce faceti?

Deunazi, reciteam cazul din 2008 al unui roman care s-a trezit pus sub acuzare in Italia pentru ca ar fi incercat, cu alti doi prieteni sa fure masina unui carabinier. Nu stiu daca era sau nu vinovat, el sustinea ca nu! Cei trei prieteni au fost retinuti in urma denuntului facut de politistul care a declarat ca i-a vazut pe cei trei romani cand incercau sa-i sparga masina. Dupa trei zile de la retinere, li s-a dat arest la domiciliu. Nicolae Dan, muresean care pana atunci muncise cinstit in Italia, s-a trezit intr-o situatie dramatica. Nu mai avea niciun mijloc de trai, nicio posibilitate de a-si plati chiria pentru locuinta in care era, culmea, arestat la domiciliu. O vreme a facut foamea, apoi avocatei din oficiu i s-a facut mila de el si i-a adus cate ceva de-ale gurii, dupa aceea a decis sa aiba grija de copilul unei romance care locuia in apropiere cat timp era femeia la serviciu. Dupa ce a ramas si femeia fara serviciu, a disparut si ratia de hrana primita de la ea. Nu stiu cum s-a terminat aceasta poveste judiciara in Italia. Despre acest caz s-a scris in Romania in 2008, apoi nu s-a mai stiut nimic.

Am dat acest exemplu pentru a se intelege care pot fi dramele instituirii pe perioade lungi de timp a acestei masuri preventive. Pentru ca pot fi persoane plasate in arest la domiciliu care, nemaiavand alte mijloace de subzistenta decat salariul, nemailucrand nu mai au bani, nemaiavand bani nu pot plati pe nimeni sa le aduca de mancare pentru a supravietui, asa ca sunt condamnati la mila vecinilor sau cunostintelor. Cu alte cuvinte, i-ar fi fost mai bine dupa gratii, pentru ca macar ar fi primit mancare de trei ori pe zi, fara ca dreptul la viata sa-i fie incalcat.

In treacat fie spus, cand s-a lucrat la aceste "minunate " coduri, "facatorii" lor s-au inspirat fix din Codul de procedura penala italian... Cum le-au facut, nu stiu, dar Romaniei ii lipseste...bratara arestatului la domiciliu. Daca ea ar fi existat nu mai era nevoie ca politistul sa vina inopinat, cand vrea muschii lui, sa intre in casa si intimitatea persoanei fara un motiv serios!

Imaginati-va si ipostaza bogatului. Cu familie, cu copii, afacerist, cu o mica avere in banca. Si aici exista probleme:

Prima: conturile sunt blocate si procurorii au pus sechestru pe tot ce iti apartine tie si familiei, inclusiv pe conturile afacerilor tale, daca le ai! Asa fiind, raman sa te intretina sotia (daca lucreaza!) rudele si apropiatii. Daca pot si daca vor!

Alta problema: bogat fiind, si poate nevinovat, iti doresti sa fii aparat de un avocat ales, nu de unul din oficiu. Iar avocatul trebuie platit. Daca e vorba de implicarea ta intr-o cauza de coruptie, cu masuri preventive, onorariile sar mult, mult peste ceea ce poti plati cash, adica 5000 lei pe zi, asa ca plata trebuie facuta prin cont bancar. Dar cum sa faci plata prin cont bancar cand el este blocat si sumele puse sub sechestru?

Iata, asadar, cum situatiile de instituire a arestului la domiciliu pe perioade mari de timp pot duce, zic eu, in unele cazuri, la incalcarea dreptului la viata.

Am dat doar aceste exemple, desi subiectul este mult, mult mai complex. Punctez, insa, opinia mea, legata de arestul la domiciliu:

- perioada de maximum 5 ani, in timpul judecatii, este inacceptabil de mare pentru ca:

1. Celeritatea proceselor este impusa de deciziile CEDO si de politica penala europeana, astfel ca orice proces deschis acum nu poate sa fie judecat in mai mult de doi-trei ani

2. Deducem, in consecinta, ca o persoana poate fi tinuta in arest la domiciliu pe toata perioada anchetei (180 de zile) dar si pe tot parcursul procesului

3. De aici, consecinta grava a unei astfel de situatii: orice instanta care judeca o persoana asupra careia s-a aplicat aceasta forma de masura preventiva e ca si condamnata, pentru ca orice judecator se gandeste ca in cazul in care persoana ar fi achitata - chiar daca intreg probatoriul ar duce catre o decizie de achitare - aceasta s-ar indrepta impotriva statului cerand despagubiri pentru perioada de arestare nelegala, asa ca judecatorul aflat sub aceasta presiune forteaza macar motivarea unei decizii de condamnare cu suspendare

- la instituirea arestului la domiciliu, trebuie reglementate, prin individualizare, situatii de genul exemplelor pe care le-am aratat mai sus:

1. Judecatorul ar trebui sa lase arestatului la domiciliu posibilitatea financiara sau dreptul la alte mijloace de protectie sociala prin care acestuia sa nu-i fie incalcat dreptul la viata

2. Procurorii sa nu mai puna sechestre excesive, abuzive, cu mult mai mari decat posibilul prejudiciu expertizat in cauza, si sa purceada la masura sechestrului doar in limita acestui prejudiciu

3. Sechestrul sa nu fie impus pe averea intregii familii, intrucat sotul/sotia care nu au nicio calitate in cauza suporta consecinta unei pedepse nemeritate chiar si pe o perioada de timp determinata

Inchei prin a sublinia ca, in opinia mea, arestul la domiciliu, chiar si in faza de judecata nu ar trebui sa fie mai mare decat maximul instituit de lege in timpul anchetei, intrucat un an de zile, per total, nu ar crea prejudicii imense prezumtiei de nevinovatie, stiut fiind ca orice masura preventiva poate fi prelungita doar daca subzista temeiurile de la data la care ea a fost instituita sau exista elemente noi care fac necesara aceasta prelungire.

PS - Cand nu exista probe ca lasarea in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, cand natura faptei si imprejurarile in care a fost savarsita coroborate cu circumstantele personale ale suspectului/inculpatului "nu releva o tulburare reala si semnificativa ce ar putea fi adusa ordinii publice prin lasarea in libertate" (n.a. - a se citi macar incheierea 21837/3/2006 din 16.06.2006 TMB-Sectia penala), bine si normal ar fi ca magistratii - judecatori sa nu mai decida cu atata usurinta masuri preventive precum arestul sever sau arest la domiciliu. Mai exista alternative: controlul judiciar simplu si cel pe cautiune, iar daca nu e musai, si persoana a fost trimisa deja in judecata, nu mai detine functia de la data savarsirii faptei, martorii au fost audiati iar probatoriul se afla deja intre filele copertilor de la instante, sa existe judecare in libertate acolo unde nu e vorba de fapte foarte grave, cu violenta, crima organizata, infractiuni impotriva persoanei, a infaptuirii justitiei sau a securitatii statului.

Moda arestului preventiv sau domiciliar, prelungite fara temeiuri motivate nu face bine unei Justitii europene si nici imaginii Romaniei. Dar, mai mult decat atata, poate sa prejudicieze major persoane nevinovate (vezi cazul Rarinca).

E bine sa nu uitam ca vecinii bulgari au fost sanctionati de CEDO intrucat in sistemul de drept din Bulgaria arestarea preventiva era intotdeauna necesara in cursul procesului daca infractiunea era de o anumita gravitate. Instanta de la Strasbourg a apreciat ca o astfel de prezumtie incalca art.5 al Conventiei.

Dreptul la libertate e sacru, libertatea e partea de divin din fiecare om. Daca libertatea e luata fara motive temeinice care sa justifice o astfel de masura, ci doar din ura, razbunare, nepricepere sau la comanda, va dati seama singuri cat de mare devine pacatul!