Fostul ministru al Apararii Nationale, Victor Babiuc (foto), condamnat de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in 20 mai 2013, la 2 ani de inchisoare pentru abuz in serviciu in dosarul “Schimbului de terenuri Becali-MApN”, a explicat pe larg faptul ca tranzactia dintre ministerul pe care l-a condus si omul de afaceri George Becali a fost cat se poate de legala. In concluziile finale depuse de Babiuc la instanta suprema, pe care Lumeajustitiei.ro le prezinta in exclusivitate, fostul demnitar a demontat toate acuzatiile DNA. Totusi, Completul de 5 judecatori condus de sefa ICCJ Livia Stanciu, cu o majoritate fragila dar suficienta, i-a condamnat in recurs pe Victor Babiuc, Dumitru Cioflina si George Becali la cate 2 ani de inchisoare, chiar daca judecatorii care au facut opinie separata – Sandel Macavei si Rodica Cosma – au aratat ca dosarul este bazat doar pe supozitii.

Asa cum ne amintim, din totalul celor opt judecatori supremi care s-au pronuntat, la fond si la recurs, in dosarul “Schimbului de terenuri Becali-MApN”, cinci judecatori au considerat ca se impune achitarea tuturor inculpatilor - Lucia Tatiana Rog, Ana Maria Dascalu si Stefan Pistol, in prima instanta, iar Sandel Lucian Macavei si Rodica Cosma, cu opinie separata, in recurs.

Decizia definitiva de condamnare a apartinut, practic, sefei instantei supreme, Livia Stanciu, vicepresedintelui ICCJ Ionut Matei, la a caror convingere a achiesat judecatoarea Francisca Maria Vasile, care au trecut peste argumentele aduse de inculpati, inclusiv peste cele din curpinsul concluziilor finale prin care Victor Babiuc a contracarat, cu argumente temeinice, recursul formulat de DNA impotriva Sentintei de achitare pronuntate de instanta de fond.

Recursul declarat de DNA, fata de sentinta de achitare a Completului de 3 al ICCJ, este nelegal si neintemeiat, a aratat fostul ministru al Apararii in preambulul Concluziilor finale. Babiuc a explicat, in acelasi timp, ca Parchetul "ignora sau deformeaza starea de fapt, nesocoteste grav dispozitiile legale aplicabile, pe care le incalca abuziv si violent – ca in procesele comuniste de trista amintire impotriva dusmanului de clasa – cu insistenta asupra unor amanunte nesemnificative sau inventate, pentru a se crea confuzie si a se distrage atentia de la chestiuni esentiale, cum ar fi:

-ca Statul Roman nu a fost si nu putea fi proprietar al terenului dat la schimb, ci un simplu detentor precar, iar terenul nu a facut parte din domeniul public al statului;

-ca Statul Major General in mod legal si exclusiv a inclus in Programul de pregatire a teritoriului pentru aparare realizarea unui Punct de Comanda – solicitat de Statul Major al trupelor de uscat – la Stefanesti;

-ca realizarea Punctului de Comanda la Stefanesti a fost aprobata de CSAT prin Hotararea nr. 9 din 17 ianuarie 1997, iar aceasta aprobare a facut obligatorie pentru MApN realizarea respectivului Punct de Comanda;

-ca Statul Major General a fost de acord cu schimbul de terenuri;

-ca prin schimb Statul Roman nu a suferit niciun prejudiciu, ci, dimpotriva, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul adevaratului proprietar, de la care a fost rechizitionat terenul,

si altele, urmarind prin acest procedeu fabulatoriu mistificarea realitatii si manipularea".

Prezentam pasaje din cele 14 puncte ale Concluziilor finale inaintate de Victor Babiuc instantei de recurs:

"1.Urmarirea penala a fost declansata nelegal; acordul Presedintelui Romaniei pentru inceperea urmaririi penale este nul (sanctionat cu inexistenta de Constitutie)

Desi presedintele Romaniei are dreptul constitutional (art. 109 alin. 2) "sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in executarea functiilor lor", inceperea urmaririi penale, pentru care presedintele si-a dat acordul, nu a beneficiat de decretul impus art. 100 alin. (1) din Constitutie sau, cel putin, nu a fost publicat in Monitorul Oficial. Ca atare, fiind vorba de o nulitate absoluta, tinand de respectarea unei exigente constitutionale, ea nu poate fi acoperita pe alta cale decat cea a refacerii procedurii constitutionale privind declansarea urmaririi penale impotriva unui ministru.

2.Inceperea urmaririi penale mai are un viciu fundamental: lipsa capacitatii de folosinta a persoanei care a cerut, in numele Parchetului General, inceperea urmaririi penale

In cazul in care Ministerul Public apreciaza ca faptele unui ministru sau fost ministru au conotatii penale si ca acestea impun urmarirea penala a acestuia, solicitarea acordului Presedintelui Romaniei pentru declansarea urmaririi penale nu poate fi legal facuta decat de Procurorul General al PICCJ, ca singura persoana care, potrivit legii, reprezinta Ministerul Public. Nimeni altcineva nu poate legal face o astfel de solicitare, exceptand cazul in care ar fi fost imputernicit de Procurorul General sus-mentionat. Iar daca o astfel de solicitare a fost facuta totusi de catre o alta persoana din Ministerul Public – fara imputernicire de la Procurorul General – chiar din cele care au calitatea de organ al Ministerului Public, cu competentele sale legal stabilite, dar altele decat ale Procurorului General, o asemenea solicitare emana de la o persoana lipsita de calitatea de reprezentant al Ministerului Public, asa cum a fost ea consacrata de lege si este lovita de nulitate. Concluzie: Solicitarea sefului DNA adresata Presedintelui Romaniei pentru acordul de a incepe urmarirea penala nu angajeaza Ministerul Public, fiind un act savarsit de o persoana care nu avea capacitatea juridica necesara, deci lovit de nulitate.

3.Terenul dat la schimb de MApN in 1999 nu a fost si nu a putut fi proprietatea Statului Roman si nici domeniu public al statului

Acest teren a fost rechizitionat de MAI in 1947, in temeiul Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor. Aceasta lege este temeiul pe care Ministerul finantelor il invoca nu doar pentru rechizitie, ci si ca temei al dreptului de proprietate al Statului Roman asupra respectivului teren. Este temeiul pe care se bazeaza si Parchetul. Numai ca Legea nr. 139/1940 nu ajuta Min. Finantelor, ca parte civila, si nici Parchetul, intrucat art. 6 alin. ultim din Legea nr. 139/1940, pe care Ministerul Finantelor nu-l discuta, dispune in mod ritos ca "Imobilele nu se pot rechizitiona decat in folosinta". Altfel spus, prin rechizitie proprietarul pierde temporar doar dreptul de folosinta, in timp ce dreptul de proprietate ramane nealterat (pe capul titularului din momentul rechizitiei). (...) Acest teren nu poate face parte nici din domeniul public al statului, acest domeniu fiind un domeniu rezervat doar bunurilor dobandite de stat prin proprietate. (...) De altfel, practica ICCJ chiar anterioara Legii 10/2001 a retinut nu numai ca statul nu a devenit proprietarul bunului imobil rechizitionat, ci si ca a fost tot timpul un simplu detentor precar, posedand cu rea-credinta si care si-a conservat posesia prin violenta. (...) Parchetul incearca o noua teorie privind domeniul public al statului.

4.Statul Roman nu a fost pagubit prin schimbul din 4 iunie 1999

Statul roman nu se poate pretinde pagubit pentru ca:

-nu a fost proprietar al terenului din Ferma Rosia dat la schimb;

-a ratificat schimbul de terenuri din 4 iunie 1999 prin HG nr. 1045/2000, prin care a inclus in proprietatea statului terenul primit la schimb de la George Becali, dar nu a inclus terenul din Ferma Rosia dat la schimb de MApN.

(...) In urma ratificarii Statul Roman nu mai poate formula pretentii patrimoniale. (...) Nu are cum, nu poate, sa invoce vreun prejudiciu, intrucat nu era proprietarul terenului dat la schimb, ci era un detentor precar.

5.Lipsa titlurilor de proprietate asupra terenurilor schimbate ridica problema instrainarii bunului altuia

Problema e veche (de peste 150 de ani) si a primit in general un raspuns pozitiv (cu unele rezerve) atat in dreptul civil, cat si in cel comercial. (...)

6.Localizarea Punctului de Comanda pentru trupele de uscat, aprobarea executarii acestuia si cine trebuia sa-l execute sunt chestiuni in legatura cu care capacitatea Parchetului de a fabula, de a ignora realitatea si cadrul legal, de a nesocoti probele administrate si de a inventa chestiuni inexistente este aproape fara limita

Potrivit art. 30 din Legea nr. 73/1995 privind pregatirea economiei nationale pentru aparare, obiectivele pentru aparare se stabilesc de Statul Major General al Armatei (SMG) si se supun aprobarii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) de catre SMG impreuna cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale (OCSPS). Competentele de a stabili sau aproba astfel de obiective pentru Armata nu revin Ministerului Apararii, ci SMG, care stabileste obiectivele, iar CSAT le aproba, la solicitarea SMG si OCSPS. (...) Asa s-a intamplat si cu Programul de pregatire a teritoriului pentru aparare pentru anii 1997-2000: proiectul de Program a fost intocmit de Statul Major General (si in care, la propunerea Statului Major al Trupelor de Uscat, a fost inclus obiectivul Punctul de Comanda Stefanesti) si a fost aprobat de CSAT, la 17 ianuarie 1997, prin Hotararea nr. 9/1997.

(...) Cat priveste reprosul Parchetului ca SMG nu ar fi avizat executarea unui Punct de Comanda la Stefanesti, este pur si simplu aiuritor. Pai acest Program de pregatire a teritoriului este opera SMG, conform art. 30 din Legea nr. 73/1995. Cum sa-si mai avizeze SMG propria lucrare, pe care a inaintat-o CSAT spre aprobare?

(...) Parchetul nu arata niciun motiv pentru care ar fi nepotrivita localizarea PC la Stefanesti: pur si simplu nu este de acord, fara nicio motivare de specialitate. Iar faptul ca specialistii din Statul Major General al Armatei Romane – care au expertiza cea mai ridicata in domeniu – au alta opinie nu are greutate in ochii "specialistului" de la Parchet, lipsit, evident, de orice pricepere in materie.

(...) Pretinsa localizare a Punctului de Comanda la Buftea, invocata de Parchet, este un neadevar, neconfirmat de vreo proba. (...) Harta pe care Parchetul crede ca figureaza un PC la Buftea este un document-pirat (semnul topografic utilizat este pentru tanc, nu pentru Punct de Comanda). (...) Acest document (schita de la Buftea) este cu atat mai suspect cu cat nu stim cine l-a intocmit si cand, cine l-a depus la dosar, de ce si la cererea cui, de unde provine. Documentul este suspect din toate punctele de vedere, inclusiv de fals.

7.Statul Major General a fost de acord cu schimbul de terenuri

Dar pentru ca nu e suficienta aberatia ca SMG nu si-a avizat propria lucrare (n.r. - vezi supra), altfel spus, ca nu a fost de acord cu ceea ce a propus, Parchetul merge mai departe si afirma ca SMG a avizat negativ schimbul de terenuri, pe motiv ca nu era propice constructiei unui Punct de Comnanda de tip armata (pag. 29 din motive)...

8.Nu a existat intentie infractionala

Parhetul (...) nu observa ca respectivele reprosuri nu privesc fapte sau acte ale ministrului, ci ale unor functionari din MApN. De minimis non curat praetor. Toate acestea sunt chestiuni care nu intrau in preocuparile ministrului si de care nu m-am ocupat. Nu mi-au fost aduse nici la cunostinta, astfel ca nu am avut cum sa le influentez mersul... Dar sa le luam pe rand: (...)

(...) Concluzie: Intentia infractionala acuzata nu rezulta din vreo proba. E rezultatul fabulatiei Parchetului, fara niciun element probator...

9.Nu a existat "Intelegere diabolica"

Pe langa intentia infractionala, Parchetul reia si problema "existentei" unei intelegeri cu scopuri ticaloase intre G. Becali, D. Cioflina si V. Babiuc... Nu am stiut de existenta lui Becali si cine este el pana in septembrie 1998. Nu am avut nicio intalnire cu G. Becali si nu am schimbat nicio opinie cu domnia sa asupra vreunui subiect. (...) Cu generalul Cioflina am incetat colaborarea in Minister in ianuarie 1997, cand a trecut la conducerea Academiei Militare Carol I, dar cat a fost seful SMG nu am avut nicio discutie despre terenurile din comuna Stefanesti si nici despre eventuale schimburi cu MApN. Si nici dupa aceea. (...) Cum s-a ajuns la o intelegere intre oameni care nu se cunosc si nu s-au intalnit vreodata ar trebui Rechizitoriul sa arate, sa dovedeasca.

10.Schimbul de terenuri din 4 iunie 1999 nu are legatura cu contractul de vanzare-cumparare dintre George Becali si Ioana Babiuc, ci s-a facut din ratiuni exclusiv militare

Schimul de terenuri din 4 iunie 1999 nu are nicio legatura cu cumpararea unui teren de 700 mp de catre Ioana Babiuc de la G. Becali, cumparare despre care nu am stiut nici eu, nici personalul din MApN implicat in realizarea schimbului de terenuri din 4 iunie 1999. Schimbul s-a facut din ratiuni exclusiv militare – deduse din optiunea SMG pentru un Punct de Comanda situat la Stefanesti, optiune aprobata de CSAT la 17 ianuarie 1997 si devenita obligatorie pentru MApN, in primul rand pentru ministru.

11.Schimbul de terenuri din 4 iunie 1999 a fost ratificat de Statul Roman

Problema ratificarii schimbului de terenuri a fost ridicata de noi prima oara in 2002, dar si in alte randuri. (...) Am dezvoltat, cu argumente de doctrina si practica judecatoreasca, cum s-a produs ratificarea. Niciun moment insa Parchetul nu a considerat necesar sa examineze problema (...)

12.Expertiza Papasteri este inutila, nelegala si netemeinica

(...) Deci, este un consens intre toti expertii (3+1) ca in anul 1999 nu exista o piata a terenurilor, ca nu exista o valoare de piata pentru terenurile vandute/ cumparate si ca stabilirea retroactiva, cu 7-9 ani in urma, a valorii de circulatie a terenurilor schimbate nu este posibila. Expertiza Papasteri este efectuata pe baza ofertelor vanzatorilor aparute in mass media, ceea ce, dupa cum expertul arata, exprima asteptarile vanzatorilor. Altfel spus, expertiza este gresita, pentru ca nu a avut elementele necesare pentru a face un astfel de calcul (in lipsa unei piete a terenurilor).

13.Am fost ministru civil

Eu nu sunt militar de profesie si am fost ministru civil, iar pentru toate lucrarile privind Armata Romana si MApN beneficiam de expertiza unui aparat preponderent militar, format din specialisti in diferite domenii de interes pentru armata. Iar daca propunerea pentru construirea obiectivului PC Stefanesti (aprobata de CSAT) a fost rodul gandirii si aprecierii exclusiv a SMG, construirea revenea MApN. (...)

14.Categoriile de participanti la "operatiunea PC Stefanesti"

Parchetul a refuzat sa se opreasca asupra categoriilor de participanti la "operatiunea Punctul de Comanda Stefanesti". Acestea sunt:

a)persoanele care au propus construirea acestui PC

b)persoanele care au aprobat propunerea si

c)persoanele care au executat sau au incercat sa execute, macar partial, respectivul obiectiv militar

Acestor trei categorii de persoane li s-a rezervat un regim diferit in cadrul anchetei, din ratiuni greu de explicat".

*Cititi aici integral Concluziile finale depuse de Victor Babiuc la ultimul termen din dosarul “Schimbul de terenuri Becali-MApN” (I)

*Cititi aici integral Concluziile finale depuse de Victor Babiuc la ultimul termen din dosarul “Schimbul de terenuri Becali-MApN” (II)