Cati oameni trebuie sa mai moara pana cand judecatorii vor intelege ca nu sunt Dumnezei pe pamant si ca nu pot decide cine moare si cine traieste? Cati oameni trebuie sa mai moara in puscarie sau chiar in sala de judecata, in fata judecatorilor, cu catusele la maini, pentru a se intelege ca Justitia se face pentru oameni si nu „chiar de-ar fi sa piara lumea”?

In ciuda nenumaratelor reforme din justitie din ultimele doua decenii si mai ales in pofida valului de condamnari ale Romaniei la CEDO, inchisorile autohtone continua sa fie adevarate lagare de exterminare. Cel mai recent caz este cel al fostului campion de box Rudel Obreja, care  a murit dupa o suferinta cumplita, fiind privat de tratament de specialitate in penitenciar si lasat in libertate pentru a se trata doar cand a fost prea tarziu (click aici pentru a citi).

Pentru astfel de drame, in care oamenii mor in puscarii doar pentru ca „s-a facut dreptate” (desi ne amintim ca in cazul lui Rudel Obreja „dreptatea” s-a impartit cu nesocotirea de care judecatorii ICCJ a Deciziei CCR nr. 358/2022), instanta suprema trebuie sa-si schimbe lozinca de la intrare: din „Fiat Justitia Pereat Mundus” („Sa se faca justitie, chiar de-ar pieri lumea”) (foto 5) in „Justitie pentru Oameni”. Aceasta este solicitarea avocatului Alexandru Morarescu, formulata intr-un memoriu adresat presedintei ICCJ Corina Corbu si depus joi, 16 martie 2023, la Inalta Curte.

Maestrul Morarescu isi justifica demersul invocand mai multe cazuri de romani morti din pricina lipsei de asistenta medicala in arest sau in penitenciar – incepand chiar cu Rudel Obreja. Si nu doar persoane publice, ci si doua cazuri ale unor oameni obisnuiti (asa-numitii „detinuti de drept comun”, spre a fi deosebiti de „trofeele” DNA).

In primul rand, este vorba despre Dinu Damaschin (foto 1 si 2), mort chiar in sala de judecata, in fata magistratilor, in timp ce era judecat pentru proxenetism. Aflat in greva foamei de circa doua luni (in semn de protest pentru faptul ca fusese arestat), Damaschin efectiv a murit in boxa acuzatilor, in timpul procesului, decesul fiind constatat abia cand sub cadavru se formase o balta de urina.

Detalii terifiante despre ultimele zile ale lui Adamescu

Alte exemple date de Alexandru Morarescu se refera la omul de afaceri Dan Adamescu (foto 3 si 4) si la fostul judecator Stan Mustata – ambii morti din cauza lipsei de asistenta medicala in inchisori. De altfel, cu privire la Adamescu, avocatul prezinta marturia unui barbat care a fost coleg de celula cu omul de afaceri si care relateaza cu lux de amanunte agonia acestuia, precum si lipsa de omenie cu care a fost tratat de personalul penitenciarului.

Aceeasi persoana citata de Morarescu expune alte doua situatii (de detinuti „de drept comun”, de data aceasta). Unul este propriul caz, in care a fost tratat cu maxima superficialitate, in ciuda problemelor de sanatate, iar al doilea este cazul unui detinut care a facut septicemie din pricina ca a fost nevoit sa-si extraga singur maseaua – evident: in conditii deloc igienice, din cauza refuzului primit din partea spitalului penitenciar.

Redam intregul memoriu adresat de avocatul Alexandru Morarescu sefei ICCJ Corina Corbu:

„Catre inalta Curte de Casatie si Justitie

In atentia doamnei presedinte

Stimata doamna presedinte,

Subsemnatul, Alexandru Morarescu, avocat in cadrul Baroului Bucuresti, cu deosebit respect va adresez solicitarea de a dispune:

inlocuirea lozincii „Fiat Justitia Pereat Mundus”, scrijelite pe vitraliile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu principiul „Justitie pentru Oameni”.

Vineri, 17 februarie 2012, intr-o sala de judecata a Curtii de Apel Bacau, murea sub ochii judecatorilor si a distinsei audiente, in boxa arestatilor, Dinu Damaschin, acuzat de proxenetism. Distanta dintre boxa si podiumul judecatorilor era de 5 metri. Magistratii au realizat ca Dinu Damaschin nu mai era in viata abia dupa ce, sub bancuta pe care era asezat, se formase o balta de urina. Acesta refuzase sa fie adus la instanta, fiind slabit, aflandu-se in greva foamei de 20 de zile.

La 24 ianuarie 2017, intr-un spital civil, adus in ultimul moment sub paza din penitenciar, a murit, ca urmare a unei septicemii, omul de afaceri Dan Adamescu, condamnat pentru fapte de coruptie.

In noaptea de 8 spre 9 august 2018, in penitenciar, a murit, ca urmare a unui infarct, fostul judecator Dan Mustata, condamnat pentru fapte de coruptie.

La 12 martie 2023, a murit fostul campion de box Rudel Obreja, condamnat pentru fapte de coruptie, cu executarea pedepsei privative de libertate intrerupte prea tarziu pentru motive medicale.

„Fiat Justitia Pereat Mundus” este o lozinca pentru nebuni, care isi gaseste fundamentul in legenda cunoscuta drept „dreptate a la Piso”. Potrivit acestei legende, preotul Piso a condamnat la moarte un cetatean pentru crima. Cand un centurion a vrut sa puna in aplicare pedeapsa, a aparut victima vie si nevatamata. Centurionul a suspendat pedeapsa si l-a anuntat pe Piso ca nu a fost vorba de nicio crima, deoarece presupusa victima e in viata.

Atunci, Piso a aplicat legea: i-a condamnat pe toti trei la moarte. Pe cetateanul acuzat de crima, pentru ca exista o sentinta definitiva, pe centurion, pentru ca n-a pus in executare sentinta, iar pe presupusa victima, pentru ca din cauza lui au murit doi oameni nevinovati.

Numai un nebun poate sa viseze la o justitie abstracta, a carei infaptuire poate duce la pieirea lumii, la disparitia rasei umane, la eradicarea principiului umanismului. Pentru cine mai faci dreptate apoi?

Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Este evident ca ochii tuturor sunt atintiti catre Inalta Curte, nu numai pentru ca magistratii care o compun reprezinta, prin apartenenta, garantia excelentei (atat din punct de vedere profesional, cat si moral), dar si pentru ca, prin manifestarile institutionale de unificare a practicii judiciare si de rezolvare a unor chestiuni de drept, sau prin semnalele pe care le da catre societate prin comunicate, mesaje, [ICCJ] realizeaza trasabilitatea actului de justitie, fara slalom, pe baza unor principii verificate in peste 160 de ani de practica judiciara.

O lege care cere omului sa nu fie om nu exista si nu poate fi pusa in aplicare, spunea Ioan Tanoviceanu acum mai bine de 100 de ani.

Cu exceptia suprimarii unei vieti ca indatorire de serviciu (calai si militari in razboi), nu exista, in nomenclatorul modern al meseriilor din lume, vreo ocupatie care sa impuna abtinerea sau inhibarea oricarei forme de empatie sau omenie din sufletul unei persoane. Daca insa semnalul dat de Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul „Fiat Justitia Pereat Mundus”, oricate explicatii sau justificari am gasi acestui dicton, rezultatul poate fi catastrofal. Pentru justitiabil. Pentru societate. Pentru rasa umana. Este epitaful justitiei si al dreptatii ca rezultat natural al acesteia.

Ieri, o persoana la care tin mi-a trimis cateva note pe care le-a scris sub emotia decesului domnului Rudel Obreja. Evident ca si eu va scriu aceste randuri sub amenintarea tacerii vinovate. Condamnat pentru fapte de coruptie, clientul si prietenul meu a impartit la un moment dat detentia cu omul de afaceri Dan Adamescu. Fara cenzura, iata ce si-a amintit:

„Sfarsit de 2016, PNT JILAVA

Ma uit ingrozit la omul care moare in fata mea. As vrea sa fac ceva, dar... nu stiu ce... Are 150 kg, zace pe podeaua celulei, are rani pe maini si picioare, e vanat, are convulsii. Totul in jur miroase a urina si fecale.

In pragul celulei se afla unul dintre medicii penitenciarului, o femeie si un ofiter, cred ca ofiterul de serviciu. In spatele lor, agenti si detinuti se itesc, sa vada ce se intampla. Cu ajutorul unui prieten i-am scos limba de pe gat, iar acum il tinem pe o parte. As vrea sa mai pot face ceva, nu stiu ce.

„Doamna doctor, moare!” Raspunsul il aud si azi in minte: „Fereasca Dumnezeu, nu mai spuneti asa!” Medicul care nu trecea pragul usii era fratele meu in credinta! Si eu il invocam pe Dumnezeu!

De la bun inceput, nu intelesesem de ce Dan Adamescu (pentru ca despre el e vorba), un muribund vizibil de cand a intrat in penitenciar, trebuia sa fie intr-un loc comun de detinere, destinat oamenilor vii si viabili.

In saptamanile cat a vietuit acolo, a fost plimbat pe la cabinetul medical si pe la cateva spitale, dar de fiecare data a fost readus la penitenciar. Nu e nevoie de o educatie medicala ca sa realizezi ca un om in carucior, avand toate bolile posibile, fiind in plus si supraponderal, care nu-si poate face singur nevoile si nu se poate spala, nu poate supravietui intr-o inchisoare.

„Doamna doctor, chemati Salvarea”... Panica! Pentru angajatii puscariilor, detinutul care merge la spital „scapa”...

Nu sunt aprobari, trebuie o comisie, directorul e in concediu...

A doua oara ii scoatem limba de pe gat... suntem nevoiti sa supravietuim in atmosfera intesata, la propriu, de tot ce poate emana un om care agonizeaza... Saptamani bune, colegii lui de camera (4 oameni in 12 metri patrati) l-au ingrijit cum au putut si cum s-au priceput, l-au dus la wc, l-au spalat. Au fost... oameni. La pedeapsa lor s-a adaugat si asta...

In sfarsit, e gasit directorul. Aproba chemarea ambulantei. SMURD-ul nu il poate cara, o facem noi; peste cateva zile, aflam ca omul a murit in spital.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Am vorbit despre un om cunoscut opiniei publice, dar am o istorie si despre un anonim. Acel gen de om necunoscut pentru care ANP-ul nu se oboseste sa emita un comunicat in limbaj de lemn, in care sa explice cum i-au fost respectate toate drepturile. Ei sunt mereu acoperiti de documente, iar asta pentru ca sunt singurii martori ai activitatii lor. Detinutii nu sunt credibili, avocatii sunt platiti, iar Judecatoriii de supraveghere a privarii de libertate (n-am inteles niciodata de ce aceasta titulatura contine cuvantul „libertate”)... despre ei trebuie scris un capitol separat! Asadar:

2014, PNT Giurgiu:

Un detinut de drept comun (deci nu un dusman al Poporului, ma refer aici la cei acuzati de DNA) solicita un consult stomatologic. Il doare maseaua. Face asta timp de vreo trei saptamani. E deja desfigurat, fata ii e tumefiata, are febra mare, ceea ce il face sa delireze. Cu ajutorul altui detinut, folosind o furculita si niste cuie, isi scoate maseaua. Peste o zi, face septicemie si isi pierde cunostinta. E dus la spital. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Dar stiu sigur ca i s-a facut... Raport de Incident pentru AUTOMUTILARE!!! Daca a supravietuit, asta l-a costat mult la liberarea conditionata...

Dumnezeu m-a ajutat sa supravietuiesc. In principiu, inchisoarea e un loc pentru oameni. In realitate, o boala banala poate insemna moarte. ANP-ul nu e o institutie, e un CLAN (in realitate, vreo trei clanuri, care isi impart puterea pe acolo). Ei nu gresesc niciodata! Sunt mereu acoperiti si nimeni nu ii controleaza in mod real. (Cand am sesizat ca, la -15 grade, nu sunt geamuri la... geam, au venit doua doamne inspector in haine de blana, care au constatat ca... sunt geamuri la geam!!!) Sunt si oameni cumsecade in sistemul asta, care isi fac serviciul cum se cuvine, pana la urma Dumnezeu lucreaza prin oameni. Dar mi-a atras atentia o categorie: Medicii din penitenciare! Eu ii numesc BESTII si nu pricep cum ei au tupeul sa se numeasca MEDICI! Nu inteleg nici apetenta lor de a fi fideli uniformei de Militian, si nu halatului de Medic.

In penitenciar e o aventura sa ajungi la doctor. Trebuie sa faci cererea asta la Apelul de dimineata. Raspunsul predominant e: „Nu e ziua ta de doctor!”. Azi nu e, maine nu e, poimaine nu e... cumva trebuie sa imbolnavesti cu plan! Si vine ziua ta de doctor: „Azi lipseste doctorul!!!”

Daca totusi reusesti sa ajungi la cabinet, opereaza prezumtia absoluta ca simulezi o afectiune. Spun: „absoluta”, pentru ca nu te consulta nimeni! In cel mai fericit caz, primesti o folie de Paduden, indiferent de afectiunea ta. A fi trimis la spital, chiar pentru cateva ore, echivaleaza cu a „scapa” sau „a fenta puscaria”.

In mod perfid, s-au infiintat in cadrul ANP-ului „spitalele penitenciare”. Ele merita mult mai multe ghilimele decat am pus eu. Scopul lor: „sa nu mai scape astia”. Judecatorii, care n-au vazut niciodata locurile in care trimit oamenii, spun: „ Poate fi tratat in sistemul medical penitenciar!” Pe hartie, Sistemul e superb, in realitate acolo nu se realizeaza niciun act medical. Pentru a mentine contractele cu casele de asigurari si a pastra aceste „spitale”, ANP-ul ruleaza detinuti sanatosi, cu forta, prin aceste facilitati. Cu pretexte de genul: „ai stat in celula cu un bolnav de TBC”. Niciun bolnav autentic nu e dus acolo, pentru ca actul medical e cvasi-inexistent. Cei bolnavi raman in puscarii, iar cand situatia devine critica, sunt trimisi sa moara intr-un spital civil. Ii tin pana se asigura ca nimeni si nimic nu ii mai poate salva. Cred ca „doctorii” care participa la asta sunt mult mai rai decat „pacientii”...

In fine, despre mine:

PNT Giurgiu

Am stat 5 ore intr-un camion de transport penitenciar. Afara, 40 de grade... inauntru, e iad! Cardiac fiind, simt hipertensiunea, durerea de cap, inima care bate in gat, sufocarea, tamplele care bubuie. Ajuns la penitenciar, le spun ca nu ma pot tine pe picioare. Vreau doar un Furosemid. Un gardian omenos o deranjeaza pe asistenta medicala. Asa a venit, frumusica, imbufnata, deranjata. O rog sa-mi dea un Furosemid, nu vreau la infirmerie, nu vreau la spital, nu vreau sa-mi intrerup pedeapsa, nu vreau sa scap! Imi ia tensiunea, vad pe aparat 22/16, puls 120! Noteaza in fisa: 13/7, puls 80. A plecat cum a venit. Ce sa fac, cui sa spun? Bunul gardian se uita in jos, ii e jena si lui de situatie, a vazut si el ce am vazut si eu... Ma rog, important e sa ies de aici...

Ma gandesc ca oamenii rai nu pot fi niciodata fericiti. Prea se otravesc cu propria lor rautate.

Dan Adamescu nu mi-a fost prieten, l-am cunoscut in acel context. Am incercat sa-l ajut, atunci cand colegii lui erau prea speriati.

Pe Rudel Obreja nu l-am cunoscut, dar pot simti si sti prin ce a trecut.

Dumnezeu sa-i odihneasca, pe ei si pe cei multi si anonimi, pentru care o condamnare la inchisoare s-a transformat intr-o condamnare la moarte! Si asta pentru ca... asa suntem noi! Si pentru ca aplauzele nebunilor pentru catuse sunt acoperite doar de linistea lasitatii!

„Doamna Doctor, moare!”

„Fereasca Dumnezeu, nu mai spuneti asa!”

Chiar au murit...”

People’s lives matter! Justitie pentru Oameni!

Cu deosebita stima,

Urmeaza sa apreciati si sa dispuneti.

16 martie 2023

Doamnei presedinte a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecator Corina – Alina Corbu”.

sursa foto Damaschin 2: Ziarul de Garda Bacau