Judecatoarea Madalina Barlodeanu, de la Tribunalul Buzau, a pronuntat o sentinta de condamnare a celor 21 de vamesi de la Otopeni, trimisi in judecata de procurorul DNA Eugen Stoina (foto) desi a recunoscut, intr-o incheiere anterioara sentintei de condamnare, ca procurorul nu a descris concret faptele retinute in sarcina vamesilor, si ca a calculat “aritmetic” actele materiale ale infractiunilor. Astfel, procurorul DNA Eugen Stoina a retinut ca fiecare vames a primit, pentru fiecare lucrare pe care a efectuat-o in perioada decembrie 2005- septembrie 2006, o anumita suma de bani, ajungand astfel la peste 1192 de acte materiale retinute in sarcina unuia dintre inculpati! De asemenea, instanta a respins si sustinerea inculpatilor, potrivit carora procurorul DNA nu avea competenta sa solutioneze acest caz, pentru ca nu era delegat legal la momentul la care a solutionat dosarul, pe motiv ca nu e treaba instantei sa verifice actele de delegare a procurorului.

Judecatoarea Barlodeanu a considerat just calculul aritmetic al procurorului Stoina, desi acesta nu a fost probat

In incheierea de sedinta din 26 martie 2009, judecatoarea Madalina Barlodeanu, de la Tribunalul Buzau, a recunoscut, in dosarul 6327/114/2007, ca procurorul DNA Eugen Stoina nu a descris si probat faptele de care au fost acuzati cei 21 de vamesi trimisi in judecata. Cu toate acestea, judecatoarea a sustinut ulterior, in sentinta prin care a decis condamnarea a 20 din cei 21 de vamesi, ca procurorul a procedat corect! Iata ce a retinut judecatoarea Barlodeanu, in incheierea de sedinta din 26 martie 2009: “Este adevarat ca procurorul nu a descris in actul de sesizare toate actele materiale ce intra in continutul infractiunii retinuta in sarcina fiecarui inculpat, insa rezulta din rechizitoriu felul in care a ajuns la concluzia respectiva referitoare la numarul de acte materiale. Pe baza declaratiilor si inregistrarilor investigatorului sub acoperire, ale martorilor, a ajuns la concluzia ca angajatii a doua firme de comisariat vamal din cele 57 care isi desfasoara activitatea la Biroul Vamal, dadeau pentru fiecare lucrare o anumita suma de bani. A solicitat relatii de la Biroul Vamal cu privire la toate lucrarile efectuate, a facut un calcul aritmetic pe fiecare lucrator vamal, in functie de lucrarea care 'i-a trecut prin mana' si asa a ajuns la numarul de acte materiale retinute. Ca a procedat corect sau nu, instanta va hotari la momentul la care va finaliza dosarul, pronuntand fie condamnarea fie achitarea pentru toate actele sau pentru o parte din ele, in functie de probele care se vor administra si s-au administrat pana la acest moment”. In momentul pronuntarii sentintei, instanta a considerat ca ceea ce a facut Stoina se incadreaza in normele procedurale, a mentinut rechizitoriul si a pronuntat si condamnari pe baza acestuia! Iata cum si-a motivat judecatoarea Barlodeanu decizia de condamnare a vamesilor in baza unui rechizitoriu intocmit pe un calcul aritmetic: “este adevarat ca inculpatii din acest dosar au fost trimisi in judecata pentru infractiuni savarsite in forma continuata iar procurorul nu a aratat fiecare act material, mai exact nu a precizat pentru fiecare inculpat la ce data, in ce imprejurari si de la ce persoana a luat mita, suma primita, eventual cine mai era prezent. Aceasta 'lipsa' nu este de natura a afecta regularitatea actului de sesizare in acest caz. Acesta ar fi trebuit sa descrie fiecare act material, daca, de ex, fiecare in parte s-ar fi comis diferit de celelalte. (…) In speta de fata, se retine 'un mod identic de operare', in sensul ca, in exercitarea atributiilor de serviciu, primeau o suma fixa de bani pentru fiecare declaratie pe care o lucrau, astfel ca, asa cum am mai aratat, procurorul nu mai avea ce sa descrie”. Cum a ajuns instanta la concluzia ca modul de operare a fost identic, in conditiile in care procurorul de caz nu a descris fiecare act material, este greu de inteles. Cum a reusit procurorul sa probeze unicitatea acestui mod de operare ramane de asemenea un mister!

Instanta a refuzat sa verifice daca procurorul Eugen Stoina era sau nu competent sa instrumenteze dosarul

Una dintre exceptiile invocate de inculpati a fost legata de faptul ca procurorul Eugen Stoina nu era delegat legal la DNA in momentul in care a inceput sa instrumenteze cauza. Pe cale de consecinta, au spus inculpatii, rechizitoriul este nelegal si trebuie trimis dosarul inapoi la DNA, pentru refacerea urmaririi penale. Cu privire la aceasta exceptie, judecatoarea Madalina Barlodeanu a sustinut, in sentinta nr. 49, pronuntata in data de 28 martie 2011, ca: “judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal si la fapta si persoana la care se referea extinderea. Prin urmare, instanta penala, investita cu judecarea acestui proces penal nu are in competenta verificarea imprejurarilor in care procurorul ce a intocmit rechizitoriul a fost incadrat la DNA, daca indeplinea sau nu conditiile legale, ea nu il 'judeca' pe procuror, ci judeca faptele si persoanele din cauza cu care a fost investita”!

* Cititi aici fragmente relevante din sentinta penala a judecatoarei Madalina Barlodeanu, de la Tribunalul Buzau