”Care reforma, deci?! Justitia ar trebui sa fie responsabila, eficienta si independenta. Dar deocamdata, aceste notiuni tin de domeniul S.F.-ului. Daca lucrurile vor continua astfel, multi dintre noi vom parasi sistemul”. Am citat, in deschidere, dintr-un clasic in viata, numit Cristi Vasilica Danilet, care asa scria, disperat in 2004, intr-un articol al sau numit „Dinauntru - din viata unui judecator care asteapta reforma” aparut in Dilema veche.

Acum, acelasi judecator de judecatorie,nu mai este interesat sa vada dinauntrul sistemului cum arata Justitia privita de pe scaunul de CSM-ist, unde a ajuns gratie pelegrinajelor prin tara si a aburitului mintilor colegilor cu marile lui propuneri de transformare a Justitiei dintr-o cocota intr-o femeie de casa, cinstita si inteleapta. Acum il intereseaza cum se face jurnalismul, si mai da si lectii, analizeaza si concluzioneaza, ca un geniu cuvantator caruia ii pilseste pixul, dar nu si pliscul. Asa fiind, pe un site care-i gazduieste opiniile de profesionist al Justitiei nereformate, Danilet s-a lansat zilele trecute intr-o pledoarie acuzatoare la adresa ziaristilor si a modului in care fac ei presa la zi. Astfel, acuzatiile sunt de tot felul intr-o opinie a lui Danilet despre ”Cum se face o dezbinare-studiu de caz”. M-a amuzat foarte tare faptul ca judecatorul CSM-ist Danilet vrea sa fie subtil, lasand sa se inteleaga cum stie el toata bucataria presei si mai mult decat atat, cum stie el ce fac unii conducatori de institutii care vor sa-i friga pe ei, CSM-istii, si aduna ”presarii„ la cate o ”informala” , iar ”presarii” scriu ce li se spune la informala, ca ”pe surse”. Mania persecutiei, altfel, ce sa zic...

Dar cel mai tare m-a apucat rasul cand Daniletul de serviciu la opinii, in plansetul sau asemanator celui de cartita ranita, s-a ofuscat de modul in care jurnalistii de azi muncesc avand toate mijloacele moderne la dispozitie ca sa afle o stire in timp util, dar si de faptul ca institutiile – vezi, Doamne! - posteaza pe propriile site-uri informatiile necesare opiniei publice. Stimabilul Danilet uita ca fix pentru asta ne-am zbatut toti cei din societatea civila ani de zile: pentru transparenta. Si pentru LIBERUL ACCES LA INFORMATIA DE INTERES PUBLIC. Cand haiducea prin tara ca sa-si adune adepti ai Sojust si viitori sustinatori ai candidaturii sale pentru CSM, Cristi Danilet nu uita sa se dea rotund si apropiat acestor idealuri-tinta. Evident, pe vremea aceea, a avut o buna strategie: sa se puna bine cu presa, in capul lui fiind relevanta pentru viitorul sau personal chestia aia cu ”sa te faci frate cu dracul pana treci puntea”.

”Azi nu se mai scriu stiri despre evenimente, ci se dau informatii despre ce spun unii despre evenimente (ceva de genul telefonul fara fir). De ce? Poate pentru ca unii jurnalisti nu mai au timp sa vada ce se întampla (de ex, acum unii nu mai alearga pe teren sa culeaga stiri, caci vin stirile la ei prin comunicate, mail-uri etc; chiar ma gandesc ce mana cereasca e pentru unii faptul ca sedintele CSM-ului – acesta nou, prafuit si birocratic, cum i se spune de curand – se transmit online: stai acasa pe fotoliu si te uiti la sedinta, dupa care dai o stire de presa cum ca s-a facut si desfacut). Prin urmare, 100% stirea va fi preluata, caci are toate ingredientele: e scandaloasa, o primesti pe tava si nici macar nu trebuie sa verifici ce scrie acolo din moment ce continutul sau e asumat deja de o institutie”. Iar am citat din clasicul Danilet. Daca Danilet ar fi cinstit, ar recunoaste ca nu se poate plange de ”mana cereasca” ce le-a fost data jurnalistilor, de a vedea on line transmisia sedintelor de la CSM, pentru ca ei, chiar ei, echipa muschetarilor – adica el, Neascu si Dumbrava – cu acordul celorlalti membri letargici ai CSM au vrut sa impuna aceasta transmisie care se plateste, evident, din banii institutiei, adica si ai mei, si ai dumneavoastra, dragi cititori. Ei au vrut sa impuna asta, ca sa nu mai vada picior de jurnalist prin cladirea CSM, ca altfel faceau tahicardie. Le apareau bube pe ei (fac si eu aluzie, din nou, la articolul din Dilema veche, unde Danilet se vaicarea in 2004 ca magistratii, sarmanii, sunt bolnavi de ulcer, poarta ochelari, sunt plini de eczeme de la praful de pe dosare si arata ca niste zombi). Ei bine, asta au vrut, asta au! De ce se plang?

Ei, domnii CSM-isti au vrut sa puna la distanta jurnalistii de cladirea care li se parea prea expusa asaltului presei. Va spun si de ce: pentru ca jurnalistii erau incomozi acolo, pe culoarele institutiei. Vedeau tot ce misca, panoramic. Si scriau tot ce vedeau sau auzeau, inclusiv ce-si sopteau unii si altii, si multe alte amanunte pe care acum nu au cum sa le mai aiba la indemana intrucat domnii din CSM si-au tras ecran de protectie. Ca sa nu mai poata exista nici macar fotografii care sa surprinda degete-n nas in timpul sedintelor, sau priviri pe jumatate atipite. Si atunci, de ce atata ipocrizie, domnule Danilet???

Una peste alta, ca sa nu va obosesc prea tare cu gandirea profunda a acestui Confucius nematurizat al Justitiei pe jumatate reformata, pe jumatate expirata, trebuie sa-i dau dreptate in final. Asa e, domnule Danilet, aveati dreptate cand scriati in 2004 ca Justitia din Romania ”nu e ca-n filmele americane”. Nu e. Pacat. In SUA n-ati fi castigat in veci asa o demnitate identica celei pe care o detineti azi! In SUA n-au CSM. Si e mai bine. Acolo au jurati. Acolo se judeca altfel. Acolo judecatorii nu fac pe poetii, nici pe romancierii, nici pe marii comentatori. Aici, in Romania, confundati cam des profesiile.

PS: Concediu placut!