[e altii vor sa-i agate pri papagalul asta! PRIMARII. Atentie, pe locuri fiti gata, START la DNA!

cititi http://www.mateut-budusan.ro/uploads/files/competenta_de_urmarire_penala_in_cazul_unui_santaj.pdf
nu ma banuiti de pactizare cu pd-l, din partea mea acest Partid ar trebui scos in afara legii.
Dar mi se pare o aberatie ca toate infractiunile sa fie cercetate haotic de DNA ptr.a isi justifica sal.de sute de milioane si fondurile pompate in aceasta institutie (cititi si http://www.piperea.ro/2008/07/31/dna/)
In acest mod maine poimaine DNA-ul poate cerceta si omuciderii, violuri le punem art.13 din oug 43/2002 si gata.

"ASPECTE GENERALE PRIVIND CONSTITUŢIONALI TATEA ORDONANŢELOR DE URGENŢĂ
Constituţia României, republicată, consacră, în art.1 alin. 4, principiul separaţiei puterilor în stat şi afirmă, în art. 61 alin. 1, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Prin urmare, în regulă generală, legiferarea, adică reglementarea primară a relaţiilor sociale, prin norme juridice interne imediat inferioare Constituţiei, este rezervată Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român.
În acelaşi timp însă, ca o excepţie de la monopolul de legiferare al Parlamentului, art.108 şi art. 115 din Constituţie instituie posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanţe, care sunt tot acte de reglementare primară a relaţiilor sociale.
Ordonanţele Guvernului, fie ele simple sau de urgenţă, sunt adoptate în temeiul delegării legislative (exprese sau permise direct de Constituţie) acordate de Parlament. Prin urmare, ordonanţele nu sunt acte de executare a legii, adică acte administrative, ci acte emise în locul legii, având forţă juridică egală cu a legii, deci acte de guvernământ.
Ca şi legile, ordonanţele au, în sistemul normativ intern, forţă juridică imediat inferioară Constituţiei, fiind supuse, similar legilor, conform art.145 lit. d) din Constituţie, controlului de constituţionali tate exercitat de Curtea Constituţională . Evident, controlul constituţionali tăţii ordonanţelor Guvernului poate fi atât asupra ordonanţelor simple (ordinare), cât şi asupra ordonanţelor de urgenţă.
I. LIMITA MATERIALĂ A ORDONANŢELOR DE URGENŢĂ CONSTÂ ÎN REGIMUL INSTITUŢIILOR FUNDAMENTALE ALE STATULUI
1. Conform art.115 alin.6 din Constituţie, ,,Ordonanţele de urgenţă (…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)’’.
Interpretarea acestei dispoziţii constituţionale presupune două aspecte : identificarea instituţiilor fundamentale ale statului; delimitarea noţiunii de afectare a regimului acestora.
2. Din prima perspectivă, observăm în primul rând că este vorba numai de instituţiile statului.
Sunt, prin urmare, excluse autorităţile administrative proprii ale colectivităţilo r teritoriale locale, expresie a autonomiei locale-consiliile locale, consiliile judeţene şi primarii (art.121 şi art.122).
3. În al doilea rând, interdicţia constituţională vizează numai instituţiile fundamentale ale statului, iar nu orice instituţie a statului.
Sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau măcar generic.
Astfel, sunt instituţii fundamentale ale statului :
- Parlamentul, compus din Camera Deputaţilor şi Senat(titlul III cap.I ) ;
- Preşedintele României(titlul III cap.II );
- Guvernul(titlul III cap.III );
- ministerele(art .116 alin.1, art.117 alin.1);
- organele de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor(ar t.116 alin 2, art.117 alin.2);
- armata şi celelalte componente ale forţelor armate(art.11;
- Consiliul Suprem de Apărare a Ţării(art.119);
- Consiliul Legislativ(art.79);
- Autoritatea Electorală Permanentă(art.73 alin.3 lit.a);
- Avocatul Poporului(titlu l II cap.IV);
- Curtea de Conturi(art.140);
- Consiliul Economic şi Social(art.141);
- serviciile de informaţii(art.65 alin.2 lit.h);
- serviciile publice de radio şi de televiziune(art .31 alin.5);
- autorităţile administrative autonome(art.116 alin.2, art.117 alin.3);
- prefectul(art.123);
- serviciile publice deconcentrate şi ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale(art .123 alin.2);
- misiunile diplomatice(art .91 alin.2);
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti(t itlul III cap.VI secţ.1);
- Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte parchete de pe lângă instanţele judecătoreşti(t itlul III cap.VI secţ.2 şi art.72 alin.2);
- Consiliul Superior al Magistraturii(t itlul III cap.VI secţ.3);
- Curtea Constituţională (titlul V);
Se constată faptul că, în general, ne găsim în prezenţa unor autorităţi publice prevăzute in concreto de Legea fundamentală. În acelaşi timp, în unele situaţii, este vorba doar de indicarea generică a unor categorii de instituţii - spre exemplu : ministerele(alt ele decât Ministerul Justiţiei, întrucât Constituţia, în art.72 alin.3, art.133 alin.2 lit.c şi art.134 alin 2, indică expres existenţa ministrului justiţiei), instanţele judecătoreşti(a ltele decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), parchetele(alte le decât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
4. Subliniem că nu este vorba numai de autorităţile publice incluse în Titlul III al Constituţiei, ,,Autorităţile publice’’, ci şi de autorităţile care se regăsesc în articole cuprinse în alte subdiviziuni ale Constituţiei.
Celelalte instituţii ale statului, care nu sunt prevăzute expres sau generic în Constituţie, oricât ar fi de importante, nu pot fi calificate, din punct de vedere constituţional, drept instituţii fundamentale ale statului, astfel că, din perspectiva acestei condiţii, ele pot forma obiect de reglementare al ordonanţelor de urgenţă.
5. Cea de-a doua problemă pusă de interpretarea textului constituţional constă în lămurirea noţiunii de afectare a regimului acestor instituţii fundamentale ale statului.
Dintru început, subliniem faptul că această dispoziţie constituţională , cuprinsă în art.115 alin.6 şi constituind o condiţie de validitate constituţională pentru ordonanţele de urgenţă, este complementară, dacă este cazul, dispoziţiilor constituţionale exprese. Dacă existenţa, organizarea, atribuţiile sau alte elemente care ţin de regimul juridic al instituţiilor fundamentale ale statului fac obiectul de reglementare al unor norme constituţionale exprese, o ordonanţă de urgenţă care ar stabili norme contrare ar fi neconstituţiona lă sub dublu aspect, adică şi prin raportare la norma constituţională expresă referitoare la respectiva instituţie, şi în raport cu art.115 alin.6. Drept exemple, putem avea în vedere ordonanţe de urgenţă care ar suprima existenţa Senatului, ar dispune alegerea Preşedintelui României de Parlament, ar elimina calitatea ministrului de justiţie de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Violarea izolată a art.115 alin.6 din Constituţie are loc în situaţia în care, prin ordonanţa de urgenţă, este afectat regimul unei instituţii fundamentale a statului, sub un aspect care nu este reglementat expres printr-o normă constituţională .
6. Cât priveşte sensul exact al noţiunii de afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, se observă, pe de o parte, că este vorba de regimul juridic al acestora.
Noţiunea de regim juridic este foarte largă. Ea nu vizează numai existenţa (infiinţarea sau desfiinţarea) unei instituţii fundamentale a statului, ci absolut toate elementele care definesc regimul juridic al acesteia, precum organizarea, funcţionarea şi atribuţiile respectivei autorităţi, raporturile cu alte autorităţi şi cu cetăţenii, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul(inclus iv salarizarea)per sonalului, categoriile, forţa şi statutul juridic al actelor adoptate etc.
7. Nu numai noţiunea de regim juridic al unei instituţii fundamentale a statului este foarte largă, dar şi aceea de afectare a acestui regim.
Textul constituţional nu conţine nicio condiţionare, de genul unei afectări fundamentale, importante etc. a regimului juridic. Orice afectare, orice intervenţie, sub orice formă şi oricât ar fi de limitată, asupra regimului juridic al unei instituţii fundamentale a statului, intră în conflict cu prevederile art.115 alin.6 din Legea fundamentală.
Prin această interdicţie generală impusă Guvernului de a afecta, prin ordonanţă de urgenţă, regimul instituţiilor fundamentale ale statului, legiuitorul constituant derivat din anul 2003 a dorit să curme o practică generalizată de până la acel moment, privind o avalanşă de ordonanţe de urgenţă prin care Guvernul adopta norme de reglementare primară a relaţiilor sociale schimbând fundamental configuraţia instituţională a ţării.
8. Se impune şi o ultimă precizare referitoare la acestă limită materială de constituţionali tate a ordonanţelor de urgenţă.
Potrivit dispoziţiilor constituţionale , este posibil ca regimul instituţiilor fundamentale ale statului să fie stabilit, după caz, fie prin legi organice, fie prin legi ordinare.
Când este vorba de ordonanţe de urgenţă care ar afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, acest aspect nu prezintă nici un fel de importanţă, deoarece Constituţia nu face nici un fel de distincţie. Prin urmare, din această perspectivă, faptul că ordonanţele de urgenţă pot interveni atât în domeniul legilor ordinare, cât şi în domeniul rezervat legilor organice, nu are relevanţă. O ordonanţă de urgenţă care ar afecta regimul unei instituţii fundamentale a statului, indiferent că stabilirea respectivului regim s-ar face prin lege ordinară sau prin lege organică, ar fi neconstituţiona lă .
9. În schimb, trebuie să precizăm faptul că interdicţia afectării regimului instituţiilor fundamentale ale statului nu poartă decât asupra ordonanţelor de urgenţă, iar nu şi asupra ordonanţelor simple(ordinare ).
Cum ordonanţele ordinare nu pot interveni în domeniul legilor organice, din corelarea acestor două concluzii rezultă că, în mod constituţional, Guvernul poate adopta ordonanţe simple care să afecteze regimul instituţiilor fundamentale ale statului, în materiile altele decât cele care aparţin domeniului rezervat legii organice, dacă a primit o abilitare expresă de la Parlament în acest sens şi, evident, cu respectarea normelor constituţionale explicite în materie.
10. Dacă ar fi să prezentăm unele exemple – din primul an ulterior intrării în vigoare a revizuirii constituţionale – de ordonanţe de urgenţă neconstituţiona le , deoarece afectează regimul unor instituţii fundamentale ale statului, ne-am opri la următoarele :
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar – statutul(salari zarea)per sonalului instituţiilor fundamentale ale statului;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.10/2004 privind Statutul personalului vamal – statutul unei categorii de funcţonari publici;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei – raporturile constituţionale dintre Parlament şi Guvern, răspunderea ministerială, organizarea, funcţionarea, competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie şi statutul(declar aţii de avere) ale personalului din instituţiile fundamentale ale statului;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.46/2004 pentru completarea art.22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar – statutul(salari zarea)per sonalului din instituţiile fundamentale ale statului;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 – statutul(salari zarea)funcţiona rilor publici şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei ministeriale;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie – organizarea şi competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, statutul personalului unor instituţii fundamentale ale statului;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.7/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.120/2005 privind operaţionalizar ea Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie;
Se observă numărul imens de ordonanţe de urgenţă care conţin dispoziţii neconstituţiona le .
Merită semnalată situaţia specială a Parchetului/Departamentului Naţional Anticorupţie, componentă a Ministerului Public, instituţie fundamentală a statului, al cărei regim a fost modificat, după intrarea în vigoare a revizuirii constituţionale , în mod neconstituţiona l, de patru ori, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.103/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.120/2005 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005.
DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – FUNCŢIONEAZĂ ILEGAL – COMPLICI : CAMERA DEPUTAŢILOR ŞI CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie , a fost contestată de nenumărate ori, însă, cu toate acestea, Curtea Constituţională a emis în decursul timpului 18 decizii de respingere a neconstituţiona li tăţii ( 764/2006, 377/2008, 1634/2009, 1706/2009, 21/2010, 216/2010, 218/2010, 297/2010, 316/2010, 642/2010, 665/2010, 667/2010, 725/2010, 732/2010, 735/2010, 831/2010, 836/2010, 857/2010.
Este de remarcat faptul că, neconstituţiona li tatea înfiinţării DNA este susţinută chiar şi de instanţele de judecată, în dosarele trimise la Curtea Constituţională , şi consemnate în deciziile emise de aceasta :
DECIZIA 1634/2009 :
„....Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţiona li tate este întemeiată sub aspectul înfrângerii prevederilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală, deoarece actul normativ criticat afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţiona li tate este întemeiată sub aspectul înfrângerii prevederilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală, deoarece actul normativ criticat afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului.
Tribunalul Buzău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţiona li tate este întemeiată sub aspectul înfrângerii prevederilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală, deoarece actul normativ criticat afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statuluI.
Potrivit art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţiona li tate……..”
DECIZIA 216/2010 :
“……Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţiona li tate este întemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 intervine în organizarea şi funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului, nesocotind astfel prevederile art.115 alin.(6) din Constituţie, conform cărora "Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului"….”
DECIZIA 732/2010 :
„….. Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţiona li tate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 este întemeiată sub aspectul înfrângerii prevederilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală, deoarece actul normativ criticat afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului.....”
DECIZIA 735/2010 :
„…..Tribunalul Bihor - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţiona li tate este întemeiată sub aspectul înfrângerii prevederilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală, deoarece actul normativ criticat afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului……..”
DECIZIA 665/2010 :
„….Tribunalul Timiş - Secţia penală… În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.134/2005, instanţa de judecată apreciază că acestea sunt neconstituţiona le , deoarece reglementează "În domenii care intră sub incidenţa art.73 din Constituţie, cum este şi cel care priveşte organizarea şi funcţionarea Ministerului Public, ca instituţie fundamentală în stat [...]. Înfiinţarea unei Direcţii Naţionale Anticorupţie vizează modificarea şi funcţionarea Ministerului Public, iar potrivit art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie, acest domeniu poate fi reglementat doar prin lege organică." Totodată, instanţa de judecată arată că, potrivit art.115 alin.(6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului…….”
DECIZIA 836/2010 :
“…..Tribunalul Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţiona li tate este întemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 legiferează într-un domeniu rezervat exclusiv legii organice, potrivit art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie….”
În plus, Curtea Constituţionala , în cazul altor dosare, privind aceiaşi speţă, de neconstituţiona li tate a ordonanţelor de urgenţă, a funcţionării altor instituţii fundamentale ale statului, de ex. Curtea de Conturi, CSAT, Curtea admite sesizările. A se vedea în acest sens decizia nr.95/08.02.2006 şi decizia nr.82/15.01,2009. Ce interese şi cine stă în spatele acestor abuzuri evidente?

II. FRAUDA VOTURILOR DIN CAMERA DEPUTAŢILOR

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 februarie 2006.
Încălcarea flagrantă a Constituţiei României – art.76 alin (1) – Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
La votarea Legii privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, în sala erau 118 de deputaţi)(135 de deputaţi ulterior, cand au introdus cartele de vot şi pentru cei care nu erau în sală)conform fişei de prezenţă de pe site-ul www.cdep.ro , precum şi a înregistrării video ! Pentru a trece această lege organica ar fi fost necesar votul a minim 170 de deputaţi !
Cine a condus şedinţa Camerei ? Cine se face vinovat de această fraudă, abuz, ilegalitate ?

Întrebare: În acest moment, funcţionează legal Direcţia Naţională Anticorupţie?"

Gheorghe Piperea:"Observ ca, in ultimele zile, DNA si, in special, seful vremelnic al acestei institutii, sunt din nou in centrul atentiei opiniei publice.
Personal, n-am vazut nici un caz de mare coruptie care sa fi fost rezolvat de catre DNA. De aceea, nu vad utilitatea DNA si, cu atit mai putin, nu vad necesitatea pastrarii in fruntea acestei institutii a aceleasi persoane. Si nu ma refer la cazurile nerezolvate cu parlamentari sau ministri (aici sa zicem ca exista scuza imunitatii parlamentare si a interventiei vinovate a Curtii Constitutionale), ci ma refer la celelalte cazuri, unde vedem la televizor arestari spectaculoase si ne trezim peste citeva luni cu achitari tot atit de spectaculoase. Pentru exemplu, a se vedea cazurile celor doua judecatoare din Mures si, respectiv, Oradea, al procurorului din Prahova etc. Vedem la televizor cazuri de arestati care, dupa 2-3 luni de stat in arest, sunt bine mersi, la vechile locuri de munca, eliberati fiind pentru greseli de procedura. Pentru exemplu, a se vedea cazul functionarilor de la pasapoarte, de anul trecut. Ba mai mult, vedem imens de multe cazuri in care intreaga cercetare penala este anulata, pe motiv de lipsa de procedura (cazul Copos este edificator). Cel arestat sau doar acuzat pe nedrept are dreptul la despagubiri, inclusiv la despagubiri morale, pe care nu va ezita sa le ceara, inclusiv la CEDO. Doi fosti presedinti de banci au si facut-o deja si au obtinut cistig de cauza la CEDO, statul roman – si nu procurorul instrumentator al cazului – urmind sa plateasca daunele. Acestea, stimati tovarasi, sunt esecuri profesionale ale procurorilor DNA si, mai ales, esecuri manageriale ale conducerii DNA, cu nimic justificate. Sistemul judiciar penal romanesc presupune ca procurorul acuza si judecatorul judeca. Daca judecatorul nu este convins de justetea acuzatiei, atunci inseamna ca a gresit procurorul. Simplu. Nu sistemul este de vina, ci procurorul si, datorita ierarhiei, seful acestuia.
Cum se explica aceste esecuri? Separind cazurile politice de cazurile, nu exista alti vinovati decit institutia in sine, conducatorii acestia si insisi procurorii care lucreaza in cadrul institutiei.
DNA este burta moale a sistemului judiciar penal romanesc. In anul 2002, ideea PNA-ului (institutia de unde a “evoluat”actualul DNA, conceputa de PSD-ului dnului Nastase, a fost unanim criticata ca fiind neconstitutionala, intrucit inventa un corp de procurori paralel celui care se integreaza, conform Constitutiei, Ministerului Public, si inducea ideea prosteasca si periculoasa pentru actul de justitie penala ca procurorii obisnuiti nu sunt capabili sa solutioneze in conditii eficiente cazurile de coruptie. Asa-zisul reper al acestei institutii, Parchetul National Anti-Mafia din Italia, nu a fost, de fapt, un model de eficienta si nici de respect deosebit al drepturilor omului, Italia fiind in deceniul noua un fel de campioana a condamnarilor la CEDO in urma celebrei operatiuni mani pullite din anii 80′. Sub pretextul luptei contra mafiei italiene (vedem acum ce eficienta a fost aceasta lupta, cind mafia napoletana a ingropat Napoli sub tone de gunoaie), procurorii anti-mafia au comis multe incalcari ale drepturilor omului si Italia a platit, ulterior, pentru aceste abuzuri. Istoria se va repeta, probabil, cu Romania. Institutia, rebotezata DNA, a fost ulterior integrata Parchetului General, primind acelasi rang de competenta, si a fost transformata treptat intr-o vedeta media, care obisnuieste sa isi rezolve - fals si partial - cazurile la televizor. Fiind cea mai vizibila institutie judiciara, DNA a reusit cumva sa creeze impresia ca este nu numai un corp profesional eficient, ci si unicul organism statal care mai lupta cu coruptia. Din aceasta perspectiva, de luptator special si unic contra coruptiei, PNA/DNA este o insulta la adresa celorlalti procurori, a judecatorilor si a sistemului judiciar, in genere.
Ultimul raport al Comisiei Europene asupra justitiei contine aprecieri pozitive la adresa DNA. Intrucit nu sunt decident politic si cu riscul de a comite o impietate (caci, nu-i asa, ceea ne spune Comisia este sfint), voi sustine ca aceasta apreciere pozitiva este cit se poate de superficiala si de gresita.
Oriunde in lume, anularea unui mare dosar de coruptie pentru lipsa de procedura, ca sa iau doar un exemplu, ar fi dus imediat la demisia/demiterea conducerii. Dar la noi, nu. Locul sfinteste omul in Romania. Am ajuns sa fim convinsi ca o institutie statala nu poate functiona eficient decit daca are la conducere una si aceeasi persoana, pentru singurul motiv ca a fost laudat de Comisia Europeana. Pe plan intern si din perspectiva profesionala, eu nu vad decit un sef al DNA care nu a reusit, in 3 ani, sa duca la bun sfirsit nici un dosar de mare coruptie, ci doar sa se gudure pe linga presedinte si dea bine la societatea civila. In fine, in structura acestei institutii, egala in ierarhia competentei cu Parchetul General, lucreaza in jur de 200 de procurori, cei mai multi dintre ei fiind adusi de la parchetele din teritoriu, fara ca treptele obligatorii de promovare catre Parchetul General sa fi fost parcurse in mod firesc. Este aproape natural ca cel care a ajuns pe aceasta inalta treapta a magistraturii arzind mai multe etape sa vrea sa epateze cu arestari televizate, ignorind procedurile si tinta reala a dosarului de coruptie, respectiv, condamnarea sau achitarea acuzatului. Poate ca aceasta constatare ar trebui sa dea de gindit decidentilor nostri.
Poate ca DNA ar trebui desfiintata sau procedura de selectie a procurorilor modificata. Oricum am da-o, dl Morar trebuie schimbat."

pe de alta parte tanarul are potential de infractor, de fapt sunt putini cei care nu au in PD-L astfel de profil moral.

"Refuzul de ridicare a imunităţii parlamentare a unui deputat, la cererea Primului Ministru şi cu solicitarea expresă a celui în cauză de a fi judecat de o instanţă judecătorească nu încalcă dreptul la un proces echitabil.

Imunitatea parlamentară nu a constituit decât un obstacol procedural temporar pentru desfăşurarea urmăririi penale, care nu l-a lipsit pe reclamant de posibilitatea soluţionării pe fond a litigiului cu privire la acuzaţia ce i se aduce; măsura nu era disproporţionată faţă de scopul legitim urmărit de autorităţi, de a proteja INSTITUTIA PARLAMENTARA. " cauza Kart vs Turcia / 2009
Deci rostul imunitatii parlamentare este de a proteja institutia impotriva arbitrariului si abuzului unor autoritati, mai bine spus impotriva actiunilor de politie politica si defaimare cu ajutorul fragmentelor din institutii ale statului (dna, piccj, politie).Nu mai punem la socoteala ca masura arestarii preventive este o masura EXCEPTIONALA, starea de LIBERTATE fiind starea normala (Lettelier vs Franta, iar jurisprudenta cedo in conf.cu art.11 si art.20 Constitutia Rom. are caracter supralegislativ fata de legea interna.

Parerea mea este ca odata cu infiintarea PNA,DNA s-a refiintat POLITIA POLITICA instituita de SECURITATE.
Ni s-a spus ca libertatea pentru care s-a murit in dec'89 va fi garantata pe deplin odata cu integrarea in structurile euro-atlantice.dupa 20 de ani in care am sperat ca vom reveni la o viata normala, eliberati de cosmarul dosarelor fostei securitati in care eram incatusati fara vinovatie, fara voia si stiinta noastra am sfarsit in a ne scalda in abuzurile si ilegalitatiile comise de DNA in toate dos.sale.
LIBERTATEA NU ESTE UN DREPT, CI O OBLIBATIE - N.A. BerdiaevAmbrose Bierce; Libertatea este posibilitatea de a avea îndoieli, posibilitatea de a face o greşeală, posibilitatea de a căuta şi experimenta, posibilitatea de a spune “Nu” oricărei autorităţi - literare, artistice, filozofice, religioase, sociale şi chiar politice.- Ignazio Silone; Libertatea nu este doar un drept, ea este o sarcină permanentă, un proces de durată.-Kurt Biedenkopf
Aceast nou episod de telejustitie al DNA este izvorat din intentia de a deturna atentia opiniei publice de la "furtul"comis de "sageata" lui Basescu adica miss Anastase, de la problemele sociale cu care se confrunta po******tia datorita politicii de GENOCID SOCIAL (a se vedea art.3571 lit.c CP) al acestui guvern patronat de ZEUS.
DNA-ul daca ar vrea sa aiba credibilitate ar trebui sa ceara ridicarea imunitatii lui ZEUS patronul lor spiritual ptr. art.302 ind 1 - deturnare de fonduri (ca doar fondurile de la somaj, pensii si sanatate nu au trecut prin Triunghiul Bermudelor si s-au evaporat, art.166 - propaganda in favoare statului totalitar, art.165 SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE, art.214 - GESTIUNEA FRAUDULOASA.............Asta ar trebui sa faca DNA si PICCJ ptr.a avea credibilitate, nu gainariile si mizeriile pe care le fac.