Procurorii de la Sectia de urmarire penala si criminalistica din PICCJ, condusa de Camelia Sutiman (foto 1), au finalizat dosarul fostului loctiitor si comandant al Coloniei de munca de la Periprava, Ioan Ficior (foto 2). Acesta a fost trimis in judecata, luni 18 august 2014, pentru infractiuni contra umanitatii. Procesul reprezinta o premiera in Justitia romana de dupa 1990, avand in vedere numarul enorm de morti la care se refera acest dosar. Mai exact, este vorba de 103.

Potrivit PICCJ, in perioada 1958-1963, cand Ficior a ocupat functiile de loctiitor si comandant al Coloniei de munca Periprava, s-au inregistrat 103 decese in randul detinutilor politici, ca urmare a lipsei medicamentelor si a ingrijirii medicale, a refuzului de a acorda asistenta adecvata, a conditiilor inumane si a relelor tratamente si alte violente. Procurorii arata ca, prin functiile pe care le-a detinut, Ioan Ficior era responsabil cu viata detinutilor. Cele mai multe decese, 53 la numar, s-au inregistrat in anul 1960. Cel mai tanar detinut decedat in perioada 1958-1963 avea 19 ani, iar cel mai in varsta 71 de ani.

Prezentam comunicatul PICCJ:

“In dosarul avand ca obiect denuntul formulat de catre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc impotriva numitului FICIOR IOAN, procurori ai Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au finalizat cercetarile si au dispus trimiterea acestuia in judecata sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea situatie de fapt:

In perioada 01.08.1958 – 01.11.1963, in calitate de loctiitor si comandant al Coloniei de munca de la Periprava, inculpatul Ficior Ioan a savarsit actiuni si inactiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivitatii reprezentata de detinutii politici incarcerati in Colonia de munca de la Periprava, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea fizica a detinutilor politici. De mentionat ca in perioada mai sus enuntata au fost inregistrate un numar de 103 decese in randul detinutilor politici, ca urmare a unor actiuni ce depasesc cadrul legal, respectiv lipsa medicamentelor si a ingrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenta adecvata, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, lipsa incalzirii, pedepsele aplicate discretionar si abuziv detinutilor, conditii de detentie inumane, rele tratamente si alte violente, ignorarea adreselor si sesizarilor formulate de catre detinuti.

Astfel, in calitate de comandant de colonie de munca, inculpatul Ficior Ioan era direct responsabil de „viata detinutilor”, asa cum se arata in Regulamentul de functionare al Directiei Generale a Penitenciarelor, ceea ce inseamna ca ansamblul conditiilor de detentie era organizat sau cel putin tolerat de catre acesta.

Este de notorietate faptul ca regulamentele in materia conditiilor de detentie ce erau in vigoare in acea perioada constituiau doar premisele organizarii regimului de exterminare in penitenciare si colonii de munca, sau il imbracau intr-o forma oficiala, in timp ce masurile concrete luate pentru anihilarea detinutilor politici erau lasate in grija comandantilor de penitenciare și doar amendate prin ordine si recomandari neoficiale venite pe linie de partid. Decesul detinutilor politici survenea in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic.

In concret, detinutii erau supusi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completa de familii si de orice alte persoane, de lumea externa in general, conditii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din baraci, sanctiunile fizice crunte pentru abateri minore, hrana deficitara, detinutii fiind in permanenta infometati si insetati, avand dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor si, nu in ultimul rand, conditiile de munca inumane la care erau supusi acestia. Regimul impus nu asigura sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea 10 ani.

Astfel, asa cum am mai precizat, detinutii nu primeau suficienta mancare si apa, dar erau pusi sa munceasca in conditii grele de dimineata pana seara. Acestia nu se puteau odihni corespunzator, camerele fiind supraaglomerate, si nu se puteau spala. Conditiile insalubre duceau la imbolnavirea detinutilor, caz in care acestia erau scosi la munca in continuare si nu primeau ingrijiri medicale. La toate acestea se adauga violentele psihice exercitate de Ficior Ioan direct sau prin subalternii sai. Toate aceste elemente luate impreuna au provocat moartea mai multor detinuti.

Pana in prezent din documentele studiate a reiesit faptul ca, in intervalul 01.08.1958 – 01.11.1963, in care la conducerea coloniei de la Periprava s-a aflat inculpatul Ficior Ioan, au decedat 103 detinuti, toti facand parte din colectivitatea contrarevolutionarilor.

O statistica a cauzelor de deces, asa cum reiese din actele de moarte, dupa caz, din fisele medicale identificate in arhiva, indica, spre exemplu, urmatoarele cauze:

- 15 decese cauzate de enterocolita cronica sau acuta, asociata sau nu cu alte afectiuni. Una dintre afectiunile cu care se asociaza enterocolita este casexia;

- 19 decese cauzate de tuberculoza si/sau pneumonie;

- 21 decese cauzate de diverse afectiuni ale aparatelor digestive si excretor;

- 32 decese cauzate de afectiuni cardiace.

Din analiza datelor statistice, rezulta ca in perioada august 1958 – septembrie 1963, la Colonia de munca Periprava au fost inregistrate, potrivit documentelor oficiale, un numar de 103 decese (toti facand parte din colectivitatea contrarevolutionarilor), anul cu cele mai multe fiind 1960, cand s-au inregistrat 53. Din cele 103 cazuri de decese, cel mai tanar detinut decedat in anul 1960 avea 19 ani, iar cel mai in varsta detinut decedat in anul 1961, avea 71 de ani.

Intr-un referat privitor la desfasurarea activitatii in cadrul Formatiunii Periprava, intocmit de organele de control ale Directiei Generale a Penitenciarelor, Coloniilor si Unitatile de Munca se consemneaza tendinta abuziva de pedepsire a detinutilor cu maximul de pedeapsa fara a se tine cont de gravitatea faptelor. Acelasi referat consemneaza si o serie de abuzuri comise la Periprava in timpul conducerii lui Ficior Ioan, descrise ca „anarhice”, fara a tine socoteala de prevederile regulamentare. Astfel de pedepse erau: bataile, legarea de copac cu catuse timp de mai multe ore la temperaturi de 20 de grade. Aceste documente sunt completate cu marturiile fostilor detinuti, care amintesc de abuzurile la care au fost supusi de catre comandantul formatiunii si personalul din subordine.

Practic, organizarea si functionarea regimului de exterminare, neputand fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea si inventivitatea comandantilor de penitenciare, dar si de obedienta acestora si fidelitatea aratata fata de partid.

Repartizarea la conducerea penitenciarelor se facea si prin raportare la calitatea detinutilor politici si interesul Partidului pentru eliminarea lor rapida. Se remarca faptul ca in cadrul Coloniei de munca Periprava erau incarcerati in preponderenta contrarevolutionari, dar si oameni politici fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat in reeducare si de incredere. Asa se explica duritatea extrema a comandantului Ficior Ioan si rezultatele tulburatoare obtinute in procesul de exterminare pus la punct de acesta.

Dosarul a fost inaintat, spre competenta solutionare, Curtii de Apel Bucuresti”.