O structura discreta. Formata din personaje necunoscute, care nu-si asuma niciodata raspunderea si nu-si pun niciodata numele pe actele pe care le emit, si care se ascund continuu in spatele comisiilor de disciplina, a sectiilor sau a plenului CSM – aceasta este prima imagine care te frapeaza la Inspectia Judiciara a CSM.

Iti dai seama de verticalitatea inspectorilor CSM numai din felul in care solutioneaza cererile de aparare a reputatiei. Niciodata nu le resping. Si totdeauna presa e de vina, e tendentioasa, fara ca vreunul dintre acesti inspectori sa se deranjeze sa-l intrebe pe jurnalist pe ce anume si-a cladit materialele. In fapt, Inspectia CSM a devenit o fabrica de acordare de certificate in alb de buna-purtare pentru magistrati si una de discreditat presa la modul cel mai marsav cu putinta. Fara ca ziaristii acuzati sa fie chemati sa prezinte probele pe care si-au fundamnetat materialele si fara o minima ancheta. Majoritatea cererilor de aparare a reputatiei publicate pe site-ul CSM, in loc sa se limiteze la reputatia in sine, sunt adevarate rechizitorii la adresa presei! Si poate, intr-o zi, unele trusturi de presa vor declansa procese impotriva acestor note pe care CSM le da publicitatii, ca sa le fie invatatura de minte celor care le semneaza!

Acest mod de a acorda – fara nicio verificare – certificate de buna-purtare unor magistrati cu probleme de imagine este pe cale sa devina cea mai eficienta forma de incurajare a indisciplinei si nesupunerii in sistemul judecatoresc si de a crea o dusmanie artificiala intre magistrati si presa, inducand ideea - contrazisa de CEDO - ca nimeni nu are voie sa-i critice pe magistrati.

Iar membrii CSM, in principal, ar trebui sa fie mult mai atenti atunci cand dau gir notelor Inspectiei, in care sunt strecurate abil, cu rea-credinta ori din crasa incompetenta, atacuri nejustificate la adresa presei si justitiabililor, care nu fac decat sa altereze raporturile cu societatea civila. Cine da dreptul CSM sa acuze presa, cand institutia nu are asemenea atributii? Si de ce atata dispret fata de justitiabili in notele de inspectie care raspund adeseori pe langa subiect?

Va imaginati ca asemenea inspectori, care mistifica realitatea pe banul public, isi aroga dreptul sa ancheteze abaterile altor magistrati?! Si cum se duc ei prin teritorii si fac pe independentii, pe zmeii prin parchete si instante atunci cand vor sa dea cate un exemplu? Asemenea magistrati ar trebui eliminati fara sovaiala din sistem si nicidecum lasati sa-i judece pe altii, cata vreme ei nu pot fi corecti cu ei insasi. Daca iti permiti sa acuzi un justitiabil sau un jurnalist de rea-credita, dezinformare, ori ca este tendentios, fara sa-l intrebi macar ce a vrut sa spuna ori pe ce acte s-a bazat cand a redactat un material, cum poti sa-i judeci tu pe alti colegi de breasla?

Ca lumea sa inteleaga ce fel de oameni se recruteaza de ani de zile prin „interviurile” de la Inspectia CSM am sa dau un exemplu trait pe viu intr-o delegatie a membrilor Inspectiei CSM in Germania, pe la o serie de instante disciplinare de acolo. O doamna inspector, doamna V., traia adevarate emotii la fiecare intalnire de lucru. De pilda, intr-un land, judecatorii de acolo povesteau delegatiei romane ca daca ei au un judecator care „o ia razna” il sanctioneaza promt, pentru ca imaginea negativa produsa de acesta sa nu se rasfranga asupra celorlalti. Inspectoarea noastra, doamna V., a iesit de la intalnire rabufnind chiar in usa: „Gata, cum ajung acasa, ma pun de dosare, sanctionez tot ce misca, asa trebuie sa facem si noi, trebuie sa dam exemplu!” Faza mi-a placut, dar la o intalnire de a doua zi de la o instanta disciplinara dintr-un alt land, judecatorii de acolo ne-au explicat ca ei actioneaza diferit, punandu-l pe magistratul cu probleme in complete colegiale, astfel incat acesta sa nu mai poata face nimic de capul lui si sa fie ajutat in acest fel sa-si „revina”. Ei bine, aceeasi inspectoare V. a explodat la plecare: „Asa trebuie sa procedam si noi, gata, nu mai sanctionam pe nimeni, trebuie sa-i ajutam pe toti!”

Exemplul dat este etalon pentru majoritatea inspectorilor de la CSM. Cu exceptia catorva, recunoscuti pentru intransigenta lor (si de care sistemul nu se poate dispensa) majoritatea au fost selectionati pe calapodul de mai sus, pentru capacitatea de a actiona la simple sugestii si pentru cea de musamalizare in numele unei solidaritati de breasla prost inteleasa. Politica de recrutare a  „inspectorilor independenti”, dusa abil de ani de zile, a facut si face ca Inspectia Judiciara a CSM sa fie cea mai blamata institutie a puterii judecatoresti, atat de catre justitiabili si avocati, dar si din interiorul sistemului judiciar, unde inspectorii sunt perceputi ca personaje care actioneaza la comanda. Efectul: Justitia continua sa aiba o imagine proasta pentru ca unde e ceva de sanctionat in mod real, se sanctioneaza extrem de greu. Indisciplina e astfel incurajata, iar Inspectia si membrii CSM care o sustin altereaza inconstient relatiile cu presa.

Directia in care a luat-o Inspectia CSM e una fundamental gresita, multe din solutiile din notele de inspectie fiind de neinteles pentru mintile normale. Responsabilii din Consiliu se tot vaita ca nu au criterii eficiente de selectare a inspectorilor. Adevarul e ca pentru a fi inspector judiciar, pe langa toate scolile obligatorii, trebuie sa indeplinesti o conditie esentiala si eliminatorie – n-ai ce sa cauti la Inspectie, daca nu poti sa-ti sanctionezi un coleg de breasla atunci cand greseste si nu ai dovedit in activitatea ta ca ai luat in dosarele tale asemenea masuri! Exact aceasta conditie a lipsit cu desavarsire pana in prezent din modalitatea de recrutare. Si efectele se vad cu ochiul liber! Modul de musamalizare al acelor putine dosare disciplinare care ar trebui sa constituie exemple a fost ridicat la rang de arta, iar sanctiunile se dau cand cazurile sunt prea flagrante ori ca sa se mai poata bifa ca se face treaba si de regula la magistratii mititei, de la nivelul de judecatorii. La unii magistrati se aplica prevederile privind abaterea de exercitare a functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, la cei mai multi nu se aplica. Si tot asa... In loc ca rolul disciplinar sa intareasca increderea in Justitie si sa reabiliteze imaginea ei, se prefera cultivarea unui corp in care regula e data de lantul slabiciunilor si de vointa unora care dicteaza in sistem.

CSM a eseuat in rolul sau disciplinar, nici macar magistratii nu cred in impartialitatea si autoritatea Inspectiei, iar modul in care aceasta structura raspunde presei si justitiabililor este uneori de o obraznicie fara seaman!