Judecatorul reclamat la Inspectia Judiciara de sefa DNA, Laura Codruta Kovesi, ca nu judeca cu celeritate dosarul in care seful CJ Vrancea, Marian Oprisan (foto), a fost trimis in judecata, in 2006, il desfiinteaza pe procurorul care a lucrat la acest dosar, dar si pe expertii si specialistii care au contribuit la realizarea expertizelor si a interpretarilor asupra faptelor de care anchetatorul l-a acuzat pe Oprisan. In motivarea sentintei prin care presedintele Consiliului Judetean Vrancea, Marian Oprisan, a fost achitat de acuzatiile procurorilor DNA aduse in dosarul “Caprioara”, judcatorul Lucian Buta de la Judecatoria Cluj Napoca sustine ca procurorul de caz a interpretat gresit faptele de care a fost acuzat liderul PSD si a dat o alta semnificatie acestora, cu scopul de a-l incrimina. In acest sens, judecatorul Buta retine ca procurorul DNA a apelat la serviciile unor specialisti lipsiti “cu desavarsire” de studii juridice, rezultatele obtinute in baza expertizelor oferindu-i posibilitatea anchetatorului sa faca o interpretare de sinteza asupra faptelor posibil a fi fost comise de Oprisan. Mai mult, judecatorul Buta arata ca toate sustinerile acuzarii se afla in vadita contradictie cu art. 126 (1) din Constitutia Romaniei si ca principalele premise ale acuzarii constituie interpretari nefondate sau necompetente functional ale unor legi nepenale. Astfel, sustine Buta, pornind de la premise eronate, DNA a ajuns la concluzii eronate, prejudiciul fiind stabilit de procuror prin deductii viciate.

DNA a folosit specialisti fara studii juridice

In motivarea sentintei penale nr. 140 pronuntata in data de 6 februarie 2015 in dosarul nr.271/231/2010, care se intinde pe 218 pagini şi pe care Lumeajustitiei.ro o prezinta in integralitate la finalul articolului, judecatorul Lucian Buta sustine ca cei doi specialisti folositi pentru determinarea prejudiciului au ajuns la acele concluzii in urma unor constatari juridice ce depasesc limitele competentelor lor legale. De altfel, judecatorul Buta de la Judecatoria Cluj Napoca evidentiaza ca este greu de inteles ratiunea pentru care procurorii au procedat mai intai la delegarea catre alte persoane a unor atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control pentru ca ulterior sa le preia gata exercitate de persoane care pur si simplu nu au calitatea pretinsa de lege si anume aceea de „specialisti cu inalta calificare”. In ce priveste calcularea prejudiciului, DNA s-a bazat pe Raportul de constatare tehnico-stiintifica financiara intocmit de specialistul Laurentiu Hanganu, care insa nu a ierarhizat corespunzator din punct de vedere juridic informatia vehiculata si nu a inteles aplicabilitatea in speta a HG 226/2003. Din acest motiv, “toate constatarile sunt legate de aceasta eroare, iar aceasta, la randul ei, a fost preluata in rechizitoriu”, ceea ce a determinat ca prejudiciul sa fie stabilit de acuzare in mod simplist si global pornind de la premise juridice eronate. Instanta a apreciat in acelasi timp ca raportul intocmit de specialistul Hanganu nu este in masura sa dovedeasca in mod credibil existenta prejudiciului si nici nu este adecvat pentru sustinerea unei acuzari temeinice si cu atat mai putin pentru rigorile stabilirii adevarului. In acest context, judecatorul Lucian Buta a evidentiat ca procurorul DNA a facut un efort de interpretare a rezultatelor raportului doar in sensul acuzarii.

De asemenea, in ce priveste presupusa paguba ce s-ar fi produs prin achizitionarea Complexului Caprioara, DNA a tinut cont de raportul de constatare intocmit de specialistul Tataru Dumitru, care insa a fost intocmit, potrivit instantei, fara respectarea textului legal, cata vreme specialistul Tataru Dumitru s-a pronuntat masiv asupra unor aspecte exclusiv juridice, care exced pregatirii sale. Instanta a constatat astfel ca specialistul Tataru Dumitru a facut aprecieri de natura juridica, desi nu are are niciun fel de studii juridice, ci doar o anumita specializare in domeniul economic.

 “Caprioara”, anulata de procurorul DNA prin depasirea competentelor si cu incalcarea Constitutiei

Judecatorul Lucian Buta de la Judecatoria Cluj Napoca a mai retinut in motivarea sentintei de achitare a sefului CJ Vrancea ca procurorul de caz din dosarul “Caprioara” si-a depasit competenta legala in momentul in care a decis constatarea nulitatii absolute a Hotararii nr 100/12.11.2004 a CJ Vrancea prin care s-a dispus rectificarea bugetului consiliului judetean, privind “Complexul Caprioara”, intrucat acest atribut revine instantelor de judecata si nu reprezentantilor parchetelor. In acest sens, judecatorul Buta l-a acuzat pe procurorul DNA ca in rechizitoriu si-a construit acuzatiile referitoare la folosul obtinut de Marian Oprisan prin punerea in valoare a terenurilor acestuia si ale membrilor familiei sale situate in proximitatea Complexului Caprioara pe informatii „de notorietate si comentate pe spatii ample de catre diverse organe de presa si posturi de radio” potrivit carora, la vremea respectiva, in Crangul Petresti, in care este situat si Complexul Caprioara, urma sa se edifice asa-numitul ”Disneyland Focsani”, proiect abandonat ulterior. Speculatiile de presa de la care porneste acuzarea sunt amplificate prin aprecieri asupra oportunitatii achizitiei, care depasesc competentele legale ale procurorului.

Sentinta pronuntata de judecatorul Lucian Buta de la Judecatoria Cluj Napoca vine dupa 9 ani de la data la care Marian Oprisan a fost trimis in judecata de procurorii DNA, in 5 iunie 2006, pentru abuz in serviciu, utilizarea creditelor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate, fals si uz de fals, acesta fiind acuzat ca a selectionat si a atribuit lucrari de constructie pentru pietruirea drumurilor comunale din judetul Vrancea unor firme neeligibile, dar si ca a negociat si achizitionat, fara hotararea necesara a Consiliului Judetean si fara avizele de specialitate ale comisiilor din Consiliu, Complexul Turistic 'Caprioara', in jurul caruia detinea, impreuna cu membrii familiei, 8 hectare de teren. Toate aceste acuzatii au fost cuprinse intr-un dosar de urmarire penala marca DNA care contine nu mai putin de 52 de volume.

Urmeaza sa aflam care va fi decizia judecatorilor in apel, dat fiind ca practica ne-a aratat ca poti sa fii achitat unanim la fond si condamnat la ani grei de inchisoare in apel. Ramane sa vedem ce vor decide  judecatorii de la Curtea de Apel Cluj care vor judeca apelul, respectiv, presedintele Sectiei penale a CA Cluj judecatorul Chitidean Gheorghe-Valentin si judecatoarea Ilies Ioana-Claudia.

Prezentam in continuare pasaje din motivarea sentintei nr. 140 din dosarul nr. 271/231/2010 a judecatorul Lucian Buta:

"Analizand probatoriul instanta constata ca, in general, situatia de fapt retinuta de catre procuror este corecta exceptand modul de interpretare a faptelor si semnificatia juridica conferite de catre acuzare.

Inainte de a trece la analiza faptelor retinute in sarcina fiecarui inculpat instanta apreciaza necesara clarificarea a doua chestiuni care influenteaza in mod fundamental solutia. Este vorba despre legalitatea procesului, mai precis despre probatiune si sarcina probei si despre un element cu repercusiuni asupra temeiniciei majoritatii acuzatiilor, sau cel putin asupra celor mai grave: prejudiciul. (...)

I.Prejudiciul

"Prejudiciul retinut de procuror la pct. A (Programul de pietruire a drumurilor comunale. Atribuirea programelor de executie) si B (Derularea contractelor) din rechizitoriu se intemeiaza pe premisa aplicabilitatii in cadrul programului de pietruire in speta a HG nr. 557/1997, in detrimentul HG nr. 226/2003. Premisa este gresita. (...) In rechizitoriu se sustine ca ar fi “evident ca modalitatea aplicarii Programului de pietruire a drumurilor este si ramane in continuare cea prevazuta in H.G. nr. 577/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si prin normele metodologice emise in acest sens”. Se mai sustine ca “la art. 3.1 din contractul de imprumut subsidiar se precizeaza ca sumele de bani aferente proiectului vor fi utilizate pentru finantarea lucrarilor, conform H.G. nr. 577/1997 (vezi fila 229, vol. 4).” In realitate nu este asa. Exista mai multe argumente care se opun interpretarii facute de acuzare. (...)

In rechizitoriu se sustine ca „un alt argument pentru care Consiliul Judetean era in incapacitate de a contracta este cel desprins din totalitatea dispozitiilor legale referitoare la proprietate publica, regimul juridic al acesteia, precum si atributiile de administrare a proprietatii publice (vezi raportul de constatare filele 19-20, vol. 3)”. De remarcat ca procurorul isi bazeaza sustinerea pe constatarile specialistului LAURENTIU HANGANU, care este cu desavarsire lipsit de studii juridice, tocmai pentru a face o interpretare de sinteza asupra dispozitiilor legale referitoare la proprietate publica si regimul juridic al acesteia. Raportul de constatare tehnico-stiintifica financiara intocmit de specialistul Laurentiu Hanganu face obiectul unei analize ulterioare separate. Deocamdata se pun urmatoarele intrebari.

Cum s-ar fi putut afla consiliul judetean in incapacitate de a contracta cand potrivit art. 4 din HG nr. 226/2003 „Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei va incheia cu consiliile judetene contracte de imprumut subsidiar pentru derularea creditului extern contractat potrivit art. 1”?

Si cum pot fi acuzati inculpatii ca au abuzat de functiile lor in conditiile in care au pus in aplicare dispozitii imperative adoptate de guvern in executarea legii?(...) In primul rand se impunea ca procurorul sa identifice atributia legala pe care a exercitat-o Presedintele Consiliului Judetean Vrancea in cadrul realizarii programului de pietruire si apoi trebuia analizat daca aceasta se putea delega sau nu. Substituind aceasta omisiune instanta constata ca rolul Presedintelui Consiliului Judetean Vrancea in cadrul realizarii programului de pietruire nu poate fi subsumat niciuneia dintre atributiile legale prev. de art. 116 din Lg. 215/2001 a administratiei publice locale (in forma de la vremea respectiva).

Sau, intr-o interpretare larga, s-ar putea considera ca responsabilitatea Presedintelui Consiliului Judetean Vrancea in cadrul realizarii programului respectiv ar putea fi incadrata in prevederile art. 116 al 3 din Lg. 215/2001 potrivit carora din Lg. 215/2001 “presedintele consiliului judetean indeplineste si alte atributii prevazute de lege”. Or, in cazul in care chiar “legea”, adica HG 226/2003 prin trimitere la contractul de imprumut subsidiar, prevede posibilitatea delegarii nu exista suport legal pentru emiterea unei acuzatii. Prin urmare, in niciuna dintre ipoteze nu se poate reprosa Presedintelui Consiliului Judetean Vrancea delegarea responsabilitatilor derivand din contractul de imprumut subsidiar, cata vreme potrivit art 6.2 din contractul respectiv „Presedintele Consiliului Judetean Vrancea isi poate delega responsabilitatile legate de Proiect catre max. alti doi salariati din Cadrul Agentiei de Implementare…”.

Este adevarat ca potrivit art. 116 lit h din Lg. 215/2001 a administratiei publice locale (in forma de la vremea respectiva) presedintele consiliului judetean exercita functia de ordonator principal de credite, insa programul de pietruire in speta, finantat prin contractul de imprumut subsidiar, prevede la art 5.1 ca MTCT avea responsabilitatea aprobarii cererilor de efectuare a tragerilor. Rezulta de aici ca aceste responsabilitati reveneau, in cadrul specific din cauza, MTCT, iar nu inculpatului OPRISAN MARIAN".

In continuare s-a sustinut de catre acuzare ca neexistand posibilitatea delegarii „Consiliul Judetean Vrancea nu avea nici un temei legal sa contracteze asemenea lucrari” (f. 7 R). S-a mai aratat de catre procuror ca intrucat ar fi fost incalcate prev. art 5, 7, 8 din Lg. 215/2001, ”art. 4.3 din contractul de imprumut subsidiar prin care permite Consiliului Judetean Vrancea sa se comporte ca o autoritate contractanta este lovit de nulitate absoluta, intrucat incalca norme de ordine publica dintr-o lege organica” (f. 8 R). Au fost invocate si incalcari ale altor acte normative, care, in opinia acuzarii, conduc la concluzia potrivit careia contractele de executie a lucrarilor din cadrul programului de pietruire in speta sunt lovite de nulitate absoluta (f. 9 par.2, 6 R).

Toate aceste sustineri ale acuzarii se afla in vadita contradictie cu art. 126 (1) din Constitutia Romaniei potrivit caruia “Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”. Deci, chiar daca interpretarile legale ale procurorului ar fi juste, acesta nu se poate substitui instantelor de judecata (in speta de contencios administrativ) care sunt singurele ce detin atributul de juris dictio. Insa, asa cum am aratat in precedent, principalele premise ale acuzarii constituie interpretari nefondate sau necompetente functional ale unor legi nepenale.

De la premise eronate acuzarea ajunge la concluzii eronate: „toate platile facute in baza acestor contracte sunt nelegale”. Prejudiciul este stabilit de catre procuror prin aceasta deductie viciata. Potrivit rationamentului din rechizitoriu insumand platile pentru lucrarile efectuate pe cele 41 de drumuri in cauza ar rezulta cuantumul total al prejudiciului. „Din adunarea sumelor inscrise in ordinele de plata, reiese faptul ca a fost platita suma de 15.433.574.508 lei pentru lucrari de reabilitare si 41.179.838.066 lei pentru lucrari de pietruire. Suma totala platita de catre invinuiti pentru ambele categorii de lucrari reprezinta 56.613.412.574 lei si reprezinta prejudiciu datorita faptului ca, asa cum am demonstrat pe parcursul prezentului rechizitoriu, a fost vorba de lucrari neefectuate, efectuate partial, de proasta calitate, sau suprapuse cu alte lucrari”(f. 91 R).

Acuzarea nu a luat deloc in calcul pretul materialelor si al executiei nici macar in privinta lucrarilor pe care ea insasi le-a constatat ca fiind realizate (chiar partial, de proasta calitate sau suprapuse). Modul simplist si nediferentiat in care a fost tratata chestiunea prejudiciului in cursul urmaririi se afla in legatura cu RAPORTUL DE CONSTATARE TEHNICO-STIINTIFICA FINANCIARA INTOCMIT DE SPECIALISTUL LAURENTIU HANGANU (...) Examinarea in concret a raspunsurilor a condus instanta la convingerea ca dl. Laurentiu Hanganu nu a ierarhizat corespunzator din punct de vedere juridic informatia vehiculata si nu a inteles aplicabilitatea in speta a HG 226/2003.

Practic toate constatarile sunt legate de aceasta eroare, iar aceasta, la randul ei, a fost preluata in rechizitoriu. (...)

Este de remarcat modul inadecvat, predominant confuz, de expunere a constatarilor si concluziilor. Desi s-au stabilit 20 de obiective raportul cuprinde peste 50 de constatari, paragrafele sunt folosite deficitar, in continutul raportului sunt dificil de distins constatarile de raspunsurile propriu-zise la obiective. Raportul „se completeaza”, printre altele, cu raportul de control al Camerei de Conturi Vrancea (f. 283 vol. 3 dup) din care se inspira si pe care se bazeaza. Acest raport a fost ulterior desfiintat in mod irevocabil de instanta administrativa (imprejurare esentiala care va fi analizata distinct).

In concluzie raportul de constatare tehnico-stiintifica financiara intocmit de catre specialistul Laurentiu Hanganu nu este in masura sa dovedeasca in mod credibil existenta prejudiciului. Raportul nu este adecvat nici pentru sustinerea unei acuzari temeinice si cu atat mai putin pentru rigorile stabilirii adevarului. Intregul efort de interpretare a fost concentrat in sensul acuzarii astfel ca si situatiile favorabile, macar in parte inculpatilor, au fost retinute impotriva acestora (efectuarea, potrivit raportului, a unor lucrari partiale sau necorespunzatoare calitativ)".

II.Faptele lui  Oprisan

"Procurorul a retinut in sarcina inculpatului OPRISAN MARIAN crearea unei pagube de peste 1 milion de euro, adica intreaga suma alocata programului prin contractul de imprumut subsidiar.

Astfel cum s-a argumentat in precedent paguba a fost stabilita de acuzare in mod simplist si global pornind de la premise juridice eronate („transportul rutier pe raza comunelor in cauza nu a fost imbunatatit cu nimic, iar cele cateva drumuri care s-au executat au revenit la starea lor anterioara, motiv pentru care este evident ca intreaga suma alocata a fost cheltuita irational, nejustificat si constituie paguba - f. 84, 85 din R ”). S-a facut trimitere la raportul de constatare tehnico-stiintifica financiara intocmit de specialistul Laurentiu Hanganu din cadrul DNA caruia i s-a alocat o sectiune speciala (f. 73 - 78 din R). Raportul este nefondat si lipsit de credibilitate. (…)

Daca, ipotetic, toate sustinerile acuzarii referitoare la neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor legale ale inc. OPRISAN MARIAN ar fi adevarate, acestea nu pot conduce la retinerea unei pagube patrimoniale concrete.

De pilda, neverificarea de catre Presedintele CJ Vrancea a personalului din subordine nu este apta in sine sa produca vreo paguba asemenea celei in cauza. De altfel, inc. OPRISAN MARIAN nici nu avea aceasta obligatie legala ci doar aceea prev. de art. 115 din Lg nr. 215/2001 care este diferita ca si continut („Presedintele consiliului judetean raspunde de buna functionare a aparatului propriu de specialitate pe care il conduce si il controleaza. Coordonarea unor compartimente din aparatul propriu de specialitate va fi delegata vicepresedintilor sau secretarului general al judetului, prin dispozitie”).

Nici nederularea fondurilor programului prin Trezoreria Statului nu este apta in sine sa produca vreo paguba. Dar, nici in acest caz inc. OPRISAN MARIAN nu ii revenea o atare obligatie intrucat potrivit art 10.10 din contractul de imprumut subsidiar „Directia Generala Economica si de Buget va vira sumele in valuta intr-un cont special al Agentiei de Implementare, deschis la aceeasi banca la care exista si contul special al MTCT pentru proiect”. Nici neluarea masurilor pentru aprobarea investitiei de catre CJ Vrancea (dar ar fi existat posibilitatea neaprobarii acesteia, adica a respingerii imprumutului ?) nu a produs vreo paguba. Si asa mai departe. Din nou: eventualul prejudiciu se putea calcula scazand din pretul materialelor si al lucrarilor platit de CJ Vrancea pretul materialelor puse in opera si al lucrarilor realizate efectiv si corespunzator din punct de vedere calitativ. Eventuala diferenta ar fi reprezentat costul materialelor nepuse in opera insa platite si lucrarile neefectuate sau efectuate necorespunzator dar platite integral.

Insa, asa cum am aratat la sectiunea II a considerentelor, in lipsa unei expertize in constructii drumuri si poduri efectuata la scurt timp dupa finalizarea programului, calculul diferentei relevante este imposibil.

Pentru aceste considerente instanta, in baza art. 396 al 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. va achita inculpatul OPRISAN MARIAN sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C.pen.1969 cu referire la art. 132 din O.U.G. nr. 43/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969.(...)

La pct. C din rechizitoriu (Achizitie Complex Caprioara)

Analizand fondul acuzatiei instanta retine ca procurorul nu a indicat in mod exact care sunt imprejurarile necorespunzatoare adevarului ori care sunt datele sau imprejurarile omise cu stiinta din cuprinsul adresei depuse la f. 175 vol. 40 dup. Adresa a fost inregistrata la MAI la data de 19.10.2004 si a fost semnata de inculpatul OPRISAN MARIAN si de prefectul George Baesu (fata de acesta nu s-au emis acuzatii). De fapt in rechizitoriu se sustine ca adresa ar fi falsa pentru ca in adresa se solicita alocarea sumei totale de 17 miliarde ROL (6 miliarde pentru CJ Vrancea, 4 miliarde pentru CL Racoasa si 7 miliarde pentru CM Focsani) „in vederea asigurarii finantarii unor obiective de investitii aflate in derulare”, in conditiile in care scopul pentru care s-a solicitat alocarea sumelor pentru CJ Vrancea si anume achizitionarea complexului Caprioara (denumirea obiectivului de investitii fiind in adresa aceea de „achizitia unor imobile pentru functionarea serviciilor publice de interes judetean si comunitar”) nu s-ar fi aflat in derulare. Insa chiar in rechizitoriu se arata ca la data emiterii adresei pretins false fusese intocmit de catre inculpata TEODORESCU VALERIA un referat datat 4.10.2004, prin care se solicita aprobarea propunerii de achizitionare a Complexului „Caprioara”, in vederea repunerii acestuia in circuitul de alimentatie publica in vederea obtinerii de venituri (f. 97 R), referat care a fost aprobat de inculpatul OPRISAN MARIAN (vezi fila 176, vol. 40). Deci achizitionarea Complexului Caprioara se afla in derulare intrucat din punct de vedere administrativ o astfel de investitie presupunea preexistenta unui referat aprobat de presedintele consiliului judetean. Oricum este irelevant daca achizitia se afla in derulare sau nu cata vreme in cuprinsul adresei a fost detaliat mai precis obiectivul: „achizitia unor imobile pentru functionarea serviciilor publice de interes judetean si comunitar”.

Cat priveste scopul achizitionarii complexului, respectiv in vederea repunerii acestuia in circuitul de alimentatie publica in vederea obtinerii de venituri, astfel cum a solicitat inculpata TEODORESCU VALERIA in referatul supus aprobarii inc. OPRISAN MARIAN, sau pentru functionarea serviciilor publice de interes judetean si comunitar, astfel cum s-a solicitat in final prin adresa, acesta atesta existenta unui proces decizional in care presedintele consiliului judetean si-a impus viziunea. (…)

Achizitionarea Complexului Caprioara s-a inscris in mod corect la categoria “cheltuieli neprevazute aparute in timpul exercitiului bugetar”. Aceasta deoarece din publicatiile de vanzare intocmite de Federalcoop Vrancea pe parcursul anilor 2003-2004 (f. 519 - 533 vol. 40 dup) si din declaratiile date de martorele Nichita Erselia (fosta presedinta a Federalcoop Vrancea, f. 346 - 348 vol. 40 dup, f. 489 vol II dosar instanta) si Anghene Marinela (f. 349 vol. 40 dup) reiese ca doar in toamna anului 2004 Centrocoop a fost de acord cu scaderea substantiala a pretului complexului. Aceasta in conditiile in care complexul era scos la vanzare inca din anul 2002 si a existat doar o singura oferta (4 milioane ROL - f. 96 din R), oricum cu mult sub pretul evaluat de catre vanzator. Cumpararea s-a facut ulterior de CJ Vrancea cu aprox. 18 miliarde ROL. Deci, avand in vedere ca achizitionarea complexului a devenit oportuna abia in toamna anului 2004, adica in mod neprevazut in cursul exercitiului bugetar, sumele alocate CJ Vrancea au fost solicitate si acordate in mod legal si temeinic.

Nu in ultimul rand trebuie mentionat ca adresa pretins falsa nu reprezinta altceva decat completarea unui formular tipizat. A se vedea in acest sens modelul de adresa de la f. 203 vol. 40 dup care cuprinde inclusiv exprimarea „in vederea asigurarii finantarii unor obiective de investitii aflate in derulare” reprosata inc. OPRIsAN MARIAN.(...)

Potrivit rechizitoriului folosul obtinut de inc. OPRISAN MARIAN, „adevaratul substrat” al investitiei (f. 105 R), l-ar fi constituit punerea in valoare a terenurilor acestuia si ale membrilor familiei sale situate in proximitatea Complexului Caprioara. Pentru a argumenta aceasta acuzatie procurorul s-a bazat pe informatii „de notorietate si comentate pe spatii ample de catre diverse organe de presa si posturi de radio”(f. 106 R) potrivit carora, la vremea respectiva, in Crangul Petresti, in care este situat si Complexul Caprioara, urma sa se edifice asa-numitul ”Disneyland Focsani”, proiect abandonat ulterior. Speculatiile de presa de la care porneste acuzarea sunt amplificate prin aprecieri asupra oportunitatii achizitiei, care depasesc competentele legale ale procurorului. Si constatarea nulitatii absolute a Hotararii nr 100/12.11.2004 a CJ Vrancea prin care s-a dispus rectificarea bugetului consiliului judetean (f. 108 R) depaseste competenta legala a procurorului.

Se incalca din nou prev. art. 126 al.1 din Constitutia Romaniei (in acelasi sens a se vedea sectiunea II pct. E al considerentelor) procurorul substituindu-se (din nou) instantelor judecatoresti, care sunt singurele in masura sa anuleze sau sa constate nulitatea unui act administrativ. Este cunoscut ca si in cazul unei nulitati care intervine ope legis este nevoie de o statuare judecatoreasca. Or, nicio instanta nu a s-a pronuntat asupra Hotararii nr 100/12.11.2004 a CJ Vrancea, motiv pentru care aceasta se bucura de prezumtia de legalitate a oricarui act administrativ.

In sustinerea acuzatiei s-a mai facut referire si la Hotararea nr 100/27.02.2003 a CJ Vrancea, la adrese si note de informare emise de aceeasi institutie (f. 235, 240, 241, 609 vol. 40 dup). Din toate acestea rezulta ca CJ Vrancea a efectuat demersuri pentru trecerea suprafetei de 117, 76 ha padure si constructii situate pe raza com. Vanatori, jud. Vrancea din proprietatea publica a statului in domeniul public al Judetului Vrancea in scopul amenajarii unui parc natural de agrement si recreere.

Sustinerea ca achizitionarea de catre CJ Vrancea a Complexului Caprioara ar avea o legatura ilicita cu initiativa CJ Vrancea de amenajare in Crangul Petresti a unui parc natural, care la randul sau ar fi legata de asa-numitul proiect ”Disneyland Focsani” reprezinta o simpla speculatie. Aceasta deoarece proiectul nu s-a realizat. Prin urmare terenurile inculpatului si ale familiei sale nu s-au apreciat.

In consecinta, prin achizitionarea Complexului Caprioara inc. OPRISAN MARIAN sau familia acestuia nu au dobandit nicio suma de bani, niciun bun sau folos. Cu atat mai putin bani, bunuri sau foloase necuvenite. Achizitia complexului s-a facut la un pret convenabil pentru CJ Vrancea – 17, 850 miliarde lei, cu 20% mai scazut fata de pretul stabilit de catre vanzator in urma evaluarii – 22, 460 miliarde lei.

Pentru aceste considerente, vazand neintrunirea elementelor constitutive, instanta, in baza art. 396 al 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., va achita inculpatul OPRIsAN MARIAN sub aspectul savarsirii infractiunii de utilizare a subventiei in alte scopuri prev de art.10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen.1969.(...)

Lipsa pagubei

Prin rechizitoriu s-a retinut in sarcina inculpatului OPRISAN MARIAN ca prin achizitionarea Complexului Caprioara „a reusit sa obtina un avantaj patrimonial, atat in folosul FEDERALCOOP Vrancea, cat si a sa personala, prin punerea in valoare a terenurilor aflate in proximitatea complexului turistic”.

Si in acest caz (ca si la sectiunea II E) potrivit acuzarii paguba o reprezinta intreaga suma de bani platita pentru achizitionarea Complexului Caprioara (f. 109 R). Pentru a ajunge la aceasta concluzie procurorul, cu incalcarea art. 126 al 1 din Constitutia Romaniei (“Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”), a constatat nulitatea absoluta a Hotararii nr 100/12.11.2004 a CJ Vrancea prin care s-a dispus rectificarea bugetului consiliului judetean. A mai constatat procurorul lipsa unei cauze licite si lipsa elementului consimtamant derivata din lipsa unei hotarari a CJ Vrancea, contractul fiind „nul de drept” (f. 109 R). in continuare s-a aratat ca “nici elementul consimtamant nu subzista, intrucat invinuitul DIACONU MIRCEA nu a avut dispozitie scrisa si speciala din partea invinuitului OPRISAN MARIAN (vezi art. 118 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 si art.17 alin. 3 din O.U.G. nr. 45/2003), care la randul sau nu a avut o hotarare de consiliu judetean. Nici in acest caz, platile nu au urmat procedura controlului financiar preventiv propriu, normele incalcate fiind aceleasi ca si la fapta descrisa anterior.”

Deci la fel ca si in cazul prejudiciului retinut la pct. A si B din rechizitoriu si prejudiciul retinut la pct. C este stabilit global, nu printr-un calcul economic propriu-zis, ci ca urmare a unor rationamente juridice si de oportunitate eronate, emise de procuror cu depasirea competentelor sale legale. Judecata reitereaza ca instantele judecatoresti sunt singurele in masura sa anuleze sau sa constate nulitatea contractelor. Este cunoscut ca si in cazul unei nulitati de drept, care intervine ope legis, este nevoie de o statuare judecatoreasca. Or, nicio instanta nu a s-a pronuntat in sensul conferit de catre acuzare. Dimpotriva, prin Sentinta Civila nr. 72/23.12.2010 pronuntata in dos nr 4770/110/2008 al Tribunalului Bacau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ (f. 414- 433 vol II dos inst) ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 4770/110/26.06.2008 a Curtii de Apel Bacau, Sectia a II a Civila si de Contencios Administrativ si Fiscal (f. 434 vol II dos inst) a fost respinsa ca nefondata actiunea prin care Camera de Conturi a Judetului Vrancea a investit instanta cu incheierea la care face referire acuzarea (f. 109 R). Prin urmare premisele juridice de la care a pornit procurorul au fost gresite.

La data de 05.09.2007 a fost incheiat in forma autentica contractul de vanzare-cumparare al Complexului Caprioara, data la care acesta a intrat in proprietatea Consiliului Judetean Vrancea operand transferul de proprietate de la Federalcoop (f. 309 vol. 4 dosar instanta).

In aceste conditii cum ar putea sa constituie paguba aducerea in patrimoniul CJ Vrancea a Complexului Caprioara, avand in vedere ca achizitia s-a facut la un pret convenabil ? Adica cu 17, 850 miliarde lei, pret cu 20% mai scazut fata de cel stabilit de catre vanzator – 22, 460 miliarde lei.

La aceasta intrebare specialistul Tataru Dumitru nu da un raspuns economic, care ar fi fost propriu pregatirii sale (f.338 vol 1 dos inst) si conform atributiilor sale legale. Potrivit art. 113 al 2 Cpp 1969 „celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control”.

Or, nu a fost respectat textul legal cata vreme specialistul Tataru Dumitru se pronunta masiv asupra unor aspecte exclusiv juridice, care exced pregatirii sale: legalitatea solicitarii de aprobare de catre guvern a sumei de 3 miliarde din fondul de rezerva (f. 540 - 542 vol. 40 dup), legalitatea procesului – verbal de negociere si a contractului de vanzare – cumparare (f. 553 - 555 vol. 40 dup), legalitatea sedintelor CJ Vrancea cu interpretari ale stenogramelor si erori asupra cvorumului necesar (f. 547 - 558 vol. 40 dup), etc.Revenind la presupusa paguba ce s-ar fi produs prin achizitionarea Complexului Caprioara se observa ca in tot cuprinsul raportului de constatare intocmit de specialistul Tataru Dumitru (f. 536 – 578 vol. 40 dup si anexele din continuare) nu se indica o suma care ar fi reprezentat - sa spunem, urmarind logica acuzarii - o eventuala diferenta intre pretul platit de CJ Vrancea si valoarea reala a complexului. Nici nu se putea indica o astfel de suma pentru ca specialistul Tataru Dumitru nu a procedat la o evaluare propriu-zisa a complexului. Nu s-a deplasat la fata locului pentru a inventaria hotelul, restaurantul, piscina, sala multifunctionala, racordul termic, cele doua centrale termice si alte numeroase componente ale complexului ori pentru a stabili gradul de uzura al acestuia. De fapt specialistul a omis sa intreprinda tocmai ceea ce se referea strict la specializarea sa economica. (…)

Situatia este similara cu cea a raportului de constatare tehnico-stiintifica financiara intocmit de specialistul Laurentiu Hanganu pe care s-a sprijinit acuzarea pentru a dovedi asa zisul prejudiciu de la pct. A si B din rechizitoriu. Asa cum specialistul Laurentiu Hanganu nu a calculat efectiv presupusul prejudiciul rezultat din lucrarile de pietruire, iar in lipsa unei expertize in constructii drumuri si poduri nici nu putea face a acest calcul, nici specialistul Tataru Dumitru nu a determinat economic presupusa paguba, iar in lipsa unei evaluari efective a Complexului Caprioara nici nu putea face a acest calcul. Ambii specialisti „au determinat prejudiciul” in urma unor constatari juridice ce depasesc limitele competentelor lor legale.

Este greu de inteles ratiunea pentru care, incalcand prev. art. 113 al 2 Cpp 1969, organele de urmarire penala au procedat mai intai la delegarea catre alte persoane a unor atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control pentru ca ulterior sa le preia gata exercitate de persoane care pur si simplu nu au calitatea pretinsa de lege si anume aceea de „specialisti cu inalta calificare” (cum obliga art. 11 al 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002) sau nici macar aceea de „specialisti” (cum obliga art. 112 Cpp 1969), in raport cu materia in care se pronunta. (…) Deci domnul Tataru Dumitru are o anumita specializare in domeniul economic insa nu are niciun fel de studii juridice. Cu toate acestea, in proportie de peste 95%, raportul de constatare se refera la aspecte de natura juridica. Constatarile din raport au fost preluate de catre procuror (f.103, 104 R). In mod evident daca specialistul nu a fost in masura sa determine din punct de vedere economic presupusa paguba, nici procurorul nu a fost in masura sa faca acest lucru.

Deci paguba, care este un element de natura materiala si patrimoniala, nu a fost determinata nici macar de catre acuzare. In schimb atat in raport cat si in rechizitoriu se fac consideratii ample cu privire la un aspect care, in lipsa pagubei, nu intereseaza din punct de vedere penal: oportunitatea investitiei.

Procurorul preia constatarile si concluziile specialistului Tataru Dumitru potrivit carora achizitia ar fi fost inoportuna, iar de „utilizarea ineficienta a fondurilor este responsabil presedintele Consiliului Judetean Vrancea (vezi fila 563, vol. 40)”. Specialistul Tataru Dumitru si-a motivat utilizarea ineficienta a fondurilor cu urmatoarele: complexul costa in total 17,85 miliarde lei, era nefunctional, necesita cheltuieli cu paza, avea grad ridicat de uzura (f. 563 vol. 40 dup). Desi s-a facut referire la raportul de evaluare intocmit la cererea vanzatorului, aceasta s-a facut numai pentru a motiva asa-zisa utilizare ineficienta a fondurilor.

Nu a fost tratat corespunzator un aspect esential: pretul. Pretul de la care evaluatorul a recomandat valoarea de pornire a licitatiei a fost de 22.050.000 mii lei (22, 050 miliarde lei). (...)

In concluzie prin achizitionarea Complexului Caprioara CJ Vrancea a dobandit la un pret avantajos un activ patrimonial care dupa identificarea surselor de finantare poate intra in circuitul public. In aceste conditii si sustinerile referitoare la utilizarea ineficienta a fondurilor/oportunitatea investitiei sunt lipsite de temei.”

Marian Oprisan despre Traian Basescu

In motivarea sentintei se regasest un pasaj in care Marian Oprisan il aduce in discutie in fata instantei pe fostul Presedinte al Romaniei, Traian Basescu, despre care sustine ca s-ar afla in spatele dosarului “Caprioara”: “Inculpatul OPRISAN MARIAN a declarat ca dosarul de fata constituie o rafuiala politica incepand chiar de la sesizarea Curtii de Conturi, care a fost facuta de adversarii sai politici. A mai aratat inculpatul ca fostul presedinte Traian Basescu si-a manifestat interesul politic pentru dosarul de fata exprimandu-se, in cursul unei declaratii de presa din iulie 2005, ca „singura stare de urgenta a lui Marian Oprisan este la DNA” (f. 73 - 76 vol I dosar instanta). Din inregistrarea existenta pe suportul optic depus de inculpat in vol. VI al dosarului instantei (care poate fi urmarita si la adresa https://www.youtube.com/watch?v=PtDWtvlaTT8) rezulta ca afirmatia fostului Presedinte al Romaniei este reala, cu diferenta ca acesta s-a exprimat „la PNA” si nu „la DNA”. Instanta nu este in masura sa confirme sustinerile inculpatului, insa este cert ca afirmatia mentionata nu a fost facuta in exercitarea vreuneia din atributiile constitutionale ale Presedintelui Romaniei, mai ales in conditiile in care urmarirea penala impotriva inculpatului OPRISAN MARIAN a fost inceputa abia ulterior, la data de 5 octombrie 2005”.

*Cititi aici integral sentinta Judecatoriei Cluj Napoca din dosarul “Caprioara”