Cei doi judecatori de la Curtea de Apel Bucuresti care au achitat-o pe numita Mariana Rarinca nu au facut nimic altceva decat sa dezveleasca oglinda cu grija acoperita de dusmanii corupti ai democratiei romane, lasand sa se vada in ea chipul had al statului de drept decazut.

Toata lumea stia adevarul; sau cel putin il simtea. Era greu sa il afirmi insa.

Asta intrucat, pe de o parte, spre a-l afirma trebuia depasit mitul superioritatii Occidentului, al strainatatii in general. Striviti intre complexul de superioritate individuala si cel de inferioritate colectiva, precum si deprinsi sa depinda de jocurile si bunavointa strainilor, romanii nu puteau trece peste laudele aduse de reprezentantii mai mult sau mai putini legitimi ai natiunilor euro-atlantice baronilor incotopeniti in fruntea celor catorva oligarhii dominante ale sistemului judiciar romanesc: DNA, ANI, ICCJ, CSM etc. "Daca ii lauda strainii cum sa zicem noi ca nu sunt buni?!" Cum judecata strainilor este totdeauna cea mai buna (sic!), cand nu vedem ceea ce vad ei inseamna ca vederea noastra este slaba (sic!). De aici s-a nascut diversiunea celor care au incercat sa ne bage in cap ca a o critica pe dna Kovesi sau pe dna Stanciu inseamna a fi anti-occidental, xenofob, corupt sau toate acestea la un loc, adica rusofil (sic!).

Pe de alta parte, cum puteai striga ca "Voda este rau" cand el ii scurta de cap pe boieri, deopotriva cei de tara si cei de curte?! Boierii cei corupti dar si pe boierii necorupti asupra carora un popor profund nemultumit de performantele sale varsa la gramada intreaga ura impotriva propriului destin. Defilarea incatusatilor prin fata camerelor de luat vederi – nedreapta, barbara, josnica, nedemna de un popor civilizat si de o societate europeana moderna – oferea o prea mare satisfactie populara pentru a mai accepta sa recunosti ca zbirii nu erau decat membri ai unui alt clan corupt care practica jertfirea elitei politice nationale ca pe un ritual apt a ascunde propriile lor derapaje legale si morale. Daca gadele este corupt (caci despre calai este vorba iar nu despre judecatori sau procurori) degeaba este bucuria populara! Asa s-a creat terenul propice pentru o a doua diversiune: "Cine da in baronii sistemului judiciar da in justitie si in independenta ei!" Profitand de refuzul, altminteri de inteles, al poporului de a accepta ca satisfactia lui isi are originea intr-o inselaciune odioasa, baronii politicii s-au aliat cu cei ai magistraturii ca sa zapaceasca inca o data poporul si sa il atraga de partea lor impotriva lui insusi.

Iata insa ca apare in scena un om simplu, oarecare, din popor: Mariana Marinca. Un "iobag". Dupa ce sufera incalcari teribile ale drepturilor fundamentale recunoscute ei din varful buzelor de baronatul politicii care nu a facut nimic spre a i le garanta corespunzator, spre norocul ei s-a intalnit cu doi „iobagi ai magistraturii”. Respectiv cu reprezentantii marii mase de judecatori si procurori la randul ei umilita si exploatata de „baronii justitiei”; care au ajuns si ei la capatul rabdarilor. Acestia au strigat, asemenea copilului din basm, "Regele este gol!" si astfel i-au obligat pe romani (dar si pe straini) sa se confrunte cu adevarul voluntar ascuns de cei mai multi in adancul unei constiinte colective auto-reprimate.

Evident, potrivit unei tactici binecunoscute, hotul s-a grabit sa strige "hotii!". Vezi Doamne, cei care s-au solidarizat cu victimele justitiei politizate - iar victima nu este doar femeia arestata fara alta vina decat aceea de a-si fi reclamat drepturile de la un magnat al puterii judecatoresti ci si judecatorii de la Curtea de Apel care achitandu-o au indraznit sa infrunte tunetele si fulgerele nomenclaturii judiciare - ar dori sa manipuleze societatea impingandu-o impotriva "statului de drept". Chipurile acestia ar face criza dintr-o eroare judiciara inevitabila in procese administrate de oameni, ar generaliza un fapt singular necaracteristic, ar exploata un accident nefericit spre a modifica legile penale in asa fel incat sa ii faca scapati pe politicienii corupti din Guvern si Parlament etc. "Daca ceva ar fi in neregula sa lasam justitia sa rezolve lucrurile fara amestec politic din afara!" Toate aceste sustineri sunt de fapt adevaratele diversiuni care tind sa genereze confuzia intre justitie ca institutie sau ca masa a magistratilor corecti, si tagma jefuitorilor magistraturii politizate. Politizate de propria ei nomenclatura sau de propriii ei baroni mai mult decat de altii din afara.

In cazul Rarinca nu este vorba despre o eroare judiciara, nu este vorba despre deschiderea unui posibil proces viitor pentru corectarea unei nedreptati, despre un "caz singular" sau exceptional, despre subminarea luptei impotriva coruptilor, despre inlocuirea oamenilor curajosi din justitie. Manipularea este tocmai aceea pe care o comit chiar cei care refuza sa abordeze problema pe baza datelor ei reale. Schimband datele problemei dar nu si numele ei, se face in cazul Marinca din denuntul calomnios o "eroare judiciara" si din abuzul sistemic in administrarea justitiei un simplu accident de parcurs corectabil in cadrul sistemului, ajungandu-se astfel la o alta concluzie decat cea fireasca. Pe baza acesteia cei care sustin ca ne aflam in fata unei crize a sistemului judiciar pentru solutionarea careia trebuie indepartati potentatii justitiei responsabili de crearea ei si interesati in mentinerea ei, sunt denuntati ca „manipulatori”.

Cu alte cuvinte adevaratii manipulatori spun ca a sanctiona abuzurile justitiei este egal cu a-i favoriza pe corupti si ca daca o persoana din afara autoritatii judiciare lupta impotriva abuzurilor carora le-au cazut victime oameni de rand inocenti solidarizandu-se cu ei, inseamna ca acea persoana este corupta (de prezumtia de nevinovatie nu mai vorbeste nimeni) si urmareste sa scape de pedeapsa dreapta cuvenita pentru propriile sale abuzuri. (sic!)

Or, in realitate este exact invers: magistratii abuzivi sunt aceia cu care coruptii pot cadea la intelegere. Pentru ca orice abuz este in esenta o forma de coruptie inseamna ca magistratii abuzivi sunt ei insisi corupti. Or, corb la corb nu scoate ochiul.

De aceea ii vedem acum pe unii lideri politici cu potentiale probleme penale foarte grave, cum au devenit mari avocati ai baronilor magistraturii. Politicienii care ii apara pe baronii justitiei aflati la originea scandalosului „caz Rarinca” sunt corupti, santajabili sau cumparati; ori cel putin lasi. Din pacate nu au nici „instinctul popular” care il face pe lider sa empatizeze si simpatizeze spontan cu omul din popor aflat in nevoie; au doar instinct populist.

Abuzului magistratilor corupti le cad, iata, victima oameni nevinvoati dintre cei fara putere financiara sau politica, asemenea marii mase a cetatenilor tarii. Surpriza este ca, ametiti de propaganda realizata cu forte unite de baronii politicii si cei ai justitiei, multi oameni de rand, altminteri exploatati si nedreptatiti, au reticente in a se solidariza cu unul de ai lor. Culmea este ca unii tocmai de teama manipularii se lasa manipulati. Aceasta teama se ascunde in spatele unor indoieli de tip legalist („Oare nu ar trebui lasata justitia sa lamureasca lucrurile fara sa ne amestecam noi din afara?"), informational ("Oare stim noi intreg adevarul spetei?"), constitutional ("Oare putem noi critica hotararile judecatoresti?") sau moral ("Oare este bine sa ne aliniem noi in lupta cu politicieni suspectati la randul lor de coruptie?").

Ametiti cu asemenea intrebari, in principiu juste dar fara legatura cu cazul, oamenii nu isi mai pun intrebarile simple si esentiale. „Am dori noi, oare, sau am accepta cu inima usoara ca noi, familiile noastre, sotiile noastre, copiii nostri, prietenii nostri sa fim anchetati si judecati de asemenea magistrati? Am accepta noi oare sa trecem prin experienta Marianei Rarinca?” Daca nu ati accepta atunci solidarizati-va acum cu concetateana dvs Mariana Rarinca, victima a abuzurilor unor magistrati corupti! Mai mult, sustineti-i in acest fel pe magistratii cinstiti care au avut curajul sa dezvaluie abuzul comis in acest caz!

Dna Rarinca a reusit sa obtina o hotarare judecatoreasca definitiva de achitare. Justitia deci, macar de aceasta data a functionat. Asta este o veste buna. Vestea rea este ca in contextul achitarii s-au descoperit abuzurile altor magistrati care, se vede bine, nu se razboiesc doar cu coruptii din politica ci si cu oamenii simpli care le stanjenesc implinirea poftelor. Vestea si mai rea este ca baronii justitiei vor acum sa se solidarizeze intre ei pentru a dovedi ca magistratii care au achitat-o pe dna Rarinca au fost ei cei corupti. Iata, deci, ca hotararile judecatoresti pot fi comentate, criticate si chiar contestate (inclusiv cu argumente fanteziste) dar numai cand ele nu convin varfurilor nomenclaturii judecatoresti. „Baronii” se solidarizeaza intre ei. „Iobagii” nu.

Acum nu este de ales intre corupti si magistrati ci intre magistratii corupti si magistratii cinstiti. Daca nu ii sustinem pe cei din urma punem in cui lupta cu coruptia iar prin asta distrugem natiunea fara drept de apel.

Cat o priveste pe dna Rarinca nu eu sau mai stiu eu cine, ci chiar justitia a declarat-o victima a abuzurilor comise de catre chiar sefii autoritatii judiciare. Or, intre victima si agresor nu poti fi neutru! O asemenea neutralitate insemana a-l favoriza pe agresor, a deveni complicele lui.

Este ceea ce au refuzat sa faca nu doar cativa detestati oameni politici, printre care probabil ma numar si eu, ci chiar asociatiile judecatorilor si procurorilor; si nu numai cele romanesti ci si cele europene.

Romanii au astazi ocazia ca fiind alaturi de unul dintre ei sa arunce in aer increngatura mizerabila care a sufocat si sufoca adevarata justitie si statul de drept. Ei trebuie sa afirme public, parafrazandu-l pe Tudor Vladimirescu, ca "justitia este norodul magistratilor iar nu tagma jefuitorilor din varful autoritatii judiciare". Pentru aceasta, daca este nevoie, sa iesim din nou in strada si sa ridicam din nou baricade!