De obicei, cand vine vorba despre Justitie, discutiile se concentreaza doar in jurul independentei magistratului.

Daca acesta poate sau nu poate sa fie manipulat, constrans, influentat, corupt, etc. in ultima perioada, specialistii au analizat mai mult raportul Justitiei cu celelalte puteri in Stat si modul in care opinia publica actioneaza asupra judecatorilor implicati in dosare mediatizate excesiv. Astfel, a aparut in lumina reflectoarelor Consiliul Superior al Magistraturii, un organism discret pana acum cativa ani, dar foarte vocal astazi. In prezent, mai mult decat oricand, CSM emite la kilogram comunicate si decizii de aparare a reputatiei magistratilor, iar membrii sai, intervin, in emisiuni televizate, direct sau prin luari de pozitii. Se tocmesc, se cearta si se impaca, fac aliante si iau decizii in functie de interese personale - tema de baza fiind independenta magistratului si refuzul angajarii oricarei raspunderii concrete a acestuia.

“Analistii” domeniului nu mai par interesati si nici nu aduc discutie “impartialitatea” fundamentala actului de justitie. “Impartialitatea magistratului”, asezata in Constitutia Romaniei chiar inaintea textului privind independenta Justitiei (art.124 alin.3), este un principiu sensibil deoarece tine de latura subiectiva a actului de justitie, de modalitatea in care instanta de judecata isi formeaza convingerea interioara atunci cand judeca o cauza.

Am adus acest principiu in discutie, deoarece ni se pare ca uitarea asternuta asupra lui este simptomatica pentru actul de justitie romanesc.

Toata lumea este de acord cu faptul ca, la noi increderea in Justitie este in cadere libera. Zilnic, in diferite medii, se intersecteaza acuze din toate directiile: Consiliul Superior al Magistraturii acuza mass-media, Ministerul Justitiei, Guvernul si Parlamentul. La randul sau, Ministerul Justitiei si Guvernul acuza CSM, membri CSM acuza ceialalti membri CSM, magistratii acuza membri CSM si asa mai departe. in realitate, problema de baza este cresterea alarmanta a lipsei de impartialitate in randul judecatorilor.

Din ce in ce mai des, magistratul pronunta hotarari in functie de simpatii, antipatii, de toane de moment sau tinand cont de experiente si interese personale. De prea multe ori, judecatorul stie solutia inainte de a incepe procesul. Cercetarea judecatoreasca s-a transformat intr-un simulacru procedural, in care partile : avocatii si judecatorii, urmeaza niste pasi si se prefac, deseori, ca “descopera adevarul”. Adevarul este ca, nimeni nu mai este interesat de adevar. Justitia tinde sa devina un simulacru. Persoanele care apeleaza la Justitie pleaca din salile de judecata cu sentimentul ca au fost batjocoriti, manipulati si tratati cu condescendenta de cei care trebuie sa imparta dreptatea.

Impotriva acestei situatii de fapt, se fac plangeri la Ministerul Justitiei si la Consiliul Superior al Magistraturii. Exista tot mai numeroase sesizari despre magistrati care s-au evidentiat in instanta printr-un comportament abuziv fata de parti, dovedind o pregatire profesionala discutabila, iar hotararile lor sunt lipsite de orice fundament legal sau fara legatura cu speta. Raspunsurile Ministerului Justitiei la aceste sesizari dovedesc faptul ca institutia nu intelege sa aplice legea care ii da competenta in ce priveste cercetarea disciplinara, iar Consiliul Superior al Magistraturii transmite, aproape invariabil, ca nu poate sa se amestece in actul de justitie si ca exista cai legale de atac (raspuns dat inclusiv atunci cand astfel de cai nu mai exista, fiind hotarari irevocabile).

Recent, la presiunea Comisiei Europene, legislatia in materie a fost modificata, in sensul ca, in cursul cercetarii disciplinare, petentii pot solicita sa fie audiati si pot proba sustinerile din memoriu. Rezultatul modificarii ? Cu exceptia cazurilor intens mediatizate sau in care exista un conflict sau un interes in cadrul corpului de judecatori, nici un memoriu nu mai trece de faza cercetarii prealabile, astfel incat nu mai pot fi administrate probe, iar inspectorii resping de plano sesizarea. Raspunderea judecatorilor nu poate fi angajata din varii motive. Lipsa unui cadru legal clar si existenta unui termen de prescriptie foarte scurt, garanteaza esecul unui astfel de demers in conditiile in care magistratii incearca din rasputeri sa descurajeze orice incercare de crearea a unei practici in acest sens.

Se poate observa ca pe masura ce actul de justitie se degradeaza si din ce in ce mai multi magistrati abuzeaza de puterea ce li s-a dat prin statutul propriu, corpul profesional al judecatorilor - Consiliul Superior al Magistraturii - cat si conducerile instantelor lupta din raspunteri sa asigure sau sa creeze imposibilitatea controlului impartialitatii judecatii. Se fac presiuni pentru prorogarea continua a intrarii in vigoare a prevederilor legale privind obligativitatea inregistrarii sedintelor de judecata, s-au secretizat dosarele profesionale ale magistratilor, se refuza cu obstinatie publicarea CV-ului profesional al magistratilor pe site-ul instantelor de judecata (chiar daca CV-ul profesional este doar o concesie schioapa facuta solicitarilor repetate ale AMJ de a se publica site-ul european al judecatorilor pentru ca partile si reprezentantii acestora sa stie daca exista sau nu cauze de incompatibilitate) si se refuza indicarea numelui judecatorului care intra in sala de judecata. De aceea credem ca, la nivel inalt, perceptia asupra misiunii pe care orice judecator o are, este gresita, iar actuala pozitionare a corpului administrativ al judecatorilor nu poate duce decat la falimentul Justitiei romane.

Atat organismele Uniunii Europene, cat si restul membrilor acesteia au convingerea tot mai ferma ca Justitia este o mare problema in Romania. Iar atat timp cat “problema” nu este rezolvata, nici un resortisant UE nu va putea sa investeasca in siguranta, in tara noastra. Deja exista numeroase semnale de alarma asupra multiplelor deficiente economice si politice romanesti ce vor avea repercusiuni asupra intregului sistem construit in 60 de ani de democratie europeana.