Justitia romana devine tot mai putreda, pe zi ce trece. Locul onorabililor magistrati este luat frecvent de personaje cu probleme grave de moralitate, de probitate profesionala, as spune unii chiar cu probleme de logica elementara. In ultimii ani s-a dezvoltat o justitie penala care achieseaza cu maxima usurinta intereselor unor procurori din varful Ministerului Public. O justitie cu judecatori care au inceput sa condamne ca la comanda, nu dupa probe directe, ci dupa probe indirecte.

Chiar daca in Romania se va introduce dupa cum se intentioneaza una din cele mai severe legislatii in privinta raspunderii magistratilor, vor trebui sa treaca multi ani pana ce putregaiul aparut in anumite zone sub cei opt ani de domnie ai lui Traian Basescu va putea fi curatat, intrucat transformarea pe scara larga a procurorilor in judecatori si presiunile exercitate de anumiti procurori asupra judecatorilor au prins radacini adanci.

Cazul recentei condamnari a politistului Cristian Cioaca la 22 ani de inchisoare pentru omor si profanare de morminte, in lipsa cadavrului si a minimelor dovezi ca acesta a fost transat, este, in opinia mea, dovada suprema ca actul de justitie reprezinta pentru anumiti judecatori un joc al hazardului si arbitrariului, a faptului ca nu se intelege ca Justitia trebuie sa se realizeze pe probe certe si nu pe presupuneri, pe antipatii dezvoltate de magistrati la adresa acuzatilor ori pentru satisfactia unor procurori care nu sunt in stare sa faca dovada certa a unei infractiuni, dar au pretentia ca judecatorul sa le consfinteasca „opera”.

Sa fiu bine inteles. Nu pledez pentru nevinovatia lui Cristian Cioaca. Se prea poate ca el sa fie cu adevarat criminalul. Insa el trebuie dovedit! Daca el este vinovatul, el trebuie condamnat pe probe directe, nu pe constructii fanteziste, ce pot fi oricand rasturnate de realitate!

Am ferma convingere ca nu este de tolerat de catre societate ca un acuzat sa fie condamnat pentru omor in lipsa minimei dovezi ca victima e moarta si asta dupa ce procurorul Marius Iacob – devenit de curand mare sef la DNA – s-a dovedit neputincios in acest dosar, nefiind in stare sa dovedeasca moartea altfel decat dupa scurgerea a cinci ani de la disparitia persoanei si dupa declararea judecatoreasca a mortii Elodiei, act care o recunosc si procurorii, „nu are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale”.

Pe asemenea condamnari insailate pe probe indirecte, in care a contat ca magistratii au avut ferma convingere ca tintele anchetelor lor au ucis, s-au nascut marile erori judiciare. Vezi cazurile Anca, Tundrea, Tigaret si altele in care dupa restabilirea adevarului, oamenii au fost dovediti nevinovati. A raspuns vreun magistrat pentru aceste grave erori?

Toate aceste cazuri sablon au avut un numitor comun: acuzatii au sustinut constant ca sunt nevinovati, iar magistratii au condus anchetele in sensul demonstrarii exclusive a vinovatiei, dezvoltand adversitati la adresa acuzatilor, si sarind peste obligatia de a produce probe directe ale vinovatiei.

Si in cazul politistului Cristian Cioaca avem o condamnare pe probe indirecte. Nu exista cadavru, personal consider o fantezie sustinerea procurorilor ca Cioaca ar fi transat cadavrul, intrucat nu s-a gasit nicio particica din corpul Elodiei, in schimb s-a pus mare pret pe declaratia unei martore care a semnalat  "disparitia din casa a unui cutit de bucatarie si a unor prosoape" si pe niste pete de sange care nu contineau mai mult de 23 de mililitri.

Greu de crezut ca Cioaca ar fi putut sa-si omoare sotia si apoi sa transeze cadavrul ore in sir avandu-l in apartament pe baietelul lor si acesta sa nu simta nimic. Greu de crezut chiar dorinta de omor propriu-zisa, pusa pe seama unei gelozii, in conditiile in care chiar anchetatorii recunosc ca cei doi soti aveau vieti paralele, avand fiecare amanti, aspect care pune sub un mare semn de intrebare teoria geloziei.

Insasi evolutia procesului penal indica faptul ca pana si judecatorii Inaltei Curti care in 2007 au respins cererea de arestare, au apreciat ca Elodia poate fi in viata si ca nu exista probe ca a fost omorata, chiar daca a disparut de o perioada apreciabila de timp.

Ce s-a intamplat mai departe? Procurorul de caz, Marius Iacob, marele sef al Sectiei de urmarire penala a PICCJ a reusit sa se compromita ca imagine publica, dovedindu-se incapabil sa dovedeasca crima lui Cioaca, dupa ce s-a umflat in pene ca un curcan. Lui Cioaca i s-a fabricat un dosar penal de spargere a mailului sotiei sale (lucru pe care orice sot normal la cap l-ar fi facut pentru a afla date care sa ajute la gasirea sotiei sale). S-a incercat din nou arestarea lui Cioaca pentru prostia cu spartul mailului – infractiune care nu putea fi cercetata in lipsa unei plangeri prealabile – si la un moment dat s-a reusit vremelnic incarcerarea lui prin 2008, cu toate ca unul dintre judecatorii supremi, Stefan Mateescu, a facut opinie separata si a acuzat procurorii ca e nepermis ca dupa ce nu au reusit arestarea politistului pentru omor, sa incerce sa-l lege pentru o infractiune minora. Cioaca a fost trimis in judecata si, culmea, condamnat contra naturii la 27 decembrie 2010, la 3 ani de inchisoare cu suspendare, pentru violarea corespondentei sotiei sale, de catre Curtea de Apel Brasov, in lipsa plangerii prealabile, fara de care procurorii nu aveau dreptul sa puna in miscare actiunea penala. Incrancenarea anchetatorilor nu a fost suficienta...

La 8 noiembrie 2011 dorinta procurorului Marius Iacob s-a implinit. Judecatoria Brasov a declarat judecatoresc decesul avocatei Elodia Ghinescu, dupa implinirea a 5 ani de la disparitia acesteia, conform legii. O hotarare civila, care nu are decat valoare administrativa, pentru a se putea reglementa consecintele sociale ale disparitiei, si care nu poate avea autoritate de lucru judecat intr-o cauza penala. De retinut ca Marius Iacob a declarat multor jurnalisti ca dupa ce Elodia va fi declarata moarta, Parchetul il va trimite in judecata, pentru ca el era ferm convins ca politistul e vinovatul...

Hotararea civila a ramas irevocabila si, brusc, in toamna lui 2012 procurorii lui Iacob au dat iar buzna in apartamentul sotilor Cioaca, de data asta cu o lampa minune (Crime Lite, introdusa in criminalistica din Romania in anul 2010) cu care s-au mai gasit niste vagi pete de sange puse de criminalisti tot pe seama Elodiei... La 5 decembrie 2012 Cioaca a fost arestat de Curtea de Apel Bucuresti, dupa ce la fond, s-a refuzat arestarea sa. La 30 ianuarie 2013 Cioaca a fost trimis in judecata de catre procurorii PICCJ Romulus Dan Varga si Maria Militaru, iar la 2 iulie 2013, judecatorul Gheorghe Neacsu de la Tribunalul Arges l-a condamnat pe politistul Cristian Cioaca la 22 de ani de inchisoare pentru omor calificat si profanare de morminte.

Desi nu a fost inca motivata sentinta de condamnare, ea nu poate contine altceva decat sustinerile procurorilor din rechizitoriu. Nici vorba despre dovezi directe despre uciderea Elodiei de catre Cioaca sau despre transarea cadavrului.Daca s-ar aplica regula de trei simpla la acuzatiile procurorilor, s-ar putea da raspunsuri ca Elodia nu e moarta, ca poate aparea oricand sau ca ar fi putut fi asasinata de o alta persoana... iar asta vorbeste de la sine despre seriozitatea demonstratiei de vinovatie emisa de parchet!

Si de aici societatea poate face toate speculatiile: Chiar daca s-au gasit pete de sange in locuinta, cine poate garanta ca Elodia nu a fost ucisa de altcineva care a patruns in casa? Cum se explica ca Cioaca a reusit sa ascunda atat de bine cadavrul, dupa cum sustin procurorii, dar a fost atat de prost sa-si arunce hainele si lucrurile cu sange intr-o rapa, sa se incrimineze? Daca Elodia a fost in realitate ucisa de altcineva, iar acesta a luat haine de-ale lui Cioaca din casa, le-a manjit cu sange si le-a aruncat la vedere? Care sa fie oare adevarul faptic? Daca peste niste ani va fi descoperit adevaratul asasin sau, cine stie, Elodia va fi gasita in viata, cine va raspunde pentru o condamnare pe probe indirecte? Pe o moarte dovedita cu o sentinta civila, cu caracter administrativ...

Acestea pot fi efectele actului de justitie facut neconvingator si, afirm eu, neprofesionist si cu patima.

Inca o data o spun, daca Cioaca a ucis, el trebuie dovedit mai presus de orice dubiu. Iar daca exista dubii doar si nu probe directe, legea spune ca trebuie aplicat principiul „in dubio pro reo” - orice dubiu se interpreteaza in favoarea acuzatului.

Deocamdata in procesul Cioaca a fost doar fondul. Politistul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la hotararea definitiva. Apararea politistului acuza ca instanta de judecata a fost lipsita de impartialitate si obiectivitate. Urmeaza apelul si recursul...

Pana in prezent, departe de a linisti opinia publica (impartita in tabere asupra vinovatiei/nevinovatiei lui Cioaca) actul de justitie in cel mai celebru caz de disparitie din Romania este neconvingator. Si profita unui singur om: procurorului Marius Iacob, caruia nu i se va mai putea spune „procurorul Elodia”, mai ales ca de la descoperirea noilor pete de sange si condamnarea de la fond a promovat adjunct al Procurorului General al Romaniei si, mai nou, procuror sef adjunct al DNA.

P S - Ultima diversiune a anchetatorilor din acest caz, lansata imediat dupa sentinta de condamnare - a fost acreditarea ideii printre ziaristii de casa ai parchetelor care inghit orice pe nemestecate bucurosi cand primesc "prajiturele" pentru ca altminteri nu sunt in stare sa produca niciun material mai rasarit - este ca exista hotarari de condamnare pentru omor si in alte state, tot in situatii similare in care cadavrul nu a fost gasit. Da, exista, dar ceea ce nu se spune este ca in acele cazuri autorul crimei si-a recunoscut fapta ("regina probelor") dar la reconstituire cadavrul nu a mai putut fi recuperat (a fost aruncat in mare, a uitat unde l-a ingropat noaptea etc). Aceasta diversiune a fost de acelasi tip cu cea in care s-a lansat minciuna ca politistul Cioaca si-a luat licenta in Drept cu lucrarea de diploma intitulata "Crima perfecta", cand in realitate lucrarea sa s-a referit la regimul armelor si munitiilor. De remarcat ca atat Elodia, cat si Cioaca, erau in mod suspect monitorizati de SRI pe telefoane si prin GPS inainte cu cateva zile de disparitie, ca Elodia a dat telefoane in strainatate in preziua disparitiei, dar anchetatorii nu au vrut sa analizeze aceste piste...

* Cititi aici rechizitoriul lui Cristian Cioaca