In luna aprilie 2001, judecatorul Lucian Popescu (foto) fost director al Directiei Judiciare din Ministerul Justitiei si fost vicepresedinte al Curtii de Apel Bucuresti – actualmente pensionar, a avertizat conducerea ministerului asupra unor aberatii din cuprinsul fostei Legi 92/1992 privind organizarea judecatoresca (inlocuita de actuala lege 304/2004). Marele semnal de alarma tras de judecatorul Lucian Popescu a fost cel privind calitatea actului de justitie, in conditiile in care prin modificarile la Legea 92/1992 din timpul ministeriatului Valeriu Stoica, s-a generalizat judecatorul unic la toate cauzele in prima instanta, si s-a permis ca tineri magistrati abia iesiti de pe bancile facultatilor de Drept sa intre singuri in complete, fara sa mai parcurga cum fusese pana atunci perioade de ani de zile pe langa alti judecatori cu experienta, in complete colegiale, stagiu in care li se oferea posibilitatea sa dobandeasca cunostinte temeinice despre lege si actul de judecata. Judecatorul inspector Lucian Popescu a catalogat acest lucru drept o mare greseala in reforma Justitiei, care a dus la aparitia unor hotarari judecatoresti aberante, cu efect negativ asupra justitiabililor si asupra carora „urla lumea”.

Lumeajustitiei.ro a intrat, pe surse, in posesia documentului judecatorului Lucian Popescu inaintat in aprilie 2010 secretarului de stat din MJ Cristina Luzescu, cu precizarea ca din informatiile detinute, propunerile de modificare a Legii 92/1992 in sensul restatuarii completelor de doi judecatori la cauzele de fond a deranjat-o foarte tare pe fostul ministru Rodica Stanoiu. Publicam in continuare fragmente din documentul – semnal de alarma al judecatorului Lucia Popescu.

NOTA DE PROBLEME

I. COMPETENTA MATERIALA A INSTANTELOR SI STRUCTURA COMPLETELOR DE JUDECATA

Apreciez ca printre numeroasele mari greseli ce s-au comis in incercarea – poate de buna intentie si nu lipsita de unele rezultate bune – de reforma a organizarii si functionarii Justitiei sunt si cele ce au vizat largirea competentelor de prima instanta ale tribunalelor, precum si generalizarea judecatorului unic la toate cauzele in prima instanta (indiferent daca este vorba de o contraventie ori de un omor deosebit de grav). Sunt foarte numeroase cele ce pot fi discutate pe marginea acestor doua probleme, astfel ca ma rezum doar la a le enunta. Relev numai doua aspecte : tribunalele sunt sufocate, iar la Curtile de Apel si la Curtea Suprema de Justitie sunt incarcate rolurile cu cauze ce n-ar trebui sa ajunga la acestea in judecata ordinara.

Pe de alta parte, libertatea, vietile, destinele si averile oamenilor au fost date pe miinile unor copii care nu avut cind sa invete nimic despre viata (a nu se pierde din vedere ca, in organizarea din prezent, tineri de 23-24 de ani, cu 2-3 ani vechime, "judeca" la unic nu numai contraventii si divorturi, ci si crime, partaje, precum si o multitudine de cauze penale, civle si comerciale in care, pentru a putea aprecia corect realitatea aflata in spatele probelor si pentru a da o solutie dreapta, trebuie sa cunosti cit de cit viata. Cit despre cunoasterea Dreptului… Mai avem, in aceste conditii, indrituirea sa ne minunam de solutiile ce se pronunta si despre care urla lumea ?

II. LIMITA MINIMA A PEDEPSEI CU INCHISOAREA

Este adevarat ca, asa cum este normal sa fie, politica penala apartine legislativului. Acesta este cel ce stabileste infractiunile si pedepsele aplicabile. Dar, in imprejurarile in care legislativul nu este exact si corect informat despre anumite realitati (pe care nu are de unde sa le cunoasca decit de la ministrul Justitiei), se ajunge la situatii aberante. Asa s-a ajuns ca limitele minime ale pedepselor sa fie mult majorate, sub motivul – corect in aspect pur formal, dar inexact fata de realitate – ca este nevoie de mai multa fermitate in combaterea fenomenelor antisociale, prin asprirea pedepselor.

Pentru exemplificare, ma refer la situata (deloc ipotetica) a unui tinar de 18 ani, care nu a mai intrat in conflict cu legea penala, si care, imbatindu-se intr-o seara, sare gardul -din teribilism- si fura o gaina din curtea vecina. Incadrarea juridica a acestei fapte este cea de furt calificat savirsit in timpul noptii si prin efractie, pentru care limita minima de pedeapsa este de 3 ani inchisoare. Nu iti trebuie bun simt juridic, ci doar bun simt natural, ca sa poti aprecia ca este absurda o asemenea pedeapsa in raport de continutul concret al faptei si in raport de persoana faptuitorului (elemente la care Codul penal face expres referire, cerind judecatorului sa tina seama de aceste aspecte atunci cind individualizeaza pedeapsa in concret). De aici, realitatea ca judecatorii sunt adesea nevoiti, spre a nu da pedepse exagerate, sa inventeze circumstante atenuante, spre a putea sa tina balanta cit de cit drept. Chiar si asa, cu atenuante inventate, tinarul din cauza tot va executa minimum 3 luni de inchisoare, caci mai jos nu se poate cobori.

Exemple de natura celui de mai sus sunt variate si nenumarate, probind peremptoriu inadecvarea legii penale la realitate. Tot datorita acestei inadecvari, penitenciarele sunt mai mult decit suprapopulate (realitate usor de verificat), cu nenumarate si uneori incalculabile consecinte in variate planuri generale, sociale si personale.

A nu se uita si faptul ca institutia reabilitarii de drept a ramas, tot din acesta cauza, aproape o utopie, la pragul caducitatii, date fiind termenele – ramase neschimbate – la care aceasta poate opera si care nu tin seama ca pedepsele au fost enorm majorate in ultimii ani.

III. LIBERAREA CONDITIONATA

Corelativ majorarii limitelor pedepselor, au fost majorate si cuantumurile de pedeapsa ce trebuie obligatoriu executate pentru propozabilitatea la liberare conditionata. In prezent, pentru marea majoritate a pedepselor, trebuie executata minim o fractiune de 2 / 3 din pedeapsa, ceea ce este exagerat de mult (pentru indiferent ce fapta minora) si ceea ce constituie un al doilea factor important care a condus la suprapopularea spatiiilor de detentie. Ar fi necesar ca fractia de 2 / 3 sa fie pastrata numai pentru anumite fapte grave si pentru recidivisti, revenindu-se la reglementarea existenta pina in 1996.

Sub aspect strict judiciar, de data aceasta, mai este de observat urmatorul aspect ce nu trebuie neglijat: chiar si dupa ce detinutul executa fractia actualmente prevazuta, indeplinind cumulativ si celelalte conditii prevazute de art. 59 Cod penal pentru a fi propus la liberare, Judecatoriile sectoarelor 4 si 5 (care au competenta materiala de prima instanta in materie) resping in mod cu totul nejustificat si nemotivat propunerile provenite de la penitenciare, cu singurul "argument" ca timpul executat se considera insuficient pentru reeducare. Nu se tine absolut deloc seama de faptul ca propunerea de liberare o face o comisie condusa de un procuror si din care fac parte cadrele de conducere ale penitenciarului, iar propunerea este motivata si se refera in mod explicit la cunoasterea nemijlocita a comportarii detinutului si la dovezile de indreptare pe care acesta le-a dat. Cele doua instante de fond mai sus numite procedeaza de plano la respingerea propunerilor, fie ca se impune, fie ca nu. Cauzele acestei realitati usor de verificat sunt doua : judecatoarele ce pronunta aceste solutii sunt copii fara experienta – nici juridica si nici de viata, nu au nici un fel de cunostinte despre lumea aparte a penitenciarelor si au preluat neselectiv o veche "politica" in acest sens (daca ar fi preluat si vechile bune obiceiuri, poate ca lucrurile nu ar merge atit de prost ca in prezent!).

(...)

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA I-a PENALA

PROPUNERI

de modificare a Legii nr. 92 / 1992 privind organizarea judecatoreasca

I. COMPETENTA MATERIALA A INSTANTELOR SI STRUCTURA COMPLETELOR DE JUDECATA

Apreciem ca printre numeroasele mari greseli ce s-au comis in incercarea – poate de buna intentie si nu lipsita de unele rezultate bune – de reforma a organizarii si functionarii Justitiei sunt si cele ce au vizat largirea competentelor de prima instanta ale tribunalelor, precum si generalizarea judecatorului unic la toate cauzele in prima instanta (indiferent daca este vorba de o contraventie ori de un omor deosebit de grav). Sunt foarte numeroase cele ce pot fi discutate pe marginea acestor doua probleme, astfel ca ma rezum doar la a le enunta. Relev numai doua aspecte: tribunalele sunt sufocate, iar la Curtile de Apel si la Curtea Suprema de Justitie sunt incarcate rolurile cu cauze ce n-ar trebui sa ajunga la acestea in judecata ordinara. Pe de alta parte, libertatea, vietile, destinele si averile oamenilor au fost date pe miinile unor copii care nu avut cind sa invete nimic despre viata (a nu se pierde din vedere ca, in organizarea din prezent, tineri de 23-24 de ani, cu 2-3 ani vechime, "judeca" la unic nu numai contraventii si divorturi, ci si crime, partaje, precum si o multitudine de cauze penale, civle si comerciale in care, pentru a putea aprecia corect realitatea aflata in spatele probelor si pentru a da o solutie dreapta, trebuie sa cunosti cit de cit viata. Cit despre cunoasterea Dreptului… Mai avem, in aceste conditii, indrituirea sa ne minunam de solutiile ce se pronunta si despre care urla lumea ?

Credem, de asemenea, ca se impune, odata cu restatuarea completului de doi judecatori in anumite cauze de fond, reintroducerea examenului pentru judecatorul unic, la jumatatea perioadei de stagiatura.

(...)

III. PRIVITOR LA CONDITIILE DE VECHIME

Apreciem ca fiind mult prea reduse limitele actualmente existente, fiind inacceptabil ca judecatori ce nu au avut timpul sa se formeze profesional sa ajunga mult prea repede la instantele de control judiciar.

IV. PRIVITOR LA VEHIMEA IN MAGISTRATURA

Lipsa din lege a precizarii ca vechimea in magistratura include perioadele in care persoanele enumerate in art.42 si art.43 au ocupat si alte functii (enumerate in art. 44), a condus la interpretari necorespunzatoare in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii si la emiterea unor ordonante restrictive privind calculul indemnizatiei in raport de "vechimea in magistratura" numai pentru persoanele prevazute la art. 42 si art. 43, precum si calculul vechimii in magistratura pentru obtinerea pensiei de serviciu numai pentru cei prevazuti la art. 42 si art.43 din lege.

V. PRIVITOR LA ASIMILATI

Propunem a se elimina din lege posibilitatea incadrarii in Ministerul Justitiei a proaspetilor absolventi, ca asimilati de magistrat. Argumentele in acest sens sunt nenumarate, fiind o pierde atit pentru cei in cauza, cit si pentru sistem aceasta aberatie.

Judecator inspector,

Lucian Popescu