Judecatorii Mitu Stegaru si Ana Otilia Bombos, de la Tribunalul Bucuresti, insarcinati fiecare cu prelungirea mandatelor de arestare pentru membrii clanului Preda (acuzati de trafic de droguri si de furtul armelor de la Ciorogarla) s-au inspirat din motivarea incheierii de prelungire a arestarii data in acelasi caz de colega lor, judecatorul Viorica Dinu, cea care solutionase anterior doua cereri de prelungire a mandatelor de arestare preventiva, prima in data de 20 ianuarie 2010, si cea de-a doua in 14 aprilie 2010. Surprinzator, multe din frazele folosite de judecatoarea Viorica Dinu in incheierile sale, au fost preluate ad-literam in motivarea incheierilor redactate de judecatorii Mitu Stegaru si Ana Otilia Bombos. Daca judecatorul Bombos a mai schimbat pe ici pe colo cuvintele “inspirate” din motivarea colegei sale, magistratul Mitu Stegaru si-a pus semnatura pe o incheiere copy-paste, in integralitate. Dovada ca magistratii Bombos si Stegaru au “tras cu ochiul” la motivarea colegei lor este invocarea, in sustinerea deciziei, a acelorasi cazuri din jurisprudenta CEDO, cu aceleasi cuvinte.

Prima incheiere de prelungire a mandatelor, “reprodusa” pe banda rulanta

In data de 20 ianuarie 2010, judecatorul Viorica Dinu, de la Tribunalul Bucuresti, a solutionat cererea procurorilor Parchetului General de prelungire a masurii arestarii preventive pentru 15 dintre membrii clanului Preda, in dosarul cu numarul 1772/3/2010. Instanta a admis solicitarea anchetatorilor, si a motivat decizia de a prelungi starea de arest a inculpatilor asa cum vom arata in cele ce urmeaza, evidentiind frazele ce se regasesc si in motivarile ulterioare ale incheierilor judecatorilor Otilia Bombos si Mitu Stegaru (Incheierea din 18 februarie 2010 – dosar 8755/3/2010 si, respectiv, din 12 mai 2010 – dosar 23.467/3/2010)

Iata fragmentele copiate ad-literam: (...) “Potrivit art.155 Cpp, arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate”

-Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general in aceasta materie in hotararea Wemhoff contra Germaniei: detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarei cauze pentru a se vedea in ce masura exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate (Labita contra Italiei).

-Prin prisma acestor principii generale stabilite de jurisprudenta CEDO (obligatorie pentru instantele nationale o data cu ratificarea de catre Romania a Conventiei Europene a Drepturilor Omului) si a legislatiei interne, instanta va analiza motivele invocate de catre Parchet pentru prelungirea masurii arestarii preventive.

-(…) In cauza sunt incidente si prevederile art 148 lit. f Cod procedura penala, intrucat pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar in raport de numarul infractiunilor, natura acestora, gradul de pericol social ridicat al fiecareia, de impactul pe care il au astfel de infractiuni asupra sanatatii publice, securitatii raporturilor juridice, se apreciaza ca lasarea inculpatilor in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

-(…) Nu in ultimul rand, in analiza pericolului pentru ordinea publica, trebuie avuta in vedere si perspectiva rezonantei pe care o astfel de fapta o are in randul unei colectivitati (inculpatii fiind bine organizati, evidentiindu-se modul conspirat si profesionist de actiune al acestei grupari criminale), lasarea in libertate a inculpatilor in atare situatie avand drept consecinta crearea unei stari de insecuritate.

-CEDO a stabilit ca persistenta motivelor plauzibile de a banui ca persoana privativa de libertate ar fi comis o infractiune este o conditie sine qua non a regularitatii mentinerii in detentie, dar, dupa un anumit timp, ea nu mai este suficienta. Curtea trebuie sa stabileasca daca celelalte motive invocate de autoritatile judiciare continua sa legitimeze privarea de libertate. Cand se dovedesc “suficiente” si “pertinente”, ea cerceteaza daca autoritatile nationale competente au abordat continuarea procedurii cu o diligenta particulara. Complexitatea si particularitatile cauzei sunt elemente ce trebuie luate in considerare in aceasta privinta (Tomassi c Frantei, Letellier c Frantei, Scott c Spaniei, Labita c Italiei). Nu este nicio indoiala ca, chiar si in situatia in care un acuzat este mentinut in detentie in baza unor necesitati de ordine publica, poate exista o incalcare a articolului 5.3, daca, pentru acest motiv, procedura se prelungeste pentru o perioada de timp considerabila (Wemhoff c Austriei). Totusi, celeritatea particulara la care un acuzat detinut are dreptul, nu trebuie sa afecetze eforturile magistratilor de a-si indeplini sarcina cu diligenta necesara pentru a face lumina in acea cauza (Wemhoff c Austriei; Tomassi c Frantei). Fata de aceste principii stabilite de Curte, tribunalul apreciaza ca in raport de complexitatea cauzei, pentru a se permite buna desfasurare a procesului penal si fata de durata arestarii preventive pana la acest moment, ca motivele invocate sunt suficiente pentru a dispune mentinerea masurii.

-Fata de considerentele expuse, intrucat temeiurile retinute la dispunerea masurii arestarii preventive ale inculpatilor impun in continuare privarea de libertate a acestora, in vederea bunei desfasurari a procesului penal si pentru a efectua actele de urmarire penala necesare finalizarii acesteia, apreciind ca in raport de circumstantele cauzei si ale inculpatilor, privarea de libertate nu se intinde dincolo de limitele rezonabile apreciate in considerarea interesului public real ocrotit, instanta va admite cererea Parchetului (...)”.

Mitu nici macar nu a citit ce copiaza

Cu referire la textul de mai sus, pe care l-a copiat de la colega sa, judecatorul Mitu Stegaru nu a tinut cont ca in momentul emiterii primei incheieri de prelungire a starii de arest, de catre magistratul Viorica Dinu, adica in ianuarie 2010, cei 15 inculpati nu erau trimisi in judecata. Ca atare, magistratul Mitu Stegaru nu mai putea invoca in Incheierea sa, ca argument pentru prelungirea arestului, faptul ca mai sunt acte de facut pentru finalizarea urmaririi penale. Aceasta intrucat, la judecata lui 12 mai 2010, dosarul fusese deja trimis in instanta.

Judecatoarea Ana Bombos a copiat mai usurel

Cea de-a doua prelungire a mandatului de arestare, in dosarul clanului Preda a fost acordata de judecatoarea Ana Otilia Bombos, in data de 18 februarie 2010. Ratiunile care au stat la baza prelungirii sunt inspirate, la randul lor, tot din motivarea incheierii din ianuarie 2010, data de judecatorul Viorica Dinu. Bombos a fost insa mai retinuta, a preluat doar cateva fraze. Iata fragmentele copy-paste:

-“Art 155 C.P.P reglementeaza situatia prelungirii duratei arestarii preventive in cursul urmaririi penale, statuand ca aceasta se poate face daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.

-CEDO a stabilit principiul general in aceasta materie prin jurisprudenta creata (….) iar aprecierea limitelor rezonabile ale unei arestari preventive se face in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, in aprecierea existentei indiciilor cu privire la existenta unui pericol real pentru un interes public ce prevaleaza in ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie sau regulii respectarii libertatii individuale (Labita contra Romaniei)”.

-(…) Avand in vedere aceste reguli de baza, obligatorii in ce priveste legislatia interna si solutiile de jurisprudenta CEDO, tribunalul apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art 143 Cpp (…). -In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor prevazute de art 148 lit f CPP, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar natura infractiunilor-numarul acestora, gradul de pericol social concret al acestora, impactul pe care acestea il au asupra securitatii ordinii publice nationale si sanatatii publice impun concluzia ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol pentru ordinea publica”.